Hipotiroidismul: cea mai frecventă afecţiune tiroidiană care perturbă funcţionarea organismului – iată cauzele

Oboseala, lipsa de energie şi starea de spirit persistentă proastă pot fi semne ale hipotiroidismului sau ale unei tiroide hipoactive. Hipotiroidismul este cea mai frecventă afecţiune tiroidiană în Statele Unite, afectând aproximativ 5 din 100 de americani cu vârsta de peste 12 ani.

Deşi hipotiroidismul nu este de obicei tratabil, majoritatea cazurilor sunt uşoare, provoacă puţine simptome vizibile şi pot fi gestionate eficient.

Simptomele şi semnele timpurii ale hipotiroidismului

Simptomele variază de la o persoană la alta. La unii, ele se dezvoltă treptat şi trec neobservate; la alţii, apar mai brusc. Afecţiunea poate fi uşoară sau mai severă, în funcţie de nivelurile hormonale.

Semne timpurii ale hipotiroidismului primar

Simptomele iniţiale pot include:

• Oboseală persistentă sau gândire încetinită: Funcţia tiroidiană scăzută reduce nivelul de energie şi încetineşte activitatea fizică şi mentală.
• Constipaţie: încetinirea activităţii musculare digestive duce la reducerea numărului mişcărilor intestinale.
• Sensibilitate crescută la frig: reducerea activităţii celulare scade producţia de căldură, determinând persoanele afectate să simtă frig chiar şi atunci când ceilalţi se simt confortabil.
• Dureri articulare şi musculare: încetinirea metabolismului în muşchi şi ţesutul conjunctiv poate provoca slăbiciune şi crampe.
• Piele palidă sau uscată: reducerea producţiei de sebum şi încetinirea regenerării celulelor pielii pot face pielea uscată şi descuamată.
• Stare de spirit proastă sau depresie: Metabolismul energetic cerebral afectat poate duce la probleme de concentrare, pierderi de memorie şi scăderea interesului pentru activităţile obişnuite.
• Subţierea părului şi unghiile fragile: Reducerea aportului de nutrienţi şi oxigen către foliculii părului şi unghii le poate slăbi creşterea.
• Creştere în greutate: Se ard mai puţine calorii pentru energie, crescând depozitarea de grăsime chiar dacă apetitul scade.
• Cicluri menstruale abundente sau neregulate: Echilibrul hormonal perturbat poate face ca menstruaţiile să fie mai abundente, mai frecvente sau să înceteze complet.

Simptome care apar mai târziu

Dacă nu este tratat, hipotiroidismul primar poate duce la:

• Reducerea gustului şi mirosului: Metabolismul încetinit poate afecta percepţia senzorială.
• Voce răguşită: Umflarea corzilor vocale sau refluxul acid asociat cu digestia mai lentă pot modifica vocea.
• Umflarea feţei, mâinilor şi picioarelor: Retenţia de lichide poate provoca umflături şi balonare.
• Niveluri ridicate de colesterol: Nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni pot creşte nivelurile de colesterol „rău” total şi lipoproteine cu densitate scăzută.
• Vorbire încetinită: Încetinirea generală a sistemului nervos poate afecta vorbirea.
• Subţierea părului de pe scalp şi din zona exterioară a sprâncenelor: Deşi este neobişnuit, poate apărea căderea părului, deoarece hormonii tiroidieni susţin funcţia foliculilor.
• Încetinirea ritmului cardiac: Nivelul redus al hormonilor tiroidieni poate slăbi funcţia cardiacă şi, în cazuri severe, poate creşte riscul de insuficienţă cardiacă, în special la femeile în vârstă.

Simptome la copii şi adolescenţi

Simptomele pot diferi de cele observate la adulţi, iar unii copii nu prezintă semne vizibile.

• Nou-născuţi: Icter (îngălbenirea pielii şi a ochilor), plâns răguşit, alimentaţie deficitară, hernie ombilicală (buric proeminent), constipaţie şi creştere lentă.
• Copii: Creştere lentă, întârzierea dezvoltării dinţilor, oboseală, mărirea glandei tiroide (guşă) şi constipaţie.
• Adolescenţi: Pubertate întârziată, menstruaţie neregulată sau abundentă, piele uscată, ritm cardiac lent, păr fragil sau căderea părului şi creştere în greutate.

Simptome la persoanele în vârstă

Simptomele la persoanele în vârstă sunt adesea subtile sau neobişnuite. În loc de semnele clasice, acestea pot prezenta scădere în greutate, confuzie, apetit redus, dureri articulare sau musculare, slăbiciune sau căderi frecvente. Deoarece aceste simptome se suprapun cu îmbătrânirea normală, hipotiroidismul este adesea trecut cu vederea. Deşi unii experţi sugerează screeningul de rutină după vârsta de 70 de ani, majoritatea instituţiilor medicale nu recomandă screeningul fără simptome pentru a evita tratamentul inutil.

Simptome urgente

Hipotiroidismul sever, cunoscut sub numele de criză de mixedem, este o urgenţă medicală care necesită tratament imediat. Simptomele pot include pierderea cunoştinţei, tensiune arterială scăzută, glicemie scăzută, temperatură corporală scăzută, respiraţie încetinită sau schimbări bruşte de dispoziţie sau comportament.

Ce cauzează hipotiroidismul?

Tiroida este o glandă endocrină mică, în formă de fluture, situată în partea din faţă a gâtului, chiar deasupra claviculelor.

Aceasta produce hormoni care reglează metabolismul — procesul prin care organismul utilizează energia. Prin acest rol, tiroida ajută la menţinerea echilibrului energetic, a temperaturii corpului şi a funcţionării normale a organelor. Hormonii săi influenţează aproape toate sistemele organismului, inclusiv creierul, inima, muşchii, plămânii, sistemul digestiv, reglarea greutăţii şi starea de spirit.

În condiţii normale, hipotalamusul şi glanda pituitară din creier (hipofiza) lucrează împreună pentru a regla nivelurile hormonale. Când nivelurile hormonale scad, glanda pituitară creşte hormonul stimulator al tiroidei (HST), care îi spune tiroidei să producă mai mulţi hormoni cheie, triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4). Aceşti hormoni conţin iod, esenţial pentru activitatea metabolică normală.

Însă în hipotiroidismul primar, care reprezintă aproximativ 99% din cazuri, tiroida nu răspunde adecvat. Ca urmare, nivelurile de HST cresc, în timp ce nivelurile hormonilor tiroidieni rămân scăzute, ceea ce duce la încetinirea funcţiilor normale ale organismului.

Hipotiroidismul primar are mai multe cauze:

• Tiroidita Hashimoto: O afecţiune autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă în mod eronat ţesutul tiroidian, provocând inflamaţie şi pierderea treptată a funcţiei. Glanda se poate mări la începutul bolii şi mai târziu se poate micşora şi cicatriza. Tiroidita Hashimoto este ereditară şi este de patru până la zece ori mai frecventă la femei. De asemenea, este asociată cu alte afecţiuni autoimune, inclusiv diabetul de tip 1, boala Addison şi artrita reumatoidă.
• Tratamentul hipertiroidismului anterior: Terapia cu iod radioactiv sau îndepărtarea chirurgicală a tiroidei duce adesea la hipotiroidism permanent. Radioterapia externă la nivelul gâtului sau capului poate afecta, de asemenea, funcţia tiroidiană. În cazuri rare, afectarea glandei pituitare perturbă reglarea hormonală.
• Anumite medicamente: Tratamentul excesiv cu medicamente antitiroidiene, cum ar fi propiltiouracil, metimazol sau iodură, poate provoca hipotiroidism temporar. Alte medicamente care interferează cu funcţia tiroidiană includ litiul, medicamentele pentru inimă care conţin iod, cum ar fi amiodarona, interferonul alfa şi anumite terapii împotriva cancerului, inclusiv inhibitorii punctelor de control imunitar şi inhibitorii tirozin kinazei.
• Tiroidita: Inflamaţia tiroidei poate provoca scurgerea hormonilor stocaţi în fluxul sanguin, crescând temporar nivelurile hormonale şi provocând tireotoxicoză — o stare de exces de hormoni tiroidieni care durează câteva luni. Leziunile pe termen lung pot duce la hipotiroidism permanent.
• Deficienţe nutriţionale: Organismul are nevoie de aproximativ 150 de micrograme de iod alimentar pe zi pentru a produce niveluri adecvate de hormoni tiroidieni. Deficienţele de iod, magneziu, vitamina B12 sau vitamina D au fost asociate cu afectarea funcţiei tiroidiene.
• Hipotiroidism congenital: Apare atunci când glanda tiroidă nu se dezvoltă sau nu funcţionează corect înainte de naştere şi afectează aproximativ unul din 2.000 până la 4.000 de nou-născuţi. Majoritatea cazurilor apar spontan, deşi 10% până la 20% sunt moştenite.

Hipotiroidismul subclinic este o formă mai timpurie şi mai uşoară, definită prin HST crescut, cu niveluri normale de T4 şi puţine sau fără simptome. Acesta afectează aproximativ 15% dintre femeile în vârstă şi 10% dintre bărbaţii în vârstă, în special cei cu tiroidită Hashimoto subiacentă.

Pacienţii cu rezultate pozitive la testul pentru anticorpii peroxidazei tiroidiene prezintă un risc mai mare de a progresa către hipotiroidism manifest, cercetările arătând că aproximativ 50% pot dezvolta hipotiroidism primar în decurs de 20 de ani.

Criza de mixedem este o formă rară, care pune viaţa în pericol, de hipotiroidism declanşată de infecţii, boli, expunerea la frig sau anumite medicamente, inclusiv opioide. Poate apărea şi la persoanele care nu iau hormonul tiroidian prescris în mod constant sau corect. În ciuda denumirii sale tradiţionale, coma de mixedem nu implică întotdeauna coma.

Factori de risc

Majoritatea factorilor de risc pentru hipotiroidism nu se modifică, dar conştientizarea poate ajuta la detectarea timpurie.

• Sexul feminin: Femeile sunt expuse unui risc mai mare decât bărbaţii.
• Vârsta înaintată: Riscul creşte după vârsta de 60 de ani.
• Antecedente de probleme tiroidiene: Antecedentele personale de boli tiroidiene, inclusiv guşă, cresc riscul.
• Intervenţii chirurgicale tiroidiene anterioare: Îndepărtarea chirurgicală a unei părţi sau a întregii tiroide creşte riscul.
• Tratament anterior cu radiaţii: Radiaţiile la nivelul tiroidei, gâtului sau pieptului pot afecta funcţia tiroidiană.
• Antecedente familiale: Antecedentele familiale de boli tiroidiene cresc susceptibilitatea.
• Sarcina: Femeile însărcinate prezintă un risc crescut.
• Naştere recentă: Femeile care au născut în ultimele şase luni prezintă un risc mai mare.

Alţi factori de risc majori includ:

• Boli autoimune şi tulburări genetice: Exemple de tulburări genetice includ sindromul Turner şi sindromul Down.
• Consumul de alcool şi fumatul: Alcoolul poate reduce absorbţia iodului, afecta funcţia hepatică implicată în reglarea tiroidei şi contribui la inflamaţia tiroidei. Fumatul afectează nivelurile hormonilor tiroidieni în moduri complexe şi uneori opuse şi poate modifica nivelurile de HST.
• Vaccinarea împotriva COVID-19: Un studiu din 2025 care a comparat peste 1,1 milioane de persoane vaccinate cu un număr egal de persoane nevaccinate a constatat o asociere între vaccinare şi riscul crescut de hipotiroidism.
• Expunerea la PFAS: Nivelurile ridicate ale anumitor substanţe perfluoroalchilice şi polifluoroalchilice (PFAS), denumite adesea „substanţe chimice permanente”, au fost asociate cu modificări ale nivelurilor hormonilor tiroidieni şi cu un risc crescut de hipotiroidism subclinic.

Cum se diagnostichează hipotiroidismul?

Hipotiroidismul deseori nu este diagnosticat deoarece simptomele - oboseală, gândire încetinită şi modificări uşoare ale greutăţii - sunt nespecifice şi pot fi confundate cu îmbătrânirea sau alte afecţiuni, în special la adulţii în vârstă. Studiile sugerează că mulţi adulţi, în special cei cu hipotiroidism subclinic, nu sunt conştienţi de starea lor dacă nu fac teste specifice.

Un medic efectuează un examen fizic pentru a căuta simptomele unei tiroide hipoactive sau mărite şi examinează istoricul medical al pacientului.

Analizele de sânge şi alte teste pot include:

- Testul hormonului stimulator al tiroidei: Măsoară nivelurile de HST din sânge. Un nivel ridicat indică de obicei că tiroida nu produce suficient hormon.

- Testul tiroxinei (T4): Măsoară nivelul tiroxinei din sânge pentru a evalua funcţia tiroidei.

- Testul anticorpilor tiroidieni: Detectează anticorpii care pot indica afecţiuni autoimune legate de hipotiroidism.

- Hemoleucogramă completă: Măsoară nivelurile de globule roşii, globule albe şi trombocite.

- Teste imagistice: Pot include scanare tiroidiană, ecografie sau un test de absorbţie a iodului radioactiv, care măsoară cantitatea de iod radioactiv absorbită de tiroida din sânge după o mică doză orală.

În prezent, recomandările pentru screeningul hipotiroidismului variază, dar testarea este recomandată pentru anumite grupuri, cum ar fi nou-născuţii şi adulţii în vârstă cu risc.

Tratamente pentru hipotiroidism

Tratamentul se concentrează pe înlocuirea hormonului tiroidian lipsă. Majoritatea persoanelor necesită terapie pe tot parcursul vieţii.

Terapia de substituire a hormonului tiroidian

Tratamentul implică de obicei administrarea pe cale orală de medicamente cu hormon tiroidian, inclusiv:

• Levotiroxină (T4 sintetic): Tratamentul preferat pentru hipotiroidism. Doza este adaptată în funcţie de vârstă, dimensiunea corpului, starea generală de sănătate şi absorbţie. Scopul este de a aduce HST în intervalul normal mediu şi de a-l menţine acolo. Se evită tratamentul excesiv, deoarece hormonul tiroidian în exces poate solicita inima şi creşte riscul de osteoporoză.
• Liotironină (T3 sintetic): Nu este recomandată pentru terapia pe termen lung, deoarece poate provoca fluctuaţii rapide ale hormonilor şi poate creşte riscul cardiovascular. Liotironina este utilizată în principal pentru corectarea rapidă a crizei de mixedem.
• Terapia combinată cu T3 şi T4: Tratamentele combinate orale pot provoca fluctuaţii ale nivelurilor de T3, deşi valorile maxime sunt mai mici decât în cazul T3 sintetic utilizat singur, deoarece se utilizează cantităţi mai mici. În schimb, tratamentul numai cu T4 sintetic produce o creştere treptată a nivelurilor de T3, care rămân stabile atunci când doza este adecvată.
• Produse tiroidiene animale deshidratate: Aceste produse deshidratate de origine animală conţin cantităţi variabile de T3 şi T4 şi, în general, nu sunt recomandate decât dacă pacientul are deja niveluri normale de HST. Extractul tiroidian deshidratat a fost primul tratament pentru hipotiroidism, utilizat înainte de dezvoltarea levotiroxinei sintetice. Cu toate acestea, deoarece au fost introduse înainte de standardele moderne de aprobare a medicamentelor, ele nu au fost supuse aceluiaşi proces de reglementare. Mulţi pacienţi din Statele Unite continuă să le prefere ca tratament. În august 2025, Administraţia pentru Medicamente şi Alimente a declarat că se angajează să solicite prima aprobare a extractului tiroidian deshidratat, în aşteptarea rezultatelor studiilor clinice în curs.

În general, se recomandă să se aştepte cel puţin patru ore între administrarea hormonilor tiroidieni şi a altor medicamente, suplimente sau alimente care pot interfera cu absorbţia, inclusiv anumite antiacide, calciu, fier, soia şi alimente bogate în fibre.

În situaţii de urgenţă, criza mixedemică, este tratată cu hormon tiroidian intravenos, glucocorticoizi (un steroid care ajută la reglarea energiei şi inflamaţiei) şi îngrijire intensivă de susţinere.

Plante medicinale

O revizuire sistematică din 2024 a cinci studii a constatat că medicamentele pe bază de plante au crescut nivelurile de T4 şi T3 şi au scăzut nivelurile de HST în comparaţie cu placebo. O revizuire din 2025 a concluzionat că terapiile pe bază de plante pot fi eficace pentru tratarea hipotiroidismului, dar sunt necesare studii controlate la scară largă pentru a confirma siguranţa, eficacitatea şi posibilele interacţiuni cu tratamentul convenţional.

Rădăcina plantei ashwagandha a demonstrat beneficii potenţiale în studiile efectuate pe oameni. Un studiu din 2017 a constatat că administrarea zilnică a extractului de rădăcină de ashwagandha timp de opt săptămâni a crescut semnificativ nivelurile hormonilor tiroidieni T3 şi T4 şi a scăzut nivelurile de HST la persoanele cu hipotiroidism subclinic.

Acupunctura

Pe lângă ameliorarea durerii, acupunctura poate ajuta la reglarea funcţiei imunitare şi la menţinerea echilibrului imunitar. O analiză din 2018 a constatat că acupunctura, utilizată singură sau împreună cu alte terapii, poate ajuta la reducerea simptomelor şi la îmbunătăţirea biomarkerilor la pacienţii cu tulburări tiroidiene, inclusiv hipotiroidism.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul hipotiroidismului

Strategiile legate de stilul de viaţă pot susţine sănătatea tiroidiană şi starea generală de bine, în special atunci când sunt utilizate împreună cu tratamentul prescris.

1. Dieta

Dieta poate susţine producţia şi funcţia hormonilor tiroidieni.

Alimente care ar trebui incluse:

- Alimente bogate în iod: Sarea iodată, algele marine, fructele de mare, peştele de apă sărată, alga nori şi sarea de mare furnizează iodul necesar producţiei de hormoni. Însă deoarece consumul excesiv de iod poate duce la tulburări tiroidiene, este important să consultaţi medicul înainte de a creşte consumul.

- Alimente bogate în seleniu: Seleniul este vital pentru funcţionarea corectă a hormonilor tiroidieni şi pentru metabolism. Nucile de Brazilia, fructele de mare, carnea, păsările, produsele lactate, cerealele integrale, usturoiul şi ceapa susţin activarea hormonilor tiroidieni şi ajută la protejarea ţesutului tiroidian.

Alimente care trebuie limitate:

- Soia: Tofu şi edamame (păstăi cu boabe de soia imature) pot reduce absorbţia medicamentelor pentru tiroidă.

- Legume crucifere crude în cantităţi mari: Alimente precum broccoli şi varza pot interfera cu producţia de hormoni tiroidieni, în special atunci când aportul de iod este scăzut.

- Alimente foarte procesate: Alimentele cu un conţinut ridicat de zaharuri adăugate, sare şi grăsimi nesănătoase pot contribui la creşterea în greutate, inflamaţii, tensiune arterială crescută şi afectarea conversiei hormonilor tiroidieni.

- Gluten: Poate agrava afecţiunile tiroidiene autoimune la persoanele cu sensibilitate la gluten sau boală celiacă.

- Excesul de fibre: Cantităţile mari pot reduce absorbţia medicamentelor pentru tiroidă, deşi un aport moderat de fibre rămâne benefic.

- Cafeaua: Cofeina poate limita absorbţia hormonilor tiroidieni de substituţie dacă este consumată prea aproape de ora administrării medicamentelor.

Sănătatea intestinului joacă, de asemenea, un rol important în sănătatea tiroidei. Un dezechilibru al bacteriilor intestinale (disbioză) a fost asociat cu disfuncţia tiroidiană, în timp ce o microbiotă sănătoasă poate ajuta la prevenirea şi gestionarea tulburărilor tiroidiene. Probioticele pot ajuta la promovarea bacteriilor intestinale benefice, la îmbunătăţirea absorbţiei mineralelor importante pentru activitatea tiroidiană şi la menţinerea echilibrului hormonilor tiroidieni.

2. Suplimente

Informaţi-vă medicul despre orice suplimente pe care le luaţi sau pe care intenţionaţi să le luaţi, pentru a evita interacţiunile cu medicamentele pentru tiroidă.

- Iod: Suplimentarea poate fi benefică pentru persoanele cu deficit de iod. Însă excesul de iod poate agrava afecţiunile autoimune ale tiroidei, inclusiv tiroidita Hashimoto.

- Seleniu: O meta-analiză din 2019 a constatat că persoanele cu hipotiroidism au adesea niveluri mai scăzute de seleniu. Suplimentarea poate ajuta, de asemenea, la normalizarea nivelului de HST la persoanele cu deficit de seleniu şi hipotiroidism subclinic.

- Zinc: Zincul susţine producţia de hormoni tiroidieni, iar hormonii tiroidieni susţin absorbţia zincului. Deficitul unuia dintre aceştia poate îl afecta pe celălalt. Deşi cercetările arată că suplimentarea cu zinc poate îmbunătăţi funcţia tiroidiană, aportul excesiv de zinc poate perturba echilibrul imunitar şi creşte riscul de afecţiuni tiroidiene autoimune.

3. Terapia prin exerciţii fizice pe termen lung

O meta-analiză din 2025 a constatat că intervenţiile prin exerciţii fizice pe termen lung (cel puţin opt săptămâni, trei zile pe săptămână) împreună cu tratamentul standard pot îmbunătăţi funcţia tiroidiană la adulţii cu hipotiroidie prin scăderea HST şi creşterea T4. Intervenţiile prin exerciţii fizice utilizate în studii includ exerciţii aerobice, antrenament de rezistenţă, antrenament de anduranţă şi exerciţii uşoare, cum ar fi mersul pe jos şi înotul.

4. Yoga

Un studiu din 2021, realizat pe 38 de femei cu hipotiroidie şi depresie uşoară până la moderată, a constatat că un program de yoga de trei luni, alături de medicaţie, a îmbunătăţit simptomele. Participantele au înregistrat reduceri ale depresiei, nivelului de HST, oboselii, anxietăţii şi stresului, împreună cu îmbunătăţirea nivelului de colesterol lipoproteic de înaltă densitate (HDL).

5. Aromaterapie

Un studiu din 2019 a constatat că inhalarea unui amestec de uleiuri esenţiale de mentă, piper negru, cuişoare, grapefruit şi bergamotă poate reduce oboseala la femeile cu hipotiroidism, în special oboseala globală şi afectivă.

6. Contactul cu pământul

Contactul cu pământul, numită şi grounding, este o practică terapeutică care reconectează corpul cu electronii de la suprafaţa pământului, despre care se crede că ajută la neutralizarea radicalilor liberi nocivi. Acest proces poate reduce inflamaţia, susţine sistemul imunitar şi furniza organismului antioxidanţi naturali. Contactul cu pământul poate fi practicat în aer liber, stând desculţ pe iarbă, sau în interior, folosind un sistem de contactul cu pământul în timp ce dormi, te relaxezi sau lucrezi.

Cercetările preliminare sugerează că chiar şi o singură noapte de împământare poate modifica nivelurile hormonilor tiroidieni — scăzând T3 liber şi crescând T4 liber şi HST — indicând un posibil efect asupra reglării hormonale care implică ficatul, hipotalamusul şi glanda pituitară.

Cum afectează mentalitatea hipotiroidismul

O mentalitate pozitivă poate juca un rol important în gestionarea simptomelor şi susţinerea recuperării.

Stresul şi emoţiile negative pot perturba sistemele hormonale ale organismului, inclusiv producţia de hormoni tiroidieni. Cercetările arată că axa hipotalamo-hipofizo-tiroidiană (HPT) - sistemul responsabil de reglarea hormonilor tiroidieni - este sensibilă la stres, iar diverse forme de stres pot modifica nivelurile hormonilor tiroidieni şi reglarea HPT în studiile efectuate pe oameni. Prin urmare, stresul şi emoţiile negative pot agrava simptome precum oboseala şi depresia.

O atitudine pozitivă poate ajuta la reducerea stresului şi a emoţiilor negative, schimbând modul în care interpretaţi provocările şi încurajând optimismul realist în locul gândirii catastrofice. Practicând reorientarea cognitivă, recunoştinţa, dialogul interior de susţinere şi gândirea axată pe soluţii, puteţi reduce reactivitatea emoţională şi sentimentele de neputinţă.

Cum poate fi prevenit hipotiroidismul

Hipotiroidismul cauzat de deficienţa de iod poate fi prevenit prin asigurarea unui aport adecvat de iod, de exemplu prin utilizarea sării iodate.

Majoritatea cazurilor nu pot fi prevenite, deoarece rezultă din boli autoimune, tratamente medicale sau alte afecţiuni subiacente. Dacă un medicament provoacă hipotiroidism, consultaţi medicul înainte de a face orice schimbare. În plus, evitaţi sau renunţaţi la fumat, deoarece acesta poate creşte riscul de hipotiroidism.

Posibile complicaţii ale hipotiroidismului

Dacă nu este tratat, hipotiroidismul poate duce la:

- Anemie: Hormonii tiroidieni ajută la transportul oxigenului către ţesuturi şi stimulează un hormon numit eritropoietină, care favorizează producţia de globule roşii. Când glanda tiroidă nu produce suficienţi hormoni, producţia de globule roşii încetineşte, ducând la anemie.

- Infertilitate şi malformaţii congenitale: Nivelurile scăzute ale hormonilor tiroidieni pot perturba hormonii reproductivi şi afecta creşterea fetală timpurie şi dezvoltarea creierului, crescând riscul de infertilitate, avort spontan şi malformaţii congenitale.

- Risc crescut de infecţii: Nivelurile scăzute ale hormonilor tiroidieni pot slăbi răspunsul imunitar, îngreunând combaterea infecţiilor, cum ar fi pneumonia.

- Boli cardiace: Nivelurile scăzute ale hormonilor tiroidieni pot creşte colesterolul LDL, contribuind la ateroscleroză şi boli cardiace.

- Insuficienţă cardiacă: încetinirea ritmului cardiac şi slăbirea capacităţii de pompare pot reduce fluxul sanguin şi creşte riscul de insuficienţă cardiacă.

- Neuropatie periferică: leziunile nervoase pot provoca durere, senzaţie de arsură, furnicături, amorţeală, slăbiciune musculară sau pierderea controlului muscular.

Sursa: Epoch Times SUA