Petre Daea, discurs poetic la Ziua Grâului şi Orzului: E admirabil să vezi grâul când îl mângâie vântul, îl apleacă ploaia

Fostul ministru al Agriculturii Petre Daea a participat, la sfârşitul săptămânii trecute, la Ziua Grâului şi Orzului, eveniment organizat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea şi FMC, în cadrul căruia a împărtăşit câteva gânduri, într-un stil oarecum “poetic”.

Potrivit jurnalistului Robert Veress, fostul ministru, cunoscut pentru declaraţiile sale care au stârnit deseori glume şi au fost ridiculizate în mediul online, a discutat, printre altele, despre recoltele de grâu, spunând:

“Este admirabil să vezi grâul astăzi când îl mângâie vântul sau îl apleacă ploaia, ridicându-se semeţ şi salutând pe fiecare cetăţean care trece pe căile de circulaţie ale României, salutându-l şi respectând munca agronomului şi munca cercetătorului, a fermierului”.

Discutând despre problema hranei într-o perioadă în care avem la graniţă un război, Daea a afirmat:

“Toţi se gândesc pe unde trec dronele, dar trebuie să ne gândim toţi ce introducem în stomac. Ferească Dumnezeu de războiul stomacurilor goale. Acela nu mai are nici perimetru, nu mai are nicio amplitudine, are doar o simplă comunicare organică. Lipsa de hrană distruge tot şi existenţa este legată de ea, de hrană”.

La rândul său, jurnalistul a precizat următoarele, pe marginea discursului fostului ministru:

“Mi-am propus să selectez câteva pasaje, dar zău că nu ai cum cenzura poetul. Petre Daea a pomenit trei denumiri de soiuri (creaţii autohtone, presupun), dar după modul cum le-a pronunţat, nu am reuşit să le identific. Dacă primul (‘Săva’) se aude limpede pe înregistrare, al doilea se aude ‘Novosatcarana doi’, dar sunt destul de sigur că nu asta a spus/a vrut să spună; iar pentru al treilea se aude ‘Libelul’. Am ajustat denumirile pentru a face cât mai mult sens”.

Discursul integral al lui Petre Daea: “Vremuri şi vreme. Vremuri dificile, vreme prietenoasă. Această vreme a început să arate pe faţa fermierilor speranţa unor producţii care să le mulţumească sufletul şi să le acopere sau să le introducă în buzunar ceea ce au scos greu, mult, o perioadă lungă de timp, ştiindu-se ca anii de secetă şi-au pus amprenta adânc pe viaţa economică a fermierilor. Şi-au pus amprenta adânc pe economia ţării.

De aceea, în mişcarea aceasta a interesului generată de profesie, plecând azi noapte la ora 02:00 din Sibiu, ca să fiu prezent aici, la această minunată întâlnire, cu emoţia trecutului, pentru că, lucrând o perioadă în cercetare de şapte ani, nu de puţine ori am fost în această sală pentru a ciuli urechile la noul în agricultură, în aşa fel încât să avem speranţa realizării a ceea ce fiecare dintre noi îşi propune din punct de vedere economic, din punct de vedere profesional.

Felicitări pentru această frumoasă întâlnire. Felicitări pentru că într-o sală atât de plină, cu oameni deosebiţi, cu fermieri cărora le-am strâns mâna astăzi şi le-am simţit duritatea palmelor, ştiind că vine din câmpul muncii. Nu o să găsiţi vreun fermier român care să aibă palme de pianist. Veţi găsi tot timpul fermier cu palma bătătorită, cu fruntea încreţită şi fără ceas. Spuneam de fiecare dată că agricultorul n-are nevoie de ceas, că îl trezeşte nevoia şi îl culcă oboseala, dar îl frământă noaptea pentru ziua de mâine.

De aceea, în cercetare şi aici am ascultat cu mare atenţie structura acestui material de început şi vă felicit. Pentru că aţi pus în ordine lucrurile pe care le simte societatea, dar mai mult decât atât, le simte agricultorul. Le simte agricultorul şi le transmite cu acurateţea necesară în portofoliul celor care conduc şi care diriguie domeniul, în aşa fel încât această simbioză între cerinţe, nevoi şi împlinirea lor trebuie să creeze climatul necesar pentru dezvoltarea sectorului important al României şi al vieţii sociale.

De fiecare dată fac această trimitere la actele care ne sunt tot timpul puse în slujba executării activităţii noastre. Şi primul act formidabil este acel PAC, politică agricolă comună, care oriunde te-ai duce şi cu cine ai vorbi, în orice structură europeană sau în orice alte structuri statale.

În preambulul oricărui document oficial există 123 de cuvinte care au trimitere direct la PAC. Nu o să găsiţi. Le-am numărat şi le-am căutat cu obstinaţie, să văd dacă cumva s-au îmbunătăţit, s-au mărit aceste cuvinte sau ele s-au redus. În niciun caz, nu. M-am uitat în viziunea pe care a lăsat-o Comisia în data de 19 februarie 2025. M-am uitat în CVM, cadrul financiar multianual care s-a lansat pe data de 16 iulie 2025. M-am uitat în celelalte acte normative care au fost puse fie în discuţia Consiliului European, sau în Consiliul de Miniştri, sau în cadrul Comisiei sau al Parlamentului. Acelaşi număr de cuvinte, 123, care în esenţă spun trei lucruri.

Primul, că PAC-ul s-a realizat pentru a hrăni cele 450 de milioane de locuitori ai cadrului acesta politic, al PAC-ului acesta politic, economic la nivelul Uniunii Europene, înţelegând aici ţările membre, populaţia din ţările membre şi se contribuie la hrănirea Europei şi la securitatea alimentară de pe planetă.

Al doilea principiu care se emană din acest document oficial este acela că PAC-ul este partea soluţiei privind natura, mediul, solul, apa şi biodiversitatea.

Şi al treilea principiu este că în această structură, în acest cadru politic şi economic care dăinuieşte de peste 62 de ani, miezul lui a fost politică agricolă comună.

Iată, stimaţi colegi, prieteni şi în acelaşi timp, oameni de cercetare, cât de important este să vorbim de seva politicilor în domeniu, în aşa fel încât să nu ne abatem niciodată de la drumul pe care îl parcurgem împreună şi pe care îl bătătorim cu grijă, cu efort, cu strădanie şi cu multă ambiţie, care în general caracterizează fermierii, iar cercetătorii sunt deopotrivă nu numai parteneri, ci şi oameni de primă mână pentru descifrarea fenomenelor agricole în domeniu.

În această sală minunată, în acest institut pe frontispiciul căruia nu există numai definiţia lui şi cui îi aparţine structural, din punct de vedere organizatoric. Îi aparţine existenţei, îi aparţine celui primului hibrid de floarea-soarelui care l-a creat lumea. Aici s-a realizat, la Fundulea. În această tradiţie formidabilă a cercetării, bucuria pentru mine este exponenţială, văzând în sală cât interes şi câte personalităţi, înţelegând aici nu personalităţile structural, gândindu-ne la aşezarea în societate, ci personalitatea de a face hrană ţării, de a da mâncare omului.

Astăzi zăngănesc armele. Într-o situaţie grea. Se întrerup canalele de comunicare. Nu mai vin pe căile de acces ceea ce ne trebuie. Ne pune într-o situaţie deosebit de dificilă şi întrebarea se pune încotro. Iar răspunsul pe care îl putem da este într-o frază excepţională pe care doamna director a spus-o. O frază excepţională, că trebuie să facem ceea ce ne este necesar.

Toţi se gândesc pe unde trec dronele, dar trebuie să ne gândim toţi ce introducem în stomac. Ferească Dumnezeu de războiul stomacurilor goale. Acela nu mai are nici perimetru, nu mai are nicio amplitudine, are doar o simplă comunicare organică. Lipsa de hrană distruge tot şi existenţa este legată de ea, de hrană.

Am trecut prin faţa soiurilor şi hibrizilor pe care le-aţi creat aici. Excepţional. M-a dus gândul şi sentimental vorbind la A15, iar marii cercetători de aici care sunt în sală ştiu că Gheorghe Ionescu Şişeşti a hrănit România 25 de ani cu acest soi minunat. Şi astăzi aveţi soiuri mult mai multe, extrem de valoroase, care au intrat în competiţia naţională şi nu numai. Sunt în sală fermieri a căror vârstă poate să confirme faptul că Săva, Novosibirskaya, Liberul* erau soiuri care perimetrau terenuri de România.

Astăzi avem soiuri de româneşti excepţionale din punct de vedere al producţiei, extraordinare din punct de vedere al calităţii şi din acest punct de vedere ne dă speranţa că o asemenea existenţă şi un asemenea patrimoniu genomic şi o asemenea bază genetică pe care o avem trebuie valorificate şi susţinute.

Şi mă bucur că am pentru prima dată posibilitatea să-l am în apropiere pe preşedintele Andrei Alexandru (preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare), care se ocupă de acest domeniu. Un om tânăr, care în spusele domniei sale a intrat şi sper să rămână acea expresie formidabilă că cercetarea trebuie să fie la ea acasă şi buzunarul statului. Înţelegând aici fonduri, oameni, proiecţii, gândire, susţinere.

Vicepreşedintele Academiei aici. Aseară m-am despărţit de preşedinte la Sibiu. Tot o întâlnire ştiinţifică de mare valoare pentru zona respectivă şi comunicam şi atunci, şi acum, şi mai demult şi tot timpul că trebuie să fim împreună cu gândul la binele ţării şi în folosul fiecăruia. Aceste lucruri nu se pot despărţi. Nu se pot despărţi pentru că sunt legate organic şi din acest punct de vedere simt interesul statal pe care trebuie să-l valorificăm prin alocarea de sume şi coordonarea corectă pe obiectivele neapărat ale ţării.

Ne-am putut defini şi aici, vă spun cu exerciţiul muncii şi cu îndemânarea pe care o are un agronom să înţeleagă că nu găseşti niciun agronom nebronzat, chiar dacă este iarnă. Şi întrebarea se pune: de ce? Pentru că este acolo unde glia îl cere, unde brazda îl cheamă s-o întoarcă, iar animalul cântă simfonia nevoii de a fi hrănit, iar oamenii se uită în mâna dumneavoastră şi spre drumul dumneavoastră pentru a realiza ceea ce trebuie. Din acest punct de vedere mă regăsesc în acest tablou al agronomului care doreşte să facă ceea ce îi este necesar fiecăruia, dar în primul rând ce este necesar ţării.

Este admirabil să vezi grâul astăzi când îl mângâie vântul sau îl apleacă ploaia, ridicându-se semeţ şi salutând pe fiecare cetăţean care trece pe căile de circulaţie ale României, salutându-l şi respectând munca agronomului şi munca cercetătorului, a fermierului.

A înflorit grâul. Acum, ploaia care a apărut dă posibilitatea şi ştim foarte bine ce înseamnă această fază, când în începerea umplerii bobului consumul de apă este cel mai ridicat. Iar din acest punct de vedere mă întorc la prima mea afirmaţie: vremea este favorabilă. În vremurile nefavorabile trebuie să ne adunăm şi să croim împreună într-un interes general şi cu implicare particulară, pentru a face ceea ce ne este necesar. Iar în acest spaţiu al cercetării avem şi specialişti, avem şi cercetători, avem şi oameni care decid din punct de vedere politic încotro şi cum trebuie să arate viitorul agriculturii. Şi o spun încheind: viitorul se construieşte astăzi cu respect faţă de trecut. Vă mulţumesc, vă îmbrăţişez şi să ne dorim sănătate tuturor”.