Momentul zero pentru toţi bugetarii din România: Cum arată noua lege a salarizării unitare

Dragoş Pîslaru, ministrul interimar al Investiţiilor şi Proiectelor Europene şi al Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale, a susţinut, luni seară, o lungă conferinţă de presă explicativă pe tema proiectului legii salarizării unitare a bugetarilor, care a fost pus în transparenţă.

Cum va arăta noua lege a salarizării unitare

"Mulţumesc foarte mult pentru această oportunitate de a vă prezenta proiectul cu privire la reforma salarizării în sectorul bugetar din România. Este un proiect îndelung aşteptat şi cred că cel mai bine ar fi să încep chiar cu cronologia acestui jalon important din PNRR.

Aşa cum puteţi să vedeţi, deşi PNRR a fost adoptat încă din 2021, munca efectivă pe jalon a început abia în 2022, dar a început bine. A început cu un exerciţiu de evaluare a tuturor funcţiilor din administraţia publică şi care a fost finalizat de un grup de lucru, cu sprijinul Băncii Mondiale.

A fost înfiinţat, în acea vreme, un comitet de coordonare pe salarizare. Asta s-a întâmplat în perioada iulie-septembrie 2022, după care, în 2023, au început consultările cu familiile ocupaţionale. A fost un exerciţiu larg de consultări, care însă a fost, la un moment dat, întrerupt de greva, dacă vă aduceţi aminte, din sectorul de educaţie.

După aceea s-a schimbat ministrul, s-a revenit peste un an de zile la lucrul pe acest jalon şi au fost reîncepute, în august 2024, cu noul ministru, consultările cu familiile ocupaţionale privind evaluarea funcţiilor şi fundamentele noului sistem de salarizare.

Vedem mai apoi că, în martie-aprilie, au fost discuţiile cu sindicatele din educaţie şi apoi au fost, în august, finalizate recomandările pentru, la vremea respectivă, nişte scenarii. Aş vrea să atrag atenţia că nu a fost nimic scos public în transparenţă, au fost doar lucruri care s-au discutat intern, dar e important să ştiţi ce s-a întâmplat.

În 2025, în iunie, am avut noul ministru al muncii, în Guvernul condus de prim-ministrul Ilie Bolojan. În noiembrie, după ce am stat în timpul verii să vedem când şi ce putem face, a fost reactualizat cadrul de negociere cu Comisia pe PNRR.

Asta a însemnat că, după cum ştiţi, am împins această reformă către finalul perioadei de PNRR, adică 31 august 2026. În luna decembrie, cu sprijinul Băncii Mondiale, ministerul reia munca analitică pentru scenariile de reformă şi toate aceste lucruri s-au derulat în toată perioada dintre decembrie şi aprilie, când am avut onoarea să fiu numit ministru al muncii ca interimar.

Suntem în luna mai şi cred că suntem în al 12-lea ceas pentru a vedea, într-adevăr, cum putem îndeplini această reformă foarte importantă.

Aş vrea să adaug aici câteva consideraţii importante. Suntem într-un moment bun pentru România, într-un moment în care avem un acord politic mediat de către Administraţia Prezidenţială, tocmai ca să ne asigurăm că această lege are şanse să fie trecută.

Şi acum o să vă readuc aminte, pentru că m-aţi tot întrebat, care sunt paşii legaţi de reformă şi de ce nu scoatem imediat proiectul pe care l-am găsit, imediat, în minister. Şi v-am spus că sunt necesare două lucruri esenţiale.

Primul lucru, v-am spus, că e nevoie să vedem ce ne permitem. Şi al doilea lucru, am spus că e nevoie de acest acord politic cu privire la principii. Şi mă bucur tare mult că am făcut aceşti paşi, pentru că vreau să fie puţin clar ce anume reparăm astăzi.

Noi astăzi încercăm să reparăm, şi dacă putem să ne uităm şi la principii, o legislaţie de salarizare care a fost adoptată în 2017, Legea 153, care, în esenţă, nu era neapărat rea ca lege.

Şi acum o să încerc să intru foarte pe scurt în nişte amănunte. În 2016, în urmă cu 10 ani de zile, am fost ministrul muncii şi am avut exact această sarcină de a pregăti reforma salarizării.

Ca să fie foarte clar, guvernul tehnocrat din acea vreme primise acest mandat politic de la toate partidele, pentru că partidele nu reuşiseră să creeze un proiect de lege pe salarizare şi atunci au mandatat guvernul tehnocrat să rezolve problema.

După mandatul Anei Costea, care s-a terminat rapid pentru că apăruseră primele conflicte cu privire la salarizare, doamna Costea s-a retras şi atunci am fost eu numit ministrul muncii. Deci, practic, toată activitatea mea a fost menită să rezolve problema salarizării.

Apropo de faptul că ştiu că se discută astăzi că nu au fost consultări suficiente pe ce anume s-a lucrat, atunci am avut invers: am avut o muncă eminamente tehnocrată, de peste opt luni de zile, cu peste 153 de ore în care am participat eu, personal, la negocieri şi în care am ajuns la un proiect care a fost, de altfel, fundamentarea Legii 153, dar care avea un impact bugetar de 32 de miliarde pe cinci ani, exact ce spunea Ministerul Finanţelor – în vremea respectivă condus de Anca Dragu – că ne permitem.

Şi în luna noiembrie, când eram gata cu proiectul să-l trimitem în parlament, în Parlament, la Comisia de muncă, sindicatele s-au întâlnit cu anumiţi lideri politici şi, practic, au decis ca au 55 de miliarde de euro disponibili.

Faţă de cei 32 care erau clarificaţi de către Finanţe că puteam să-i avem disponibili, au spus că există 55. Şi, practic, s-a făcut peste noapte un proiect de 55, care a devenit Legea 153.

De ce vă spun aceste lucruri şi este foarte important? Pentru că pe problema aceasta a salarizării e foarte important, încă o dată, să ştim cât ne permitem să cheltuim. Şi vă aduc aminte ca, în vremea respectivă, eram cu deficit bugetar sub 3%. Acum nu mai este această situaţie.

Prin urmare, nu era posibil să demarez un proiect care să nu poată să ţină cont de angajamentele României, care să nu fi respectat aceste lucruri şi, credeţi-mă, este mult mai sănătos acest început.

Şi vreau să mulţumesc partidelor politice pentru faptul că au agreat nişte lucruri esenţiale. Vă readuc aminte ce au agreat partidele politice: au agreat acel plafon maxim pe care ni-l permitem, deci de la 166 de miliarde de lei, cât avem în prezent, să nu putem depăşi 174 de miliarde de lei anul viitor, deci 8 miliarde de lei care să fie bugetul pentru această reformă.

Au agreat ideea această centrală, pe care vreau să insist şi să o repet, că salariile nu scad. Mai clar, protecţia veniturilor ca principiu clar: niciun venit nu va scădea şi o să revin pe acest lucru.

Şi au agreat încă un lucru care mi se pare foarte important, şi anume că avem nevoie de o implementare unitară, deci că vom adopta întreaga lege deodată şi într-un mod unitar, neexistând excepţii sau lucruri care să se adopte separat de către familiile ocupaţionale.

Mai presus decât aceste lucruri care au fost discutate şi agreate de partide, sunt nişte principii care, unele, izvorăsc chiar din angajamentele din PNRR. Sunt aceste şase lucruri esenţiale. O să trec foarte scurt prin ele acum şi după aceea o să le detaliez, pentru că mi se pare foarte important.

Primul lucru clar pentru orice legislaţie de salarizare este acest principiu: muncă de valoare egală, salarizare egală. Nu ai cum să ai un sistem salarial în care să ai poziţii care au acelaşi conţinut de muncă şi să fie remunerate diferit.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani după adoptarea Legii 153 este că, pentru anumite familii ocupaţionale, s-au dat nişte bani în plus, altele au rămas în urmă, iar diferenţele au rămas majore pe acelaşi tip de poziţie.

Al doilea lucru esenţial pe care îl avem, şi repet, o să vin în detaliu pe el, este legat de predictibilitate şi sustenabilitate.

Trebuie să existe o legătură între câteva lucruri. O dată: cât îţi permiţi, care este angajamentul pe termen mediu pe care îl ai legat de deficitul bugetar – şi ştiţi că România are acest angajament de a ajunge înapoi la 3% până în 2030.

Avem, după aceea, deficitul bugetar din 2027 care trebuie respectat şi, în general, să vedem cum corelăm această creştere a anvelopei salariale într-un mod în care să ţină pasul şi cu productivitatea din sectorul privat.

Al treilea lucru care este esenţial pentru un sistem de administraţie publică relativ îmbătrânit ca vârstă, deci peste 40 de ani, este ideea cum susţii funcţiile de intrare în administraţia publică, debutanţii, şi cum îi motivezi şi pentru aceasta, în mod evident, este nevoie să te uiţi la salarizare.

Un alt element care este crucial e cel de performanţă şi responsabilitate. Ştim foarte bine că se discută de acest lucru de mult timp. În Legea 153, luată din ce lucrasem eu la Ministerul Muncii cu echipa, a fost preluată ideea de bonusare şi de stimulent de performanţă, dar care, după aceea, a deraiat, cu fiecare familie ocupaţională, cu interpretările proprii.

După aceea, este vorba de un sistem unitar mai clar şi predictibil. Suntem în continuare într-o situaţie în care anumite elemente de salarizare derivă de undeva din istorie. În continuare, ca valoare de referinţă, încă mai apare acel VRS.

Apare, în acelaşi timp, un lucru care e complet nefast, şi anume litigii sau asimilări ori prorogări, care, ştiţi, cu ordonanţa-trenuleţ, la sfârşitul fiecărui an, mai sunt împinse încă un an mai departe.

Deci ai nevoie să ai prerogativa guvernului, executivă, de a adopta un sistem de salarizare bugetar unitar.

Şi, bineînţeles, ultimul lucru care mi se pare foarte important: a existat o decizie politică în 2017, cu care n-am fost de acord, ca reprezentant al guvernului în acea vreme, dar a fost decisă.

Deci Legea 153 a consacrat acest lucru, şi anume că administraţia locală a ieşit din grilă. Practic, s-a desfiinţat grila pentru administraţia locală, urmând ca salariile să fie plafonate la salariul viceprimarului sau vicepreşedintelui de consiliu judeţean, şi acum, practic, readucem această grilă împreună.

O să vă trec prin câteva detalii care sunt importante ca să înţelegem un pic conţinutul. Pe partea legată de discrepanţe salariale nejustificate, o să vă rog să vă uitaţi la acest grafic.

Aici discutăm de acelaşi tip de poziţii în administraţie, între diverse spitale, între diverse lucruri, şi ce putem să vedem este variaţia extraordinar de mare: de la 17.000 la 32.000, de la 16.000 la 29.000, de la 10.000 la 22.000. Deci sunt nişte variaţii foarte, foarte mari pentru acelaşi tip de poziţie în administraţie.

Aici toate sunt funcţii reprezentative, încadrate cu gradul de salarizare 9, deci care pleacă de la acelaşi nivel de ierarhie, şi vedeţi care sunt variaţiile mari pe care le avem.

Şi, cumva, este foarte important să înţelegem partea aceasta de echitate, dacă putem da la slide-ul următor.

Noi am ajuns în situaţia actuală să avem funcţii care desfăşoară muncă de valoare egală, care sunt salarizate discreţionar şi diferenţiat, fie în funcţie de instituţia în care sunt, fie în funcţie de ceea ce s-a propus de către consiliul local, în administraţia locală, fie intervenţii ad-hoc pe legislaţie, în care s-au dat legi speciale de salarizare sau bonusare pe diverse familii ocupaţionale.

Şi în acest moment ce face reforma? După cum vă spuneam, pe baza unei analize de doi ani de zile, care a fost făcută cu Banca Mondială, stabileşte un sistem de echivalare. Deci, practic, ştim cum sunt familiile ocupaţionale legate între ele prin nişte funcţii care, cumva, leagă între ele familiile ocupaţionale.

Deci sunt funcţii pe care le avem, la acelaşi nivel de complexitate, care leagă familiile ocupaţionale între ele şi, practic, toate familiile ocupaţionale devin legate în acest coeficient şi grade pe care le avem.

Ceea ce este important e ca, în prezent, aceste grile de salarizare care există sunt necorelate, acum, între familiile ocupaţionale şi, practic – asta o să spun foarte cinstit şi pe şleau – defavorizează profesiile sau sectoarele care nu au pârghiile politice să-şi obţină, prin presiune, prin greve, prin diverse alte intervenţii, legislaţie specială.

Şi acum ce facem este să spunem aşa: dacă există un acord – şi asta este asumpţia de bază de la care plecăm pe salarizare – că aceasta ar trebui să fie ierarhia între funcţiile pe care noi le avem, între familiile ocupaţionale, atunci, cumva, este foarte important ca orice fel de negociere sau discuţii să plece de la această ierarhizare.

Deci, o să discutăm în acest moment de nişte slide-uri care vă arată cum evoluează pe nişte profesii mai cunoscute sau unele dintre ele importante totuşi, pentru că se elimină nişte inechităţi, ca să vedem efectiv care sunt transformările.

Şi mergem mai departe. Deci, ce observăm? Profesorul universitar – aceasta este plaja salarială între 10.592 şi 15.550. Discutăm aici de salariul de bază, mediana e la 14.040. Va creşte salariul de bază, v-am spus, prin incorporarea diverselor lucruri, la 16.400 şi vom avea, practic, salariul lunar brut cu o creştere care nu este neapărat foarte mare, este 3%.

Dar ceea ce este elementul crucial este că nu mai am această lăbărţare de plată între diversele tipuri de profesori universitari, ci, practic, rămânem cu o diferenţă între profesori universitari mult mai mică. Deci nu poţi să ai diferenţă între 16.000 şi 29.000 pentru un profesor universitar, că e tot profesor universitar, până la urmă, discutăm aici. Atenţie, grad 0, ca să fie foarte clar despre ce vorbim.

Şi, practic, vedeţi diferenţa mare pe care o avem... Nu poţi să le elimini complet, nu poţi să ai un salariu uniform, pentru că ai, până la urmă, un salariu lunar brut, depinde de cât de mare e universitatea, deci mai e o marjă de manevră, dar, în orice caz, este mult mai rezonabilă decât ai în acest punct.

Un lucru foarte important, şi mă bucur să dau acest mesaj: cercetătorii ştiinţifici au fost săriţi de Legea 153 din 2017 şi, practic, remediem acest lucru. Avem o creştere semnificativă pentru cercetătorii ştiinţifici.

Deci, cumva, ei erau încă de când se făcea, în 2010, această salarizare unitară în România, trebuiau să fie asimilaţi în continuare cu profesorii universitari. În momentul respectiv, în parlament, când v-am spus că s-a făcut modificarea şi s-a trecut la proiect de lege faţă de ce pregătisem noi în guvern, au fost săriţi.

Şi mă bucur să pot să comunic că am remediat acest lucru şi cercetătorii ştiinţifici, în acest moment, au creşteri, după cum vedeţi, la salariul de bază de 45%, salariul lunar brut de 31%. Eu nu cred că ţara asta poate să progreseze fără să poţi într-adevăr încuraja zona de cercetare.

Mai departe, dacă mergem, avem profesori cu studii superioare. Vedem, din nou, acelaşi lucru: creşterea salariului de bază cu 17%. Nivelul nu este neapărat semnificativ.

De aceea, încă o dată, pun accentul: acest proiect de reformă nu este un proiect de creştere a salariului bugetarilor, este un proiect de aducere a echităţii în sistem şi ajustare.

Aş mai vrea să vă dau ca exemplu, dacă putem da, pentru că o să le găsiţi în prezentare, vă vom transmite prezentarea. Observăm cam acelaşi tip de raţionament: secretarii instituţiilor de învăţământ – 18% în salariul de bază, 6% în salariul brut.

Mergem mai departe. Aici sunt cazuri în care începem să avem şi acele îngheţări. Şi vreau să fim foarte expliciţi aici, pentru că nu ne temem de lucrul ăsta.

Deci, judecători. Judecătorii, cu tot respectul pentru domniile lor, pe baza unor asimilări şi interpretări, şi hotărâri de instanţă, şi-au crescut salariile mult peste grilă.

Şi o spun din capul locului, pentru că ştiu că o să avem în continuare nişte dezbateri aprinse pe acest subiect. Există o singură putere în stat care poate pune pe masă cât trebuie să fie bugetul şi cât poate să fie bugetarea în salariul public.

Este recunoscut în toate materialele, analizele constituţionale, că singura prerogativă a executivului, în echilibrul puterilor în stat, este partea de buget şi de buget salarial. Este singura prerogativă nediscutabilă de nimeni.

Cu toate acestea, deşi nu a existat o legislaţie care să ducă salariile judecătorilor la nivelul de astăzi în plată, au existat hotărâri judecătoreşti şi decizii pe care le-au avut ordonatorii de credite care au dus lucrurile la nivelul respectiv.

Noi spunem acum că, pe baza evaluării funcţiilor, făcută, încă o dată, timp de doi ani de către Banca Mondială, pe cele mai bune practici existente, există în acest moment o discrepanţă între nivelul în plată şi nivelul unde ar trebui să fie în grila unitară de salarizare, lucru care se vede şi aici.

Incorporând lucrurile care ţin de sporuri şi aşa mai departe, menţinem salariul de bază, deci nu există vreo modificare acolo, dar salariul în plată, având în vedere toate sporurile, primele, lucrurile care s-au dat în instanţă, are o scădere semnificativă de 16%, vorbesc în mediană, de la 22.907 la 19.268.

Întrebarea va fi: bun, dar asta ce înseamnă? Păi înseamnă aşa: că nu vom putea să diminuăm valoarea în plată, pentru că este, repet, teoria dreptului câştigat şi se ajunge în instanţă instantaneu dacă am tăia efectiv sumele respective.

Dar dumnealor, având în vedere că sunt mult peste grilă deja cu valorile respective, vor avea această compensare, repet, individuală, că e foarte important termenul, care le va rămâne până când vor fi prinşi din urmă de creşterea valorii de referinţă a economiei şi a modului în care se dezvoltă lucrurile.

Deci este important să înţelegem cam care sunt categoriile unde nu este echitabilă în acest moment raportarea lor faţă de restul categoriilor.

Mai departe, erau nişte lucruri pe care voiam să le arăt, pentru că a fost o dezbatere în spaţiul public legată de muzeografi. Deci sunt o categorie uitată. Avem o creştere de 31% în salariul de bază, 16% în salariul lunar brut.

Mă bucur să pot aduce această veste. Sunt convins că poate aşteptările erau mai ridicate. Să nu uităm, avem doar opt miliarde, lucrurile astea se reflectă împărţind la toate lucrurile şi inechităţile pe care le avem.

Vreau să vă mai arăt la asistentul social, pentru că asta e ceva ce ţine şi de pălăria de Minister al Muncii. Asistentul social, mă bucur să vă arăt că avem o creştere de 40%.

Cred că ţara asta are nevoie de un sistem de asistenţă socială bine aşezat, cu oameni care să se ocupe, să ofere servicii sociale bune. Ţara nu poate să stea doar în transferuri, deci în plată de bani, trebuie să aibă asistenţi sociali care să scoată lumea din vulnerabilitate şi observăm că salariul lunar brut are o creştere de 22%.

Mi se pare foarte important şi mă bucur că avem această corecţie de inechitate.

Nu o să mai stau cu exemple, eu o să trec mai departe. Deci, dacă putem să mergem mai departe.

Aici sunt grilele pentru administraţia locală, unde, iarăşi, discutăm mediane. Salariile în local, în anumite locuri, au luat-o complet peste nivelul de asimilare.

Adică sunt cazuri în care ai în administraţii locale consilieri sau alte poziţii echivalente care au mai mulţi bani decât au consilierii sau poziţii echivalente în administraţia centrală, în minister. Nu poţi să ai un lucru de tipul acesta.

Deci, practic, noi reaşezăm această grilă. Evident, va exista o dezbatere, dăm o anumită flexibilitate, în sensul că spunem anumite praguri pentru unităţile administrativ-teritoriale peste un anumit nivel de populaţie, care au bareme mai mari.

Dar, după cum vedeţi, ajustările nu sunt dramatice, deci în mediană avem minus 11%. Atenţie, toţi vor rămâne cu protecţia veniturilor, deci nimeni nu pierde din bani, dar pentru viitor, ca să ai o arhitectură unitară, lucrul acesta trebuie corectat.

Dacă mergem mai departe, vedem că rămânem cam tot pe acolo, dar, practic, reducem mult intervalul de diferenţă. Când avem diferenţe de minus 4, minus 1, minus 2, înseamnă că se corectează multe cazuri individuale care sunt sărite aşa, dar în mare lucrurile rămân cam pe unde erau în acest moment, fiind prinse din urmă, folosind această rezolvare de echitate.

Mergem mai departe. Vă spuneam că ne uităm la debutanţi şi vedem la debutanţi creşteri substanţiale.

Aici, cumva, erau două linii, îmi pare rău că nu se vede bine. Sunt două cifre: era 6.400, va fi 7.544; era 5.500, va fi 7.011.

Deci, după cum vedeţi, din valorile acestea care erau pe la 4.562, toate trec de 5.600, 6.800. Aici discutăm de salarii în plată preconizate, deci o creştere, spunem, care să aducă la un plus de atractivitate pentru funcţiile de debutanţi.

După cum v-am spus, se comprimă puţin, într-adevăr, tot sistemul pe 1 la 8, dar e important totuşi să creezi o minimă atractivitate să poţi să intri ca artist, ca actor, ca infirmier, ca asistent medical, bibliotecar sau consilier în zona aceasta.

Mă apropii de sfârşit. Mergem mai departe.

Aici este un lucru foarte important. V-a prezentat şi prim-ministrul Ilie Bolojan aceste lucruri. Vreau doar să înţelegem că această lege nu se adresează doar celor 1,2 milioane de angajaţi din administraţia publică.

Este o lege care, bineînţeles, interesează pe toată lumea, inclusiv pe cei din sectorul privat, care nu înţeleg de ce, de exemplu, vom avea o creştere în sectorul public şi dumnealor, până la urmă, nu au nicio creştere, pentru ca activitatea dumnealor depinde de performanţa companiei.

V-am spus că am adus elementele acelea de bonificare a performanţei şi v-am spus şi faptul că vom introduce această legătură cu creşterea economică, dar este foarte important să înţelegem cum au crescut aceste lucruri în ultimii ani.

Aici, cu verde, avem sectorul privat, cu roşu avem sectorul public şi este foarte important să înţelegem cum au crescut în timp aceste lucruri în ultimii ani, lucru care, evident, naşte, pe acelaşi principiu al relativităţii – deci nu mă interesează cât câştig eu, cât mă interesează cât câştig eu faţă de ceilalţi.

Şi există sentimentul în sectorul privat că sectorul public câştigă mai mult decât ei. Iată, datele statistice susţin acest lucru.

Şi atunci trebuie să fim atenţi în această ţară să nu creăm o divizare între categorii şi să avem o chestiune care este echitabilă pentru toată populaţia, nu numai în interiorul zonei publice.

Şi ceea ce observăm este că în 2025, ca urmare a reformelor pe care guvernul condus de Ilie Bolojan le-a avut şi care au creat o foarte mare agitaţie – şi înţelegem lucrul ăsta şi înţelegem că sunt oameni care o duc mai rău – observăm că avem o aşezare, o reaşezare a dinamicii creşterii salariale în sectorul public înspre cea pe care o avem în sectorul privat şi ăsta este un lucru bun.

Şi, dacă mergem mai departe, lucrul ăsta ne face să înţelegem şi partea de sustenabilitate fiscală.

România are această curbă care se bazează pe creşterea economică şi vestea pentru toţi cei din administraţia publică este că, în sfârşit, ai o predictibilitate.

Deci ai o predictibilitate cu cât anume ar putea să crească valoarea de referinţă şi, implicit, salariul pe care îl ai. Deci astăzi suntem cu propunerea pentru 2027 să plecăm de la 4.100.

Această valoare ajunge la 4.793 până în 2031 şi vedem, avem o creştere pe care o asumăm an de an.

Lucrurile acestea se întâmplă pentru că mizăm pe o restartare a creşterii economice şi vedem că, drept urmare a faptului că ai creştere economică, deci PIB-ul îţi creşte, se diminuează valoarea pe care tu o ai ca platformă salarială în PIB.

Deci e posibil să reconciliezi atât ideea de creştere a anvelopei salariale, cât şi ideea de spaţiu fiscal sau procent din PIB.

Şi asta este ceva ce, să ştiţi, este agreat de Comisia Europeană. Este angajamentul pe care România îl are şi, de altfel, evident că inclusiv suma de 770 de milioane de euro, ca jalon din PNRR, ca reformă critică pe care trebuie să o facem şi prin care evităm o penalizare sau, mai bine zis, putem investi această sumă în lucrurile pe care le avem acum în plan, rămâne în picioare.

Şi ultimul slide pe care îl am este cel legat de ceea ce am dat un pic aşa, cu manta.

Nu e vorba că poţi să ai vreun proiect ideal în acest moment pe salarizare. Nu e vorba că, brusc, toate inechităţile vor fi rezolvate, însă prin realinierea grilelor, salarizare unitară, tăierea tuturor excepţiilor, chestiilor care vin din legi speciale, practic, reuşeşti să faci ca sistemul de salarizare să prindă contur.

Vă atrag atenţia asupra unui lucru care nu e suficient subliniat în spaţiul public. Nerespectarea integrală a Legii 153, care, repet, a fost făcută printr-o supralicitare de 20 de miliarde care nu existau, şi nerespectarea ei au condus la costurile semnificative obţinute în instanţă.

Şi astea sunt date de la Finanţe. Costul tranşelor scadente aferente drepturilor obţinute prin hotărâri judecătoreşti este de 7,14 miliarde, deci aproape s-au obţinut în instanţă cât avem noi spaţiu în acest moment pentru a lua legea ca să o corectăm.

Şi este foarte important să ştiţi, din care 5,95 sunt numai în justiţie.

Prin urmare, dacă noi am rămâne cu această legislaţie, aceste sume ar fi în continuare în creştere şi în continuare dumnealor ar putea să se prevaleze de inechităţi care există pe legislaţia actuală.

Şi atunci, singura cale prin care poţi să ieşi este o legislaţie unitară, pe prerogativa executivului de a stabili legislaţia şi, bineînţeles, trebuie să înţelegeţi că, dacă nu intervenim, valoarea estimată a tranşelor de plată se duce la 11,5 miliarde de lei, din care aproape 10 în justiţie.

Aş vrea doar să înţelegeţi că lucrurile astea nu sunt aşa, poezie.

Zilele trecute, justiţia a hotărât că diurnele de 2% pot fi date, pentru că există nişte prevederi, vreo trei sau patru articole în Ordonanţa 27 din trecut, care, fiind o lege specială, legea specială are prevalenţă asupra legislaţiei generale.

Şi au considerat – şi, repet, am cerut din partea Ministerului Muncii, printr-o scrisoare formală, explicarea legală, dar bănuiesc că, dumnealor fiind din sistem, au făcut lucrurile care sunt legale, o să aştept şi eu motivarea.

Dar ce vreau să zic este că lucrurile astea se întâmplă pentru că nu mai e o salarizare unitară în România.

Deci reţineţi acest aspect fundamental: costul non-reformei, pe lângă banii din PNRR, 770 de milioane, este faptul că lucrurile au luat-o complet razna în materie de salarizare şi hotărâri şi lucruri care se întâmplă de aici.

Închei prin a vă mulţumi foarte mult pentru modul în care veţi reflecta importanţa acestei dezbateri în continuare.

Calendarul este unul extrem de strâns. Mâine începem primele întâlniri cu toată lumea din familiile ocupaţionale şi cu toată lumea din sindicate, pentru o informare cu privire la aspectele acestor legi.

După care, de miercuri, începem consultările cu familiile ocupaţionale şi cu sindicatele care ţin de diversele profile sau părţi ale administraţiei.

Credeţi-ne că acest proces va fi făcut foarte corect şi transparent. Vom strânge amendamentele pe care le vom avea în consultări, vom transmite către parlament, către partidele politice care au încheiat acordul politic forma iniţială, forma amendamentelor care au reieşit din consultări, cu, evident, o propunere din partea noastră, a specialiştilor din Ministerul Muncii şi a specialiştilor Băncii Mondiale, cu adoptare sau preluare parţială ori integrală.

După care proiectul va fi preluat ca iniţiativă legislativă de către liderii politici în Parlament şi sperăm să ducă la o adoptare cât mai rapidă."

Întrebările presei

Reporter: Spuneţi-ne, vă rog, în noile grile de salarizare care ar fi majorările pentru miniştri şi pentru parlamentari, de exemplu?

Dragoş Pîslaru: Este o întrebare care, pe baza proiectului care s-a scurs pe surse, a suscitat deja, să spunem, controverse. Noi nu am aşezat în acest proiect remuneraţia pentru vreo categorie, cu mâna. Deci a fost o echivalare de coeficienţi şi, în grilă, s-a plecat de la o raportare de funcţii echivalente şi, în acele raportări de funcţii echivalente, au fost încadraţi şi demnitarii. Ca să vă răspund, însă, punctual, este vorba de o încadrare de la 1 la 8, cu preşedintele pe cea mai înaltă funcţie. Noi avem, în acest moment, pe grila care ţine de demnitari, numai o secundă să vă pot spune fără să greşesc, mulţumesc foarte mult... Deci Preşedintele României este la 8, preşedintele Senatului, Camerei Deputaţilor 7,50, vicepreşedinţii... vă rog.

Reporter: Domnule ministru, ştim coeficienţii, vă rog să ne spuneţi valoarea netă şi majorarea care ar fi aplicată.

Dragoş Pîslaru: Sunt convins că, dacă aveţi coeficienţii, puteţi înmulţi cu valoarea de referinţă şi ştiţi mai repede...

Reporter: Dacă am fi avut legea înainte, domnule ministru, puteam să facem calculele, însă, cu un minut înainte de această conferinţă de presă, noi am primit această lege, a fost pusă în transparenţă. Nu am putut să facem documentarea şi vă rugăm foarte mult să ne daţi exemple concrete.

Dragoş Pîslaru: Am înţeles. În primul rând, aş vrea cumva să explic că a existat un acord ca variante de lucru din minister să nu plece până nu avem varianta oficială care să fie publicată cu ocazia conferinţei de presă. Ideea aceasta de a da pe surse sau a scoate variante este ceva ce, de la început, a făcut parte din acordul politic. În mod concret, ca să înţelegem lucrurile cum sunt, dacă facem analiza de coeficienţi, creşterea de coeficient îţi dă procentual şi creşterea de salariu.

Dumneavoastră îmi cereţi acum să vă calculez salariile nete, sunt convins ca, şi o să-i rog pe colegi să-mi dea şi această informaţie în timp ce discutăm acum, dar vreau doar să fac nişte observaţii cu privire la această grilă de demnitari. Având în vedere faptul că situaţia românilor este una dificilă acum, cu măsurile de austeritate luate, reaşezarea grilelor şi, repet, o să vin imediat şi o să vă spun şi procentele exacte de creştere a salariului net, după cum arată, dar ceea ce e important să înţelegem este că reaşezarea grilelor duce, într-adevăr, la nişte reaşezări importante pentru aceste grile de demnitari, care nu au mai fost modificate de ceva vreme.

Vă pot spune că domnul ministru Manole, chiar, a avut dezbaterile respective cu Comisia Europeană şi am iniţiat o întrebare către Comisia Europeană dacă este posibil să îngheţăm aplicarea grilelor pentru demnitari. În acest sens, a fost trimisă o scrisoare, un e-mail către Comisia Europeană cu această întrebare punctuală pentru a ne asigura că există această posibilitate, ca de exemplu, în 2027-2028, să nu avem creşterile de salarii de demnitari sau să explorăm o creştere graduală cu îngheţări parţiale.

Ceea ce cred că este important este că a existat o videoconferinţă pe data de 18 mai, în care Comisia Europeană a spus aşa: în cadrul CID, deci în definirea jalonului din PNRR, avem o condiţie, care de altfel e unul din principiile şi acordului politic, ca legea salarizării să fie aplicată unitar şi în acelaşi timp pentru toate categoriile profesionale. Şi în acest moment vă pot confirma că, la sfârşitul săptămânii trecute, noi am mai pus încă o dată întrebarea să ne dea şi în scris acest lucru.

Deci vreau doar să asigur românii că nu este vorba despre faptul că există vreo grilă care creşte în mod subiectiv faţă de altă grilă, că ar trebui să înţelegem că sistemul de echivalenţe face ca, până la urmă, în administraţia publică să ai preşedintele care ar trebui, teoretic, fiind cea mai înaltă funcţie în stat, să fie remunerat la cel mai înalt nivel în stat. Şi că, tocmai prin aşezarea coeficienţilor în acest interval de 1 la 8, trebuie să-i pui şi pe ceilalţi undeva în grilă. Deci nu este vorba de ceva în acest sens.

Reporter: Domnule ministru, aveţi în acest moment datele privind majorarea salariilor demnitarilor? Le-aţi primit?

Dragoş Pîslaru: După cum v-am spus, dacă aveţi coeficienţii şi, încă o dată, proiectul în acest moment, ca să fiu foarte clar, este deja public.

Reporter: Domnule ministru, dumneavoastră, nu ştiţi cu cât vă creşte salariul?

Dragoş Pîslaru: Da, asta sunt pregătit să vă spun.

Reporter: Spuneţi-ne cu cât creşte salariul dumneavoastră.

Dragoş Pîslaru: Pentru salariul meu de ministru, creşterea ar fi de 22%.

Reporter: Cât înseamnă asta?

Dragoş Pîslaru: Vă spun imediat. Deci, 12.766 înmulţit cu 20... O creştere de 2.500 de lei.

Reporter: 2.500 de lei. Şi pentru un profesor debutant, domnule ministru, care este creşterea?

Dragoş Pîslaru: Da. Acest echilibru pe care îl faceţi dumneavoastră pleacă de la o premisă greşită. Nu discutăm de o lege a salarizării care se concentreze pe creştere. Discutăm de o reaşezare echitabilă a grilelor de salarizare. Evident, este opţiunea dumneavoastră cum veţi portretiza această reformă. Eu o spun explicit ca să fiu sigur că am explicat tuturor.

Reporter: Domnule ministru...

Dragoş Pîslaru: Dacă îmi permiteţi să răspund şi după aceea, evident, mă puteţi întreba în continuare. Această legislaţie pune în ordine o salarizare care a fost desfăcută pe familii ocupaţionale şi care nu mai are corelaţiile de rigoare. În acest moment, trebuie să ne uităm la faptul că în sistemul de educaţie există nişte corecţii de echitate care sunt importante, pe funcţiile pe care vi le-am arătat şi care sunt pentru sistemul de educaţie.

A face comparaţie între sistemul de educaţie, cu alt sistem, altă familie ocupaţională este un lucru care nu are nimic la bază decât să întărâte nişte categorii profesionale, unele către celelalte. Fiecare categorie are, în statul român, în modul de desfăşurare a administraţiei, un anumit tip de aşezare. Deci nu este vorba să comparăm cât câştigă un doctor cu cât câştigă un ministru sau cât câştigă un profesor cu cât câştigă un parlamentar.

Există o evaluare obiectivă, făcută tehnic, nu politic, pe cum anume se aşează, într-un sistem de salarizare modern al unei ţări membre a OECD, aceste grile. Dacă apreciaţi acest argument, bine, dacă nu, evident, veţi putea încerca să subliniaţi orice fel de alte lucruri, dar per ansamblu ceea ce face legea este că le pune într-un sistem de echivalare conform evaluărilor pe care le-am avut timp de doi ani de zile.

Reporter: Încă o întrebare, vă rog. Această lege a salarizării unitare se aplică şi pentru instituţii precum ASF, ANCOM şi ANRE, acolo unde am văzut salarii uriaşe şi aţi spus de-a lungul timpului că le veţi aduce sub incidenţa legii?

Dragoş Pîslaru: În acest moment există o dezbatere cu privire la exceptare sau preluare. Forma aceasta pe care o avem preia exceptările din Legea 153. Eu însumi însă nu sunt convins de acest subiect şi vă asigur că, în aceste trei săptămâni de dezbateri, acest lucru va fi pus pe masă. Eu însumi, dacă nu-l aduce nimeni în discuţie, îl voi pune pe masă. Vă rog.

Reporter: O să cer nişte lămuriri despre ceea ce aţi spus puţin mai devreme cu oamenii care vor rămâne cu venitul în plată, celor care li se reduc din sporurile despre care vorbeaţi. Aş vrea să vă întreb dacă acestora le va rămâne în mână acum salariul pe care îl au cu tot cu sporuri sau fără sporuri.

Dragoş Pîslaru: Da, răspunsul este cu tot cu sporuri, dar – atenţie - este o diferenţă între sporurile permanente şi sporurile temporare. Nu am calificarea aceasta în lege, să vă zic ce însemna temporar şi permanent, dar cred că, pentru toată lumea, putem înţelege. Adică, dacă există un spor care în legislaţia, conform Legii 153, era luat pentru că erau condiţii sau ce se întâmpla şi era un spor care era legat permanent de activitatea sa, acel lucru va fi luat în plată.

Dacă discutăm de intenţia, ca de exemplu, în ultima lună de raportare, ştiu eu, decembrie 2026, să faci ceea ce s-a făcut în trecut, adică dăm un bonus, un ceva, inventăm ceva ca să dăm în luna decembrie ceva, încă o dată, nu e în legislaţie posibil, dar ca să ne înţelegem, să fie foarte simplu. Deci dacă vii cu ceva, o găselniţă în luna decembrie, tocmai ca să-ţi creşti artificial cât ai în plată în decembrie, aplicarea legii şi modul în care am scris-o este de natură să nu ia acel element artificial, temporar, de ultim moment, în calcul. Deci, practic, ca să vă răspund, salariul plus toate sporurile care erau parte a modului de concepere a salarizării în mod uzual.

Reporter: Sporul de vechime se va aplica?

Reporter: Aş mai avea întrebări.

Dragoş Pîslaru: Vă rog, dacă puteţi să continuaţi şi după aceea, vă rog.

Reporter: Aţi vorbit aici despre plăţi compensatorii. Oamenii vor rămâne cu venitul în plată, dar aţi vorbit şi despre plăţi compensatorii. Despre ce plăţi compensatorii vorbim?

Dragoş Pîslaru: Aici trebuie să fiu foarte atent din perspectiva termenilor legali. Plăţile compensatorii s-au folosit pentru alte tipuri de lucruri în trecut. Încercam să găsesc o analogie. Oamenii vor avea o nouă încadrare pe un nou salariu de bază şi pe o nouă structură de sporuri, care sunt limitate la 20%. Se face calculul, să zicem, tu ai 12.100 în plată acum şi, prin calculele care sunt refăcute, ajungi la 11.000. Deci vei avea o diferenţă de 1.100 de lei, care se consideră o compensaţie.

Deci vine salariul conform aplicării legii noi, plus o compensaţie care este considerată drept individual, nu colectiv, de 1.100 de lei. Că acolo te-a prins pe tine 2027 când s-a aplicat legea. Deci despre asta vorbesc, ca să nu ajungem la noţiuni care s-au folosit în alte contexte.

Reporter: Iar domnul premier Ilie Bolojan spunea la trecuta conferinţă de presă un lucru pe care l-aţi spus şi dumneavoastră. Avem într-adevăr 1,2 milioane de angajaţi şi dacă am mai da afară, ca să mă exprim aşa, din oameni, am mai disponibiliza, ar mai rămâne mai mulţi bani pentru cei care fac performanţă în sistem. Se plănuieşte la guvern un nou val de concedieri?

Dragoş Pîslaru: Nu. Ca să fie foarte clar, mai ales având în vedere acordul politic existent, nu există niciun fel de plan, în acest moment, altul decât cel care ar trebui îndeplinit cu reforma administrativă, deja adoptată.