Finanţarea partidelor politice din România rămâne dominată de subvenţii [Raport]
Septimius Pârvu, coordonator programe electorale la Expert Forum, a anunţat, luni, publicarea raportului “Finanţarea partidelor politice în 2025 şi nevoia urgentă de reformă”, una dintre concluzii fiind faptul că finanţarea partidelor politice din România rămâne dominată de subvenţii (inclusiv rambursări masive pentru campanii) si împrumuturi private.
Potrivit analistului, raportul analizează finanţarea partidelor politice în 2025, într-un context în care Autoritatea Electorală Permanentă a anunţat o reformă mai amplă a legislaţiei privind partidele, campaniile electorale şi funcţionarea instituţiei. Deşi 2025 nu a atins nivelul excepţional din 2024, când rambursările pentru campanii şi subvenţiile au depăşit un miliard de lei, veniturile partidelor au rămas ridicate comparativ cu anii anteriori.
Datele arată că anii electorali stimulează colectarea de fonduri, fie prin cotizaţii mai active, fie prin împrumuturi mai consistente. Raportul nu îşi propune să analizeze în detaliu contribuţiile pentru campanii electorale, acestea fiind tratate separat în rapoartele de monitorizare din timpul campaniilor, însă subliniază că finanţarea curentă şi cea electorală nu pot fi complet separate, deoarece partidele folosesc o parte importantă din fondurile obţinute pentru activitatea partidului pentru activităţi cu impact electoral.
Finanţarea partidelor politice din România rămâne dominată de subvenţii (inclusiv rambursări masive pentru campanii) şi împrumuturi private. Limitele dintre finanţarea partidului şi cea a campaniilor electorale sunt neclare. Unele dintre principalele probleme rămân nivelul ridicat al subvenţiilor şi mecanismele neclare de alocare a fondurilor, lipsa unor limite clare şi globale pentru finanţatori, opacitatea sursei fondurilor în campanii sau raportările neuniforme.
Conform raportului, lipsa de resurse la nivelul AEP limitează capacitatea de control. Capacitatea redusă a autorităţilor de a verifica în mod eficient provenienţa banilor, inclusiv prin colaborare interinstituţională, limitează transparenţa procesului.
De asemenea, rămâne redusă colaborarea cu instituţii precum CNA, care ar putea oferi o imagine mai solidă cu privire la modul în care se cheltuiesc banii pentru presă şi propagandă. O eventuală reformă ar trebui să elimine deciziile politice şi să consolideze independenţa acţiunilor de control. Sancţiunile rămân reduse şi nu sunt disuasive.
Reforma anunţată de AEP ar trebui să reducă riscurile de cumpărare a influenţei politice, să limiteze concentrarea resurselor în jurul unor reţele restrânse şi să asigure un echilibru mai bun între finanţarea publică, competiţia politică reală şi transparenţa faţă de alegători. Trebuie menţionat că după anularea alegerilor din 2024 decidenţii nu au luat nicio măsură semnificativă pentru îmbunătăţirea cadrului legal privind finanţarea politică, care să limiteze pe viitor apariţia unor riscuri majore pentru integritatea procesului electoral, se mai arata in raport.
In continuare, redam raportul Expert Forum:
Venituri si cheltuieli Un număr de 68 de partide din totalul de 270 au publicat datele obligatorii în Monitorul Oficial, ceea ce rămâne relativ constant comparativ cu anii anteriori. Un număr mic de partide a publicat informaţiile după termenul legal, de 30 aprilie – – termenul de depunere nu expirase la momentul realizării analizei.
În ultimii 7 ani partidele politice şi organizaţiile minorităţilor naţionale au avut venituri, respectiv cheltuieli de aproape 5 miliarde de lei. Potrivit datelor colectate, în 2025, 92 de partide politice şi organizaţii ale minorităţilor naţionale pentru care existau declaraţii fiscale publicate până la 14 mai au avut venituri totale de aproximativ 705 milioane de lei.
Din această sumă, partidele politice au declarat venituri de aproximativ 323 de milioane de lei, restul fiind aferent organizaţiilor minorităţilor naţionale. Sumele sunt mai mici decât în 2024 (venituri total de 1,5 miliarde de lei), dar comparabile cu ani electorali anteriori, precum 2020.
Cheltuielile totale identificate au fost de 731 de milioane de lei, dintre care 402 milioane de lei raportate de partidele politice. În 2025, veniturile declarate contabil ale celor mai mari partide au scăzut semnificativ faţă de vârful din 2024: AUR a ajuns la aproximativ 90,8 milioane de lei, PSD la 79 de milioane, PNL la 69 de milioane, iar USR la 65,7 milioane.
Chiar şi aşa, nivelul finanţărilor rămâne consistent, iar dependenţa partidelor de fonduri publice şi de împrumuturi ridică probleme importante de acces echitabil la resurse, transparenţă şi control eficient.
• Veniturile private, din donaţii, cotizaţii şi împrumuturi, reprezintă mai puţin de o treime din totalul finanţării partidelor.
• Cotizaţiile au însumat 40,6 milioane de lei, însă doar o parte foarte mică a acestora a provenit de la cotizanţi mari. Dacă ne uităm, de exemplu, la datele legate de cotizaţii, putem vedea că doar 2 şi 20% din fonduri, depinzând de an, reprezintă cotizaţii în valoare de peste 10 SMB – în practică, despre restul cotizanţilor nu putem afla prea multe, mai ales dacă RVC-urile nu se publică integral. Considerăm că publicarea nu ar trebui să înceapă chiar de la cele mai mici cotizaţii, însă transparenţa finanţării trebuie asigurată atunci când sumele depăşesc anumite valori.
• Mult mai importante sunt împrumuturile, care au ajuns la 112 milioane de lei. PSD a înregistrat cea mai mare valoare a împrumuturilor, 83 de milioane de lei, fiind urmat de AUR, cu 25,8 milioane, PUSL cu 1,9 milioane de lei, USR cu 970 mii de lei. PNL a luat doar 30.000 de lei împrumut (PNL Botoşani). Aceste date confirmă că împrumutul a devenit principalul instrument de finanţare privată, atât pentru activitatea curentă, cât şi pentru campanii. Această dependenţă de împrumuturi creează riscuri. Împrumutul poate funcţiona formal ca o finanţare temporară, dar poate deveni şi un mecanism prin care se construieşte influenţă politică. Termenul actual de returnare, de până la trei ani, este prea lung, mai ales în context electoral.
În plus, legea permite transformarea împrumuturilor în donaţii, în anumite limite, ceea ce poate slăbi şi mai mult controlul asupra provenienţei şi destinaţiei banilor. Raportul recomandă scurtarea termenelor de returnare, delimitarea clară a împrumuturilor folosite pentru campanii, interzicerea transformării acestora în donaţii şi reducerea limitelor maxime pentru donaţii şi împrumuturi, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice. De asemenea, ar trebui introdusă o limită globală anuală per finanţator, nu doar limite separate pe partid şi tip de contribuţie.
• Donaţiile au fost semnificativ mai mici: cele mai semnificative, colectate de la persoane fizice peste pragul de 10 salarii minime brute au însumat 6,6 milioane de lei, iar cele de la persoane juridice aproximativ 692.000 de lei. La persoanele fizice, cea mai mare parte din bani provine de la PNL – 3 milioane de lei, USR – 1,3 milioane de lei şi PSD – 900 de mii de lei. La persoane juridice au declarat fonduri PNL – 419.600 lei, PUSL – 200.000 lei, USR – 55.892 lei şi UDMR 17.000 lei.
• Limitele financiare anuale pentru fondurile plătite către un partid rămân foarte ridicate: echivalentul a 200 de salarii minime brute (SMB) pentru donaţii şi împrumuturi de la persoane fizice, 500 SMB pentru donaţii şi împrumuturi de la persoane juridice, 48 SMB pentru cotizaţii. În 2025, SMB a fost de 4.050 de lei, deci limitele sunt: 810.000 de lei, 2.025.000 de lei şi 194.400 de lei.
Aceleaşi limite se păstrează şi pentru fiecare campanie electorală, indiferent de numărul acestora dintr-un an – cu excepţia cotizaţiilor, care se înregistrează doar la partide. Legea 334/2006 prevede limite pe partid şi pe tip de contribuţie financiară (donaţii/împrumuturi), dar nu impune o limită globală pe persoană.
Subvenţii În 2025, cele opt partide au primit subvenţii în valoare de 232 de milioane de lei, astfel: PSD – 76,9 milioane de lei, AUR – 45,5 mil. lei, PNL 41,9 mil lei, USR 29,8 mil lei, SOS România 19,8 mil lei, POT 15,9 mil lei, PMP şi Forţa Dreptei câte un milion de lei.
În 2025, partidele au cheltuit 244 de milioane de lei. Majoritatea banilor cheltuiţi provin de la PSD – 97 de milioane de lei, AUR – 39,9 de milioane şi PNL 41 de milioane de lei. USR a cheltuit 37,4 de milioane de lei. SOS România a cheltuit 16,8 milioane de lei, iar POT 8,5 milioane de lei.
Cea mai mare parte a fondurilor a fost cheltuită pentru presă şi propagandă (117 de milioane de lei, 48%), personal (27 mil. de lei, 11%) şi investiţii in bunuri mobile şi imobile (aproape 22 milioane de lei, 9%). Pentru organizarea de activităţi cu caracter politic s-au cheltuit 13 milioane de lei, iar pentru consultanţă politică 11 milioane de lei.
PSD, USR (câte 126%) şi PMP (135%) au cheltuit în 2025 mai mult decât au primit. Reamintim că partidele pot economisi banii de la un an la altul, întrucât nu sunt obligate să returneze fonduri, cum fac de regulă instituţiile publice din România. POT a cheltuit 54% din banii primiţi, PNL 98%, AUR 88%, iar SOS România 85%.
Am identificat venituri în avans de 57 de milioane de lei la partidele parlamentare care primesc subvenţii, care cel mai probabil reprezintă economii provenite din astfel de fonduri. Dacă ne uităm la raportul veniturilor din subvenţii versus venituri totale anuale declarate la ANAF, situaţia este relativ diversă şi poate varia de la 50% până la 80% în ultimii 2 ani.
În anii neelectorali, procentul de subvenţii din total e mai mare. Subvenţiile sunt prea mari, mecanismul de stabilire a bugetului anual este insuficient justificat, iar fondurile necheltuite pot fi păstrate de partide, ceea ce permite acumularea de resurse şi poate crea dezechilibre între competitori.
Rambursările pentru alegeri Pentru alegerile din ultimii 2 ani AEP a rambursat 888 de milioane de lei – 232.8 pentru parlamentare, 104 mil lei pentru europarlamentare, 219 milioane de lei pentru locale, 210 milioane de lei pentru prezidenţialele din 2025 şi 123 milioane de lei pentru alegerile prezidenţiale din 2024.
Rambursările semnificative şi politica statului român de a acoperi aproape toate cheltuielile partidelor din bani publici sunt păguboase şi încurajează o dependenţă nesănătoasă de stat.
Legislaţia este neclară cu privire la tipurile de fonduri care se rambursează, fapt care poate conduce la situaţia în care sunt rambursate inclusiv donaţiile. Conform Codului civil, donaţia reprezintă un contract prin care donatorul transmite, cu intenţia de a gratifica şi fără contraprestaţie, un bun sau un drept în patrimoniul donatarului. Caracterul său esenţial este gratuitatea, iar efectul juridic constă în diminuarea patrimoniului donatorului şi majorarea corespunzătoare a patrimoniului donatarului.
Cu alte cuvinte, donaţia nu ar trebui să poată fi rambursată. Organizaţiile minorităţilor naţionale Unui număr de 20 de organizaţii de minorităţilor naţionale li s-au alocat la începutul anului 2025 în total 296 de milioane de lei din bani publici, iar în 2026 au primit 266 de milioane.
Conform datelor declarate la ANAF în 2025, am identificat venituri de 381 de milioane de lei înregistrate de aceste organizaţii, totaluri care includ şi alte surse de finanţare. UDMR nu primeşte bani din subvenţii (deşi avea dreptul), întrucât a optat să primească fonduri pentru activitatea organizaţiilor minorităţilor naţionale. Trebuie menţionat totuşi că sursele de finanţare ale acestor organizaţii pot fi diferite faţă de ale partidelor politice şi implică, printre altele, alocări din partea Secretariatului General al Guvernului pentru funcţionare şi activităţi specifice.
Profilul finanţatorilor
• În ansamblu, finanţarea prin împrumuturi pare mult mai importantă decât finanţarea prin donaţii sau cotizaţii, mai ales pentru PSD şi AUR.
• Am identificat, ca şi în anii anteriori, posibile cazuri de finanţatori pentru care donaţiile sau împrumuturile nu se corelează neapărat prin raportare la datele din declaraţiile de avere sau la informaţiile financiare raportate la Ministerul Finanţelor. Raportul marchează explicit mai multe astfel de cazuri cu semne de întrebare, mai ales la împrumuturi mari acordate de persoane fizice sau firme cu activitate economică redusă, pierderi, datorii mari ori înfiinţare foarte recentă.
• Partidele au utilizat într-o măsură mult mai mare pentru campanie finanţările private decât subvenţiile, la fel ca în 2024. Scopul pare să fie obţinerea de rambursări din bani publici, în paralel cu folosirea subvenţiilor pentru activitatea partidului.
• Spre deosebire de 2024, nu am identificat cazuri în care acelaşi finanţator să fi transferat bani către două sau mai multe partide. Totuşi, este important de remarcat existenţa unor donatori care şi-au schimbat partidul beneficiar. Cele mai frecvente situaţii sunt cele în care persoane care au donat către PSD au contribuit în 2025 către AUR. De asemenea, am observat cazuri în care membri ai PNL au acordat împrumuturi către PSD. Această observaţie este relevantă, deoarece indică faptul că nu există întotdeauna o fidelitate politică clară, iar în unele cazuri interesul financiar pare să prevaleze
• Pentru câteva persoane, nu am găsit niciun fel de informaţie publică despre finanţatori. Majoritatea acestora se regăseau şi pe lista din 2024. Analiza profilului finanţatorilor arată diferenţe majore între partide.
• PSD este caracterizat prin finanţări consistente de la persoane şi firme conectate la mediul economic, administraţie, contracte publice sau sectoare dependente de decizii publice, precum construcţii, imobiliare, energie, sănătate, servicii ori salubritate.
• AUR se remarcă printr-o pondere ridicată a împrumuturilor de la persoane fizice, inclusiv aleşi, candidaţi, antreprenori sau persoane apropiate partidului, dar şi prin cazuri în care capacitatea financiară vizibilă public nu pare să explice integral sumele acordate. Unii din donatorii AUR din 2025 au donat în trecut la PSD.
• PNL are un profil mai instituţionalizat, legat de candidaţi, aleşi locali, parlamentari sau lideri de organizaţii, iar o parte importantă a sumelor raportate pare să provină din contribuţii de campanie. PSD a primit bani de la mai mulţi aleşi locali/foşti donatori ai PNL.
• USR are un volum mai redus al finanţărilor mari, provenite mai ales de la profesionişti şi antreprenori din zona tehnologiei sau educaţiei.
• PUSL pare susţinut de un cerc restrâns de finanţatori conectaţi la Dan Voiculescu, familia acestuia sau firme din portofoliul său. UDMR are venituri private limitate, majoritatea fondurilor provenind din bani publici. Raportare şi transparenţă O problemă majoră este transparenţa insuficientă a raportărilor, dublată de documente publicate pe formate diferite, care nu permit realizarea unei comparaţii solide, pe baza aceloraşi indicatori.
Raportările publicate în Monitorul Oficial şi pe pagina web AEP nu sunt uniforme, detaliate sau uşor de analizat. Rapoartele de venituri şi cheltuieli sunt publicate în formate diferite, iar unele partide oferă doar variante foarte sintetice. Formatul confuzant şi structura diferită a raportărilor limitează posibilitatea unor analize comparative solide.
Structura rapoartelor nu facilitează detalierea veniturilor şi cheltuielilor pentru partid versus campanie. Pragurile actuale pentru publicarea nominală a donatorilor sunt ridicate, ceea ce limitează accesul publicului la informaţii relevante. Numele donatorilor sau cotizanţilor se publică de la echivalentul a 10 salarii minime (aproape 8000 de eur), iar împrumuturile de la 100 de salarii, ceea ce înseamnă peste 80,000 eur. În campanie, competitorii declară veniturile şi cheltuielile fără detalii despre sursa reală a finanţatorilor.
Nici AEP nu are acces la aceste informaţii în timpul campaniei şi primeşte date doar odată cu raportul final. Varianta publică a raportului finalul nu include date despre finanţatorii competitorului, ceea ce înseamnă că, de fapt, nu aflăm cine a finanţat partidul sau candidatul. AEP nu are o obligaţie legală de a publica veniturile şi cheltuielile din timpul campaniei, ceea ce poate permite întârzieri sau decizii arbitrare.
Raportul recomandă un sistem electronic eficient de colectare şi publicare a datelor, raportări lunare detaliate privind subvenţiile, publicarea beneficiarilor finali ai fondurilor şi includerea identităţii finanţatorilor în rapoartele finale de campanie.
Recomandări Venituri
• Limitele maxime pentru donaţii şi împrumuturi la persoane fizice şi juridice trebuie reduse.
Donaţiile şi împrumuturile ar putea fi reduse la cel mult 75 de SMB pentru persoane fizice şi 150 de SMB pentru cele juridice.
• Pentru a limita capacitatea de influenţă politică, legea ar trebui să impună limite maxime anuale pentru donaţii şi împrumuturi pentru o persoană fizică şi/sau juridică. O posibilă soluţie ar fi impunerea unei limite maxime de 1,5-2 ori pentru anii electorali faţă de limitele uzuale pentru finanţarea activităţii curente a partidelor.
• Legea ar trebui să oblige donatorii şi cotizanţii să facă plăţi în valoare de peste un SMB exclusiv prin cont bancar.
• Termenul de returnare a împrumuturilor ar trebui scurtat, iar pentru împrumuturile obţinute pentru finanţarea campaniei, acesta ar trebui să fie cât mai apropiat de termenul raportărilor post-electorale. Legea ar trebui să prevadă că împrumuturile obţinute pentru finanţarea campaniei trebuie clar delimitate faţă de fondurile folosite pentru campanie.
• Legea trebuie clarificată pentru a stabili că returnarea se face într-o perioadă care se raportează la data obţinerii împrumutului.
• Legea trebuie să interzică transformarea împrumuturilor în donaţii.
• Legea ar trebui să interzică finanţarea partidului politic sau a campaniei electorale cu criptomonede.
• Legea ar trebui să extindă această restricţie şi asupra finanţării partidelor, mai ales în contextul în care fondurile partidelor sunt ulterior transferate în campanii electorale.
Terţi
• Pentru a creşte transparenţa şi pentru a reduce campaniile paralele ilegale, legea trebuie să reglementeze în ce condiţii terţii pot contribui la campania unui competitor şi cum pot declara aceste contribuţii.
• Activitatea fundaţiilor politice ar trebui reglementată, pentru a clarifica dacă acestea pot contribui la desfăşurarea campaniilor electorale. Subvenţii
• Mecanismul de stabilire a bugetului anual trebuie modificat pentru a include criterii predictibile pentru elaborarea acestuia.
Legea ar putea să stabilească fie un prag superior mai jos – de exemplu, 0,2% din bugetul naţional -, fie un cost per vot indexat anual, dublat de o limită maximă anuală.
De asemenea, ar putea fi adoptată şi o caracteristică a legislaţiei germane, şi anume că după un anumit număr de voturi suma primită per vot se reduce, pentru a favoriza partidele mici, care obţin mai puţine voturi comparativ cu partidele mari.
• Procesul prin care se pregăteşte şi aprobă bugetul anual trebuie să includă o fundamentare mult mai clară a nevoilor pe care le au partidele politice.
• Procentul de alocare pentru partide care obţin rezultate la alegerile locale ar trebui să crească la 40%. Legea ar trebui să reducă limita pentru obţinerea de subvenţii pentru rezultatele la alegerile locale la un număr mai rezonabil de aleşi locali şi să ţină cont şi de rezultatele de la alegerile pentru primari sau consilieri locali.
• Partidele ar trebui să returneze la finalul anului banii pe care nu îi cheltuiesc.
• Legislaţia ar trebui să clarifice şi să explice tipurile de cheltuieli permise, în cadrul fiecărei categorii mari descrise de Legea 334/2006. De exemplu, ar putea fi clarificat ce înseamnă cheltuielile cu propaganda sau ce înseamnă cheltuielile cu protocolul.
• Legea ar trebui să impună anumite limite procentuale pentru cheltuielile din subvenţii, mai ales când vine vorba de linia bugetară presă şi propagandă. Partidele nu ar trebui să poată folosi mai mult de 30% din subvenţii pentru contracte cu destinaţia presă şi propagandă. Legea ar trebui să impună o limită procentuală (de exemplu, 30%) pentru fonduri publice folosite pentru finanţarea campaniei.
• Legislaţia ar trebui să prevadă faptul că un partid nu poate acorda contracte din fonduri publice unor furnizori deţinuţi de persoane apropiate de decidenţii partidului respectiv – de exemplu, rude sau afini până la gradul III-IV.
• Raportarea lunară legată de subvenţii trebuie să fie obligatorie şi să fie mai detaliată. Veniturile şi cheltuielile din subvenţii trebuie marcate clar în raportul de venituri şi cheltuieli. Legislaţia ar trebui să prevadă mecanisme suplimentare de control al subvenţiilor pentru AEP.
• Legea trebuie să prevadă obligativitatea unor raportări detaliate, regulate, cel puţin lunare, cu privire la beneficiarii finali ai fondurilor.
• Legea trebuie să stabilească o procedură de recalculare a subvenţiilor în cazul în care un partid suferă modificări importante la nivel de reprezentare parlamentară şi deci nu mai reflectă numărul de voturi obţinute la ultimele alegeri.
Rambursări
• Politica generală de rambursări ar trebui reconsiderată, pentru a nu fi finanţate partidele politice aproape integral din bugetul public şi pentru a susţine partidele cu capacitate financiară mai redusă. Legislaţia ar trebui să prevadă clar care sunt tipurile de fonduri care pot fi rambursate, astfel încât să ţină cont de reglementările generale legate de donaţii. De asemenea, donaţiile nu ar trebui să poată fi supuse rambursării.
Date şi raportări
Sistemul informatic de colectare a datelor privind finanţarea politică ar trebui finalizat, pentru a permite strângerea şi publicarea de date în mod eficient şi structurat. Acesta ar trebui să integreze date şi despre înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice. >> finanţarea partidului
• Pentru a asigura transparenţa finanţării, rapoartele de venituri şi cheltuieli ar trebui publicate într-o formă mai detaliată şi uniformă.
• Pentru a asigura un echilibru între protecţia datelor personale şi transparenţa procesului, ar putea fi publicate numele donatorilor peste 1 SMB.
• Legislaţia trebuie să specifice clar ce informaţii se publică cu privire la donatorii peste anumite limite, precum şi ce tipuri de venituri se raportează sub fiecare categorie ce trebuie raportată, pentru a asigura o raportare uniformă.
• Identitatea persoanelor care finanţează un partid cu o valoare de peste 30 SMB ar trebui făcută publică pe parcursul anului, prin publicare pe site-ul AEP.
• Formatul RVC are trebuie să evidenţieze mai clar cheltuielile pentru finanţarea partidului, respectiv cele pentru finanţarea campaniei electorale. >> finanţarea campaniei
• Legea trebuie să impună publicarea obligatorie a raportărilor veniturilor şi cheltuielilor competitorilor electorali de către AEP în mod regulat, în timpul campaniei. Competitorii electorali ar trebui să declare informaţii legate de sursa fondurilor (nu doar tipul de venit) şi în cadrul raportărilor intermediare.
• Forma publică a rapoartelor finale privind finanţarea campaniei trebuie să includă identitatea finanţatorilor campaniei electorale. Date şi raportări
• Limitele pentru cheltuieli, în special la prezidenţiale şi europarlamentare, ar trebui reduse. La prezidenţiale propunem 10.000 SMB, iar la europarlamentare 450 SMB. Controlul fondurilor
• Controlul pentru partidele neparlamentare, care nu primesc subvenţii şi care nu au activitate sau buget, ar putea fi realizat la 2 ani.
• Verificarea fondurilor care sunt transferate partidelor politice sau în campanie ar trebui consolidată, inclusiv prin colaborare interinstituţională. Atribuţiile AEP cu privire la iniţierea unor astfel de investigaţii ar trebui extinse. Capacitatea financiară şi cea legată de resursele umane ale AEP, precum şi mecanismele de asigurare a independenţei instituţionale ar trebui consolidate. Declaraţiile de avere şi interese
• Parlamentul ar trebui să reglementeze procedura de publicare a declaraţiilor de avere şi interese.
