Turiştii lunetişti din Sarajevo "ucideau copii ziua, iar noaptea petreceau". O româncă ar fi fost printre ei

La sfârşitul unei zile petrecute ucigând femei şi copii cu puştile lor scumpe de lunetist, turiştii din Sarajevo obişnuiau să petreacă până în zori, devorând friptură de porc şi bând coniac, scrie Sunday Times.
„Mergeau la cafenea între 18:00 şi 19:00 şi stăteau până la 5:00 dimineaţa, cântând şi râzând”, îşi aminteşte Aleksandar Licanin, care spune că a fost martor la petrecere.
Conform mărturiilor acestuia, străinii care plăteau pentru privilegiul de a ucide civili nevinovaţi erau în principal bărbaţi bogaţi, dar erau şi femei, susţine Licanin, în vârstă de 63 de ani, care era voluntar într-o unitate de tancuri sârbă bosniacă la acea vreme. Printre ei se aflau britanici, italieni şi germani, a spus el.
De mai mulţi ani circulă rapoarte despre aşa-numitul "safari de la Sarajevo", care se spune că a atras străini bogaţi pe dealurile de deasupra capitalei bosniace la începutul anilor 1990, când aceasta era asediată de forţele sârbe bosniace în timpul războaielor balcanice.
În schimbul unor plăţi de până la 88.000 de lire sterline, vizitatorii ar fi avut voie să folosească poziţiile lunetiştilor sârbi bosniaci pentru a trage asupra locuitorilor care se adăposteau în oraşul de la poale, plătind mai mult pentru privilegiul de a ucide copii sau femei însărcinate.
Victimele lor se numără printre cele peste 11.500 de persoane ucise în timpul asediului care a durat patru ani.
Licanin a acceptat să se întâlnească cu The Times în Bosnia pentru a dezvălui tot ce îşi aminteşte despre presupuşii trăgători, în timp ce magistraţii din Italia investighează afirmaţiile potrivit cărora printre aceştia se aflau şi lunetişti italieni.
Luni, aceştia au interogat un şofer de camion în vârstă de 80 de ani şi colecţionar de arme din Pordenone, în nord-estul Italiei, care a negat implicarea. Alţi trei presupuşi trăgători italieni urmează să fie interogaţi.
După ce a păstrat tăcerea trei decenii, Licanin a declarat că este gata să vorbească, deoarece ancheta italiană este în curs de desfăşurare.
Războiul a început în 1993, când comunitatea sârbă bosniacă din Sarajevo, din care făcea parte, s-a separat de bosniacii musulmani locali, pe măsură ce diviziunile etnice şi religioase au început să alimenteze conflictul în Iugoslavia în curs de dezintegrare.
Tânărul de 31 de ani a ajuns în cartierul Grbavica din Sarajevo, controlat de sârbi, şi s-a înrolat într-o unitate de tancuri condusă de forţele sârbe bosniace care au participat la asediul mortal al zonelor controlate de bosniaci.
Comandantul său, Slobodan Todorovic, era un fost ofiţer al armatei iugoslave desfiinţate, a spus Licanin.
Stabilită în cimitirul evreiesc al oraşului, care oferea o privelişte asupra oraşului Sarajevo, unitatea lui Licanin împărţea acest punct strategic cu o miliţie sârbă de 200 de oameni, Detaşamentul Cetnik Novosarajevo, condus de fostul poştaş Slavko Aleksic, cunoscut pentru crimele de război comise.
Licanin a spus că unitatea sa primea coordonatele ţintelor de la comandanţi, dar lunetiştii lui Aleksic îşi alegeau singuri victimele.
„Aleksic avea o zonă restricţionată în cimitir, la 200 de metri de noi, pe care o puteam vedea”, a spus el. „Trăgeau în femei, copii şi bătrâni. Erau scăpaţi de sub control, iar Aleksic era în mod evident un psihopat, se vedea în ochii lui.”
Licanin a spus că a văzut pentru prima dată străini bine îmbrăcaţi luând poziţii alături de lunetiştii lui Aleksic în 1993 sau 1994. „Purtau jachete de piele scumpe şi mi s-a spus că erau italieni, germani şi britanici”, a spus el. „Erau ajutaţi să găsească ţinte, iar tragerile din cimitir erau precise – aveai totul la îndemână.”
Străinii, care erau cazaţi într-un complex lângă cimitir, dădeau între 500 şi 1.000 de mărci germane pentru a primi un loc privilegiat de lunetist în clădiri înalte, a spus Licanin.
„Mâncau mult, se ospătau cu carne – porc şi miel la proţap”, a spus el, adăugând că se serveau şi bere, whisky şi coniac. „Sărbătoreau uciderea oamenilor. Nu-mi pot imagina cum poţi trăi după ce ai ucis un copil.”
Licanin a adăugat că nu era surprins să vadă femei străine plătind pentru a ucide. „Părea normal, deoarece şi sârbii aveau lunetişti femei”, a spus el.
„Toţi lunetiştii erau pur şi simplu sadici”
Afirmaţia sa că printre lunetiştii turişti se aflau şi femei a fost susţinută de Zlatko Miletic, şeful Poliţiei din Sarajevo la acea vreme, care conducea o echipă anti-lunetişti.
„Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis mai mult de zece persoane”, a declarat el luna aceasta pentru canalul de ştiri balcanic N1.
„Lunetiştii străini erau băgaţi în tranşee de beton şi era dificil să-i neutralizăm”, a afirmat Miletic, care este acum membru al parlamentului din Bosnia.
„Au ucis zeci de copii şi femei”, a spus el, adăugând: „Aveam informaţii că [cetnicii lui Aleksic] îi găzduia pe aceşti oameni pentru bani şi că majoritatea dintre ei veneau din Italia”.
Licanin a afirmat că unul dintre sârbii care îi ajutau pe lunetiştii străini era Aleksandar Vucic, pe atunci un tânăr membru al Partidului Radical Sârb de extremă dreapta, astăzi preşedintele autoritar al Serbiei.
„El stătea la cafenea şi traducea pentru străini”, a spus Licanin.
Vucic a declarat că nu lucra cu Aleksic la acea vreme, ci era prezent la Sarajevo doar în calitate de jurnalist.
Licanin a fost încurajat să vorbească de jurnalistul de investigaţie croat Domagoj Margetic, care a afirmat, de asemenea, în noiembrie că Vucic a fost implicat în „safariul uman”.
Mărturiile au fost respinse, Licanin fiind etichetat drept un răspânditor de „dezinformare rău intenţionată, menită să erodeze credibilitatea instituţională a Republicii Serbia şi a preşedintelui său”, de către o purtătoare de cuvânt a liderului sârb.
Aleksic a murit în decembrie, dar chiar înainte de moartea sa a negat că Vucic făcea parte din miliţia sa şi a exclus găzduirea lunetiştilor străini. Margetic a afirmat de atunci că serviciile secrete sârbe ar fi putut să-i provoace moartea în cazul în care şi-ar fi schimbat povestea.
Teoria a fost promovată şi de un avocat sârb, Cedomir Stojkovic, care a fost acuzat de „incitare la schimbarea violentă a ordinii constituţionale” de către un tribunal sârb, interzis să posteze pe reţelele de socializare şi se află acum în arest la domiciliu după ce a refuzat să se conformeze.
La Zagreb, Margetic a declarat pentru The Times că, înainte de moartea sa, Aleksic şi-a lăsat arhiva unui fost coleg din miliţie, care i-a înmânat-o acum lui. Margetic a prezentat documente dactilografiate care par să poarte semnătura lui Aleksic şi care îi acordă lui Vucic permisiunea de a escorta străini în Bosnia la începutul anilor 1990.
Jurnalistul a negat acuzaţiile că documentele ar fi false şi a publicat unele dintre ele online, inclusiv unul care menţionează numele unui trăgător italian. Margetic a cenzurat numele italianului, lăsând doar iniţialele R.R. „Am informat magistraţii italieni despre numele său”, a spus el.
Margetic a afirmat că auzise rapoarte despre împuşcături încă de la sfârşitul anilor 1990. „Asociaţii lui Aleksic mi-au spus că puteai plăti pentru a zbura cu elicopterul la Sarajevo, sau pentru a călători acolo cu camionul din Belgrad, sau cu un autobuz cu voluntari sârbi care pleca din Belgrad joi seara şi se întorcea duminică. Preţul biletului dus-întors era de 2.000 de mărci germane”.