Tineri americani se alătură bisericilor ruseşti care promit "niveluri absurde de masculinitate"

Într-un videoclip pe YouTube, un preot promovează o formă virilă şi neceremonioasă de masculinitate, potrivit unei relatări publicate de BBC.

Blugii strâmţi, statul cu picioarele încrucişate, folosirea unui fier de călcat, pensatul sprâncenelor şi chiar mâncatul supei sunt lucruri pe care le ridiculizează ca fiind prea „feminine”.

Există şi alte videoclipuri cu părintele Moses McPherson – un bărbat musculos, tată a cinci copii – ridicând greutăţi pe ritmuri de heavy metal.

Crescut ca protestant şi fost muncitor în construcţii, el este acum preot în Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR), în Georgetown, Texas – o ramură a bisericii-mamă din Moscova.

ROCOR, o reţea globală cu sediul central la New York, s-a extins recent în mai multe părţi ale SUA – în principal ca urmare a convertirilor din alte confesiuni.

În ultimele şase luni, părintele Moses a pregătit pentru botez 75 de noi adepţi în biserica sa „Maica Domnului”, la nord de Austin.

„Când ne-am convertit acum 20 de ani, eu şi soţia mea obişnuiam să numim Ortodoxia secretul cel mai bine păstrat – pentru că lumea pur şi simplu nu ştia ce este. Dar în ultimul an şi jumătate, congregaţia noastră s-a triplat”, spune el.

La slujba de duminică din biserica părintelui Moses, atrage atenţia numărul mare de bărbaţi între 20 şi 30 de ani care se roagă şi îşi fac semnul crucii în spatele naosului – şi cum această religie, cu tradiţii ce datează din secolul al IV-lea d.Hr., pare să atragă tineri nemulţumiţi de viaţa din America modernă.

Theodore, un inginer software, spune că avea un loc de muncă de vis şi o soţie pe care o adora, dar se simţea gol pe dinăuntru, de parcă ar fi avut un gol în inimă. El crede că societatea este „foarte dură” cu bărbaţii şi le transmite constant că greşesc. Se plânge că bărbaţii sunt criticaţi pentru că vor să fie susţinătorii financiari ai familiei, cu o soţie casnică.

„Ni se spune că o astfel de relaţie este toxică în zilele noastre. Dar nu aşa ar trebui să fie”, spune Theodore.

Aproape toţi convertiţii îşi educă acasă copiii, în parte pentru că ei cred că femeile ar trebui să-şi prioritizeze familia în detrimentul carierei.

Părintele John Whiteford, arhipreot ROCOR din Spring, la nord de Houston, spune că educaţia acasă asigură o formare religioasă şi este „o metodă de protejare a copiilor”, evitând discuţii despre „transgenderism, sau cele 57 de genuri ale lunii, sau cum s-or mai numi”.

În comparaţie cu milioanele de credincioşi din megabisericile evanghelice americane, numărul ortodocşilor este mic – aproximativ 1% din populaţie. Aceştia includ ortodocşii răsăriteni (din Rusia, Ucraina, Europa de Est, Grecia) şi ortodocşii orientali din Orientul Mijlociu şi Africa.

Fondată de preoţi care au fugit din Rusia în 1917, ROCOR este considerată de mulţi drept cea mai conservatoare jurisdicţie ortodoxă din SUA. Deşi este o comunitate religioasă mică, este una vocală, iar ce se întâmplă în interiorul ei reflectă schimbările politice mai largi, mai ales după pivotul dramatic al preşedintelui Donald Trump către Moscova.

Creşterea reală a numărului de convertiţi este greu de cuantificat, dar datele Pew Research arată că 64% dintre creştinii ortodocşi sunt bărbaţi – în creştere de la 46% în 2007.

Un alt studiu mai mic, pe 773 de convertiţi, confirmă tendinţa: majoritatea celor nou veniţi sunt bărbaţi şi mulţi spun că pandemia i-a determinat să caute o nouă credinţă. Studiul provine din Biserica Ortodoxă din America (OCA), fondată de călugări ruşi în Alaska în secolul XVIII, cu peste 700 de parohii şi comunităţi în SUA, Canada şi Mexic.

Profesorul Scott Kenworthy, specialist în istoria creştinismului ortodox răsăritean – în special în Rusia modernă – spune că parohia sa OCA din Cincinnati „este absolut plină”.

El merge la aceeaşi biserică de 24 de ani şi spune că numărul credincioşilor a rămas constant până la lockdown-ul din pandemie. De atunci, fluxul celor interesaţi şi catehumeni a fost continuu.

„Nu este doar un fenomen al parohiei mele sau al câtorva locuri din Texas. Este cu siguranţă ceva mai amplu”, spune profesorul Kenworthy.

Spaţiul digital joacă un rol esenţial în valul de convertiri. Părintele Moses are un public numeros online – când postează o fotografie cu un test de sarcină pozitiv pe Instagram, primeşte 6.000 de aprecieri, anunţând venirea pe lume a celui de-al şaselea copil.

Există zeci de podcasturi şi videoclipuri prezentate de preoţi ortodocşi şi de o armată de susţinători – în mare parte bărbaţi.

Părintele Moses le spune credincioşilor că există două moduri de a-L sluji pe Dumnezeu: călugăria sau căsătoria. Cei care aleg a doua cale ar trebui să evite contracepţia şi să aibă cât mai mulţi copii.

„Arătaţi-mi un singur sfânt din istoria Bisericii care a binecuvântat vreo formă de control al naşterii”, spune părintele. Cât despre masturbare – pe care biserica o numeşte „auto-abuz” – o condamnă drept „patetică şi lipsită de bărbăţie”.

El afirmă că Ortodoxia „nu este masculină – este doar normală”, în timp ce „în Occident, totul a devenit foarte feminizat”. Unele biserici protestante, în opinia sa, se adresează în principal femeilor.

„Nu vreau să particip la slujbe care seamănă cu un concert Taylor Swift. Uitaţi-vă la limbajul muzicii de închinare – este totul despre emoţie. Asta nu e pentru bărbaţi”, spune părintele Moses.

Elissa Bjeletich Davis, fostă protestantă, acum ortodoxă greacă în Austin, profesoară de şcoală duminicală şi gazdă de podcast, spune că mulţi convertiţi fac parte din „tabăra anti-woke” şi au adesea idei ciudate despre noua lor credinţă – mai ales în cazul Bisericii Ruse.

„Ei o văd ca pe o religie militară, rigidă, disciplinară, masculină, autoritară. E aproape amuzant. E ca şi cum puritanii americani de odinioară şi nebunia lor ar fi revenit”, spune Elissa.

Buck Johnson, pompier de 25 de ani şi gazda podcastului Counterflow, spune că iniţial îi era teamă să intre în biserica ortodoxă rusă locală, având tatuaje peste tot – dar a fost primit cu braţele deschise. L-a impresionat şi faptul că biserica a rămas deschisă în timpul lockdown-ului.

Stând pe o canapea în faţa a două ecrane uriaşe în casa lui din Lockhart, Buck spune că noua lui credinţă îi schimbă perspectiva asupra lumii.

„Ceea ce mă îngrijorează sunt opiniile negative ale americanilor despre Rusia”, spune Buck.

El crede că presa tradiţională oferă o imagine distorsionată a invaziei ruse împotriva Ucrainei.

„Cred că e o moştenire de la generaţia boomers din America, care a trăit Războiul Rece, şi nu înţeleg de ce – dar ei zic că Rusia e rea”, spune el.

Patriarhul Kirill, liderul Bisericii Ruse din Moscova, a susţinut invazia Ucrainei, numind-o „război sfânt”, cu puţină compasiune pentru victime. Întrebat despre el, părintele Whiteford spune că declaraţiile patriarhului au fost distorsionate.

Imagini cu Putin citind din Biblie, ţinând lumânări în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova şi scufundându-se în apele îngheţate de Bobotează par să fi avut un impact. Unii – din America şi alte ţări – văd Rusia drept ultima redută a creştinismului adevărat.

În urmă cu aproape un deceniu, un alt convertit texan devenit preot, părintele Joseph Gleason, s-a mutat cu soţia şi cei opt copii în satul Borisoglebski, la patru ore de Moscova.

„În Rusia nu există căsătorii homosexuale, nici parteneriate civile, poţi să-ţi educi copiii acasă şi – desigur – iubesc istoria de o mie de ani a creştinismului ortodox de aici”, a spus el unui realizator rus.

Acest texan este în prima linie a unei mişcări care îndeamnă conservatorii să se relocheze în Rusia. În august anul trecut, Putin a introdus vize accelerate pentru cei care împărtăşesc „valori comune” şi fug de liberalismul occidental.

Întors în Texas, Buck spune că el şi alţi convertiţi întorc spatele gratificării imediate şi consumerismului american.

"Ne gândim pe termen lung la tradiţii, la dragostea pentru familie, pentru comunitate, pentru vecini. Cred că Ortodoxia ni se potriveşte – mai ales în Texas", adaugă Buck.