România riscă proceduri de infringement în domeniul energiei însă "dosarele deschise de Comisia Europeană reprezintă doar partea vizibilă a aisbergului"
România nu se confruntă astăzi doar cu câteva proceduri de infringement în domeniul energiei, ci avem de-a face cu o serie de probleme mai profunde, după aproape două decenii de apartenenţă la UE, a arătat într-o analiză recentă Dumitru Chisăliţă, expert în energie şi preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.
„Problema reală este mult mai profundă, după aproape două decenii de apartenenţă la Uniunea Europeană, statul român continuă să trateze politica energetică prin măsuri excepţionale, intervenţii administrative şi improvizaţii legislative, în timp ce Uniunea Europeană cere reguli predictibile, concurenţă şi investiţii”, a atras atenţia Dumitru Chisăliţă.
Potrivit expertului, cele câteva dosare deschise de Comisia Europeană reprezintă doar partea vizibilă a aisbergului.
„În spatele lor se află o întrebare esenţială, poate România să funcţioneze într-o piaţă europeană a energiei sau continuă să creadă că problemele structurale pot fi rezolvate prin ordonanţe de urgenţă şi control administrativ? În ultimii ani, autorităţile române au justificat intervenţiile în piaţa prin necesitatea protejării consumatorilor în contextul crizei energetice. Argumentul a fost legitim într-o anumită măsură. Însă ceea ce a fost conceput ca soluţie temporară s-a transformat într-un model de guvernare. Plafonările, obligaţiile de vânzare la preţ fix, restricţiile indirecte asupra exporturilor şi numeroasele modificări legislative au creat o piaţă tot mai puţin predictibilă.
Comisia Europeană a reacţionat. Procedurile privind restricţiile asupra pieţei gazelor şi energiei electrice nu sunt simple dispute tehnice între Bruxelles şi Bucureşti. Ele vizează însăşi filosofia pieţei energetice europene: preţurile trebuie să fie formate liber, energia trebuie să circule liber, iar statele membre nu pot interveni permanent pentru a distorsiona concurenţa”, a explicat Chisăliţă.
Expertul a arătat că, pe de o parte, ţara noastră solicită investiţii masive în producţie, reţele şi stocare, însă pe de altă parte, transmite investitorilor semnalul că regulile jocului se pot schimba peste noapte.
„Nicio companie nu poate planifica investiţii de miliarde de euro într-un mediu în care o ordonanţă de urgenţă poate modifica radical condiţiile economice ale unui proiect. Mai îngrijorător este faptul că infringementurile existente ar putea fi doar începutul. În următorii ani, presiunea europeană se va muta dinspre controlul preţurilor către implementarea efectivă a tranziţiei energetice. Aici România este vulnerabilă”, a subliniat Dumitru Chisăliţă.
„Procedurile de autorizare pentru proiectele energetice sunt încă lente. Racordarea la reţea rămâne o provocare majoră. Capacitatea instituţională este limitată. Implementarea noilor reguli privind eficienţa energetică şi energiile regenerabile întârzie. În multe situaţii, problema nu mai este lipsa legislaţiei, ci incapacitatea administraţiei de a o aplica”, a mai explicat acesta, punctând că există şi un risc mai puţin vizibil în sensul în care Uniunea Europeană a început să acorde o atenţie sporită integrităţii pieţelor energetice prin noile reguli REMIT, iar manipularea pieţei, raportarea insuficientă a tranzacţiilor sau lipsa unei supravegheri eficiente pot genera noi conflicte cu Bruxelles-ul. „România nu este încă în centrul acestor investigaţii, dar vulnerabilităţile există”, a completat acesta.
Care este costul real?
Chisăliţă a punctat în analiza AEI faptul că cea mai mare problemă nu este posibilitatea unor amenzi europene. Acestea pot fi plătite, însă costul adevărat este pierderea credibilităţii, după cum a punctat expertul, iar fiecare infringement transmite investitorilor, instituţiilor financiare şi partenerilor europeni că România are dificultăţi în respectarea regulilor comune pe care şi le-a asumat.
„Adevărata miză nu este evitarea unei scrisori de punere în întârziere sau a unui proces la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Miza este construirea unei pieţe energetice moderne, competitive şi predictibile, capabile să asigure securitate energetică şi dezvoltare economică pe termen lung.
Dacă România nu va înţelege acest lucru, nu va pierde doar câteva litigii europene. Va pierde şansa de a deveni unul dintre actorii energetici importanţi ai Europei. Iar acesta ar fi un cost infinit mai mare decât orice amendă impusă de Bruxelles”, a încheiat acesta.
