O introducere în cultura tradiţională chineză
Din vremurile antice, China a fost cunoscută ca “Imperiul Celest”. Aceasta nu se referă doar la puterea şi poziţia Chinei ca Regatul de Mijloc al Asiei de Est, ci cuprinde un înţeles mai profund, descriind un ţinut în care lumea divină şi cea muritoare co-existau în trecut. Se referă la credinţa că divinul, de-a lungul numeroaselor dinastii, a transmis o cultură bogată şi abundentă poporului chinez. Cultura chineză este astfel cunoscută ca fiind “inspirată de divin” şi este singura cultură din lume care are o istorie continuu înregistrată de 5.000 de ani. Aceasta a lăsat în urmă nenumăraţi clasici literari, documente istorice, relicve culturale şi recorduri naţionale, care îi reflectă domeniul său imens.
Cultura chineză se spune că a început odată cu Împăratul Galben, acum mai bine de 5.000 de ani. Acesta era un cultivator al Tao (numită şi Calea) şi se spunea că ar fi avut mare putere şi înţelepciune. El şi-a învăţat supuşii cum să trăiască în conformitate cu Calea cerească. Legendele antice chinezeşti vorbesc despre multe zeităţi care au transmis oamenilor elemente esenţiale ale culturii. De exemplu, Cangjie a creat caracterele chinezeşti, Shennong a predat despre agricultură, iar Suiren a dezvăluit utilizarea focului.
Gândirea taoistă, considerată un izvor nesecat de cultură chineză, a fost sistematizată de înţeleptul Lao Tze acum mai bine de 2.500 de ani în cartea sa Dao De Jing (Tao Te Ching – Cartea Căii şi a Virtuţii n.t.). Cartea discută despre misterioasa Cale a universului, pe care el o numeşte Tao.
În anul 67 e.n., budismul a ajuns în China, venind din India antică. Concentrarea sa pe salvarea personală şi meditaţie a avut un efect profund asupra culturii chineze, ajungând până în zilele noastre. În timpul dinastiei Tang (618 e.n. – 907 e.n.), practica religioasă a atins în China apogeul său, aceasta fiind o eră văzută adesea ca vârful civilizaţiei chineze.
Sub influenţa acestor credinţe, cultura chineză a generat un sistem de valori bogat şi profund. Conceptele precum “omul şi natura trebuie să fie în balanţă”, “respectă cerul pentru a cunoaşte destinul cuiva”, şi cele cinci virtuţi cardinale ale: benevolenţei, dreptăţii, proprietăţii, înţelepciunii şi loialităţii (ren yi li zhi xin) sunt toate produsul învăţăturilor acestor trei religii - budism, taoism, confucianism. Aceste principii s-au regăsit mereu în istoria îndelungată de 5.000 de ani a Chinei.
