Rectorul SNSPA: PNL şi USR să voteze noul Executiv, chiar dacă nu vor participa direct la guvernare
Rectorul SNSPA, Remus Pricopie (fost mistru al Educaţiei în Guvernul Ponta), susţine că PNL şi USR ar trebui să voteze un nou guvern chiar dacă ei intră în Opoziţie.
"Contează pentru pieţele financiare, care reacţionează imediat la semnalele de instabilitate şi radicalizare. Contează pentru costurile la care România se împrumută pentru a acoperi deficitul bugetar. Contează pentru credibilitatea externă a statului român. Contează pentru relaţia cu partenerii europeni şi euro-atlantici", susţine Pricopie.
"Rămâne de văzut dacă ura politică - exprimată zilele acestea explicit, de aproape toţi împotriva tuturor - va fi mai importantă decât responsabilitatea pentru România", mai adaugă rectorul SNSPA, dând drept exemplu pozitiv PSD-ul.
Redăm postarea lui Pricopie:
Noul guvern - „de partea bună a istoriei”
Decizia PNL şi USR de a intra în opoziţie pare, în acest moment, destul de clară.
În aceste condiţii, există practic un singur model politic care poate duce la instalarea rapidă a unui nou guvern: PNL - şi eventual şi USR - să voteze noul Executiv, chiar dacă nu vor participa direct la guvernare.
Nu ar fi o formulă fără precedent. În perioada pandemiei, PSD a votat două guverne PNL/USR, fără să intre la guvernare. A fost, atunci, o soluţie de responsabilitate într-un moment complicat pentru România.
În acelaşi timp, cred că şi UDMR - aşa cum a făcut-o de multe ori în momente complicate pentru România - poate juca un rol important în identificarea unor formule raţionale şi funcţionale de compromis politic.
Şi acum - ca şi atunci - miza este una majoră: instalarea unui guvern fără voturile extremiştilor de la AUR.
De ce contează acest lucru? Contează. Şi contează mult.
Contează pentru pieţele financiare, care reacţionează imediat la semnalele de instabilitate şi radicalizare. Contează pentru costurile la care România se împrumută pentru a acoperi deficitul bugetar. Contează pentru credibilitatea externă a statului român. Contează pentru relaţia cu partenerii europeni şi euro-atlantici. Şi contează simbolic: asocierea directă sau indirectă a guvernării României cu formaţiuni care promovează constant teme, reflexe şi narative apropiate propagandei Moscovei ar transmite un semnal extrem de prost într-un context regional deja fragil.
Mai există şi un alt element important. În astfel de momente, statele serioase încearcă să transmită mesaje de continuitate şi predictibilitate. Nu perfecţiune. Nu armonie totală. Ci capacitatea minimă de a separa conflictul politic legitim de interesul strategic al ţării.
Iar aici apare adevărata problemă a ultimelor zile: nivelul degradării relaţiei dintre foştii parteneri de guvernare. Spaţiul public a fost inundat de formule precum „şobolani”, „clanţe”, „breloc” şi alte expresii din acelaşi registru - poate spectaculoase mediatic, poate utile pentru mobilizarea propriului electorat, dar greu de asociat cu ideea de responsabilitate politică şi dialog între partide care, teoretic, împărtăşesc aceeaşi direcţie strategică pro-europeană.
Tocmai de aceea, rămâne de văzut dacă ura politică - exprimată zilele acestea explicit, de aproape toţi împotriva tuturor - va fi mai importantă decât responsabilitatea pentru România.
P.S. În ultimele zile am discutat cu mai mulţi actori politici. Aproape toţi mi-au spus acelaşi lucru: că „ţara trebuie să fie pe primul loc”. Unul dintre ei a mers chiar mai departe şi mi-a spus că partidul din care face parte este „de partea bună a istoriei”.
Poate că exact aici se află testul real al acestui moment politic. Pentru că „partea bună a istoriei” nu înseamnă victoria unui partid asupra altuia şi nici satisfacţia unor revanşe politice de etapă. Înseamnă capacitatea de a pune stabilitatea ţării deasupra resentimentelor, de a evita radicalizarea şi de a împiedica asocierea guvernării României cu extremismul politic şi cu narative care slăbesc poziţia strategică a statului român.
