Motive artistice tradiţionale chinezeşti: Cerurile şi Paradisul de dincolo

1. Motivul norului

Norii, în special norii de bun augur, sunt printre cele mai populare teme. Iniţial, ei se refereau la norii cu şapte nuanţe din mitologia chineză, care prevesteau sosirea nemuritorilor şi serveau drept vehicul de transport al acestora (gândiţi-vă la covorul magic). Potrivit legendei, aceşti nori splendizi îl protejau şi pe împăratul Chinei, despre care se credea că este Fiul Cerului.

Cu timpul, "norul de bun augur" (祥雲, xiáng yún) a devenit sinonim cu un semn de noroc. Aceştia sunt mult invocaţii nori din poezie şi literatură.

Anticii credeau că dincolo de nori se află tărâmuri divine, zeităţi şi zâne cereşti. Poate că de aceea sunt atât de apreciate motivele norilor - ele evocă un sentiment înnăscut de încântare faţă de ceruri şi de lumea enigmatică de dincolo

2. Motivul fulgerului şi norului

Motivul cu fulgere şi nori este un desen geometric repetitiv. Există multe variaţii, dar, de regulă, motivul este format din linii cubice (reprezentând fulgerele) şi linii rotunjite (reprezentând norii).

De-a lungul istoriei Chinei, majoritatea populaţiei trăia în sate şi cultiva pământul pentru a-şi asigura traiul. Norii şi fulgerele vestesc ploaia, care aduce fermierilor o recoltă generoasă. Ca atare, motivul norilor şi fulgerelor simbolizează prosperitatea eternă.

3. Motivul phoenix-ului

Phoenix în mitologia chineză este o pasăre divină din ceruri. În limba chineză i se spune fèng huáng (鳳凰), feng referindu-se la masculii speciei, iar huang la femele.

Deşi în romană se numeşte în mod obişnuit "phoenix", nu este vorba de creatura magică din mitologia occidentală care se incendiază şi renaşte din propria cenuşă.

Canoanele taoiste, precum Tratatul clasic al Munţilor şi Mărilor şi Cartea lui Zhuangzi, descriu fenghuang-ul cu lux de amănunte. Fenghuang sunt strămoşii tuturor păsărilor muritoare. Aceste păsări nobile se aşază exclusiv pe ramurile copacului chinezesc numit parasol (firmiana simplex) şi beau apă numai din izvoare. Însă ele apar rareori în lumea oamenilor - şi asta doar în vremuri de pace şi prosperitate.

Înfăţişarea lor a fost găsită pe o gamă largă de relicve încă din timpul dinastiei Shang (1.600-1.046 î.e.n.). Un artefact celebru este un fenghuang de jad folosit ca obiect funerar cu peste trei mii de ani în urmă.

De atunci, arta şi meşteşugurile de artizanat au ilustrat fenghuang-ul din ce în ce mai rafinat, inclusiv în zbor, în cuib, în stol şi ca pereche. Atunci când este cuplat cu un dragon, fenghuang-ul reprezintă împărăteasa.

4. Motivul dragonului

Apariţii ale dragonilor au fost înregistrate în analele istorice chinezeşti încă din cele mai vechi timpuri. Picturi şi sculpturi chinezeşti cu dragoni de-a lungul veacurilor sunt în mare parte constante, înfăţişând animale magnifice cu coarne ca ale cerbului, solzi ca ai crapului, gheare ca ale vulturului şi un corp ca al şarpelui.

În mod tradiţional, se credea că dragonii sunt creaturi divine de cel mai înalt nivel, cu abilitatea de a zbura prin ceruri şi de a invoca vântul şi ploaia. Un dragon reprezintă energia pozitivă yang, puterea şi bogăţia şi este simbolul împăratului.

În operele de artă şi în ornamente, dragonii erau adesea împodobiţi cu bijuterii şi completaţi cu fenghuang, nori şi motive de apă.

"Dragonul are nouă fii şi fiecare este unic", spune o veche zicală chinezească. Într-adevăr, există multe tipuri de dragoni. De exemplu, dragonul panchi, găsit pe vase de bronz din perioada de "Primăvară şi Toamnă" şi de asemenea din perioada "Statele Războinice" (cele 2 perioade durând între anii 771-221 î.e.n.), este un dragon încolăcit, fără coarne şi cu coada răsucită, în timp ce dragonul kui are un singur picior, un singur corn şi gura deschisă.

În timpul Dinastiei Qing (1644-1911), dragonii cu cinci gheare la fiecare picior, precum şi impunătorul "dragon în picioare", erau rezervaţi împăratului. Dragonii cu trei şi patru gheare erau totuşi purtaţi şi folosiţi de mase, atât de bărbaţi, cât şi de femei. "Dragonul în ascensiune", mereu avântându-se spre cer, este folosit pentru a decora glorioşii Nouă Stâlpi ai Dragonului. În cultura budistă, dragonii alcătuiesc una dintre cele Opt Legiuni – Gardieni Divini ai Legii.

Există multe alte motive tradiţionale chinezeşti inspirate de tărâmurile cereşti:

- Simbolul srivatsa sau wanzi reprezintă marea compasiune şi virtute a lui Buddha.

- Magicul simbol qilin, asemănător cu o căprioară, este un semn de bun augur.

- Motivul fangsheng înfăţişează coroana purtată de nemuritoarea Regină Mamă din Vest.

- Lista continuă.