Locul unde se depune grăsimea corporală poate indica riscul de cancer. Cum să-l combateţi

Circumferinţa taliei poate fi un indicator mai bun al riscului de cancer decât cântarul din baie. Deşi obezitatea a fost mult timp asociată cu rate mai mari de cancer, cercetările indică un factor mai precis: locul în care se depune grăsimea în organism.

Grăsimea viscerală, grăsimea profundă din abdomen care înconjoară ficatul, pancreasul şi intestinele, nu stă pur şi simplu acolo. Ea eliberează în mod activ substanţe chimice inflamatorii şi hormoni care creează condiţii ideale pentru dezvoltarea şi răspândirea cancerului.

Spre deosebire de grăsimea subcutanată, grăsimea situată chiar sub piele, grăsimea viscerală este adesea invizibilă şi poate ocoli cântarul, ceea ce înseamnă că chiar şi persoanele cu un indice de masă corporală normal sunt expuse unui risc ascuns de cancer.

Pentru a înţelege de ce grăsimea viscerală este atât de riscantă şi cum poate fi combătută, este util să ştim exact ce este şi unde se află.

De ce grăsimea viscerală este diferită?

Grăsimea viscerală se află adânc în cavitatea abdominală, înconjurând organe precum ficatul, pancreasul şi intestinele. Nu o puteţi ciupi şi nu o puteţi vedea în oglindă, motiv pentru care multe persoane nu îşi dau seama că o au.

„Grăsimea viscerală este numită şi grăsime activă, deoarece este un organ endocrin care eliberează compuşi nocivi direct în fluxul sanguin şi în vena portă care duce direct la ficat. Principalul pericol este că eliberează citokine proinflamatorii”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Wiljon Beltre, chirurg specializat.

Grăsimea viscerală este deosebit de periculoasă deoarece secretă niveluri semnificativ mai ridicate de citokine şi hormoni proinflamatori decât grăsimea subcutanată, contribuind la inflamaţii sistemice cronice de grad scăzut.

Grăsimea viscerală se măsoară folosind tehnici de imagistică, cum ar fi RMN, tomografie computerizată, sau se estimează prin calcule simple ale raportului talie-şold. O circumferinţă a taliei mai mare de cca 89 cm la femei şi 100 de cm la bărbaţi este considerată un semnal de alarmă pentru grăsime viscerală crescută şi riscuri asociate pentru sănătate.

Cum favorizează cancerul grăsimea viscerală

Potrivit cercetătorilor, grăsimea viscerală creează un „micromediu pro-tumoral” — condiţii ideale să se înrădăcineze şi să crească cancerul.

„Există o legătură directă cu cancerul din cauza inflamaţiei sistemice constante, de grad scăzut. Aceasta afectează ADN-ul şi face celulele mai predispuse la transformări maligne”, a spus Beltre.

Mecanismul implică mai multe căi. Grăsimea viscerală secretă citokine inflamatorii, care favorizează stresul oxidativ, determină creşterea anormală a celulelor, afectează funcţia imunitară normală şi hormoni precum leptina, care perturbă funcţia normală a celulelor.

Excesul de grăsime viscerală determină, de asemenea, rezistenţa la insulină, crescând nivelurile de insulină circulantă şi factorul de creştere similar insulinei, care favorizează proliferarea şi supravieţuirea celulelor canceroase.

Un studiu din decembrie 2025, publicat în Journal of the National Cancer Institute, a constatat că grăsimea viscerală în cantitate mai mare creşte semnificativ riscul de cancer la ficat, persoanele afectate prezentând o probabilitate de aproximativ patru ori mai mare de a dezvolta boala.

„Insulina afectează profilul inflamator şi profilul hormonilor sexuali. Totul este ca o reţea mare. Este ca o furtună”, a declarat Emma Hazelwood, cercetătoare asociată în evoluţia cancerului la Institutul de Cancer Timpuriu al Universităţii din Cambridge şi autoare principală a studiului privind cancerul la ficat, pentru The Epoch Times.

„Grăsimea hepatică creşte riscul de cancer la ficat. Este logic – grăsimea se află chiar acolo, secretând citokine proinflamatorii”, a spus Hazelwood.

Un studiu din 2021, publicat în Nutrients, a confirmat că un micro-mediu pro-tumoral creşte riscul de cancer colorectal, pancreatic, hepatic, mamar, endometrial, ovarian şi esofagian, chiar şi la persoanele cu un indice de masă corporală normal. Grăsimea viscerală ridicată a fost corelată cu un prognostic mai slab, o recurenţă mai mare şi o mortalitate crescută.

Un studiu din 2023, publicat în BMC Cancer, a descoperit că grăsimea viscerală mai mare la pacientele cu cancer endometrial era asociată cu tumori mai agresive şi o supravieţuire fără progresie mai slabă, sugerând că grăsimea influenţează nu doar apariţia cancerului, ci şi agresivitatea acestuia.

Cum să reduceţi grăsimea viscerală

Deoarece grăsimea viscerală este atât de activă din punct de vedere metabolic, ea reacţionează bine la intervenţii specifice legate de stilul de viaţă.

Dieta

„Din punct de vedere nutriţional, reducerea alimentelor ultra-procesate şi a zaharurilor adăugate ajută la reducerea inflamaţiei şi la stabilizarea insulinei, ceea ce este esenţial pentru reducerea grăsimii viscerale”, a declarat Jennifer Scherer, nutriţionist dietetician şi specialist în exerciţii medicale, într-un e-mail adresat The Epoch Times.

Ea a sugerat ca mesele să se axeze pe proteine, produse agricole şi carbohidraţi din alimente integrale.

Mesele bogate în fibre, proteine adecvate şi consumul de proteine mai întâi şi carbohidraţi la sfârşit ajută, de asemenea, la stabilizarea zahărului din sânge şi la reducerea acumulării de grăsime viscerală.

Dovezile clinice susţin abordările cu conţinut redus de carbohidraţi. Un studiu din 2020, publicat în Nutrition & Metabolism, a constatat că, la adulţii cu obezitate, o dietă cu conţinut foarte redus de carbohidraţi a dus la o pierdere totală de grăsime semnificativ mai mare, în special grăsime viscerală, în comparaţie cu o dietă standard cu conţinut redus de grăsimi. Alte cercetări au arătat că dietele cu conţinut foarte scăzut de carbohidraţi şi bogate în grăsimi pot reduce, de asemenea, în mod eficient grăsimea viscerală.

Beltre recomandă limitarea alimentelor şi băuturilor procesate, precum şi a grăsimilor trans şi saturate, şi creşterea consumului de fibre şi proteine slabe.

Exerciţii

Activitatea fizică este una dintre cele mai eficiente metode de a arde grăsimea viscerală, chiar şi fără o pierdere semnificativă în greutate.

„Nu trebuie să vă concentraţi pe o anumită zonă, dar puteţi viza grăsimea viscerală prin antrenament”, a spus Scherer. Antrenamentul de forţă îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină şi reduce direct depozitarea grăsimii viscerale, iar exerciţiile aerobice moderate până la intense sporesc oxidarea grăsimii abdominale.

O revizuire sistematică din 2023, publicată în Obesity Reviews, a constatat că exerciţiile fizice regulate, inclusiv aerobice, de forţă şi antrenament cu intervale de intensitate mare (HIIT), au redus grăsimea viscerală şi au îmbunătăţit compoziţia corporală la persoanele supraponderale sau obeze. Exerciţiile aerobice intense şi HIIT au fost cele mai eficiente, iar antrenamentul de rezistenţă a funcţionat în principal la bărbaţi şi la persoanele cu un procentaj mai mic de grăsime corporală.

Chiar şi o activitate scurtă, dar constantă pe parcursul zilei, poate avea un efect cumulativ, făcând o diferenţă vizibilă. „Zece minute de „exerciţii fizice”, mersul rapid sau mersul în pantă pot face diferenţa”, a spus Scherer.

Pentru rezultate practice şi de durată, ea recomandă antrenament de forţă de două până la trei ori pe săptămână, combinat cu 7.000 până la 10.000 de paşi zilnic sau alte mişcări constante de intensitate redusă, cum ar fi plimbarea câinelui sau folosirea scărilor în locul liftului.

„Exerciţiile aerobice, cum ar fi joggingul, ciclismul sau înotul, cel puţin 30 de minute pe zi, pot fi deosebit de benefice”, a spus Beltre.

„Masa musculară slabă poate creşte metabolismul în repaus şi poate ajuta la arderea grăsimilor pe parcursul zilei.”

Cea mai eficientă abordare combină ambele strategii. O meta-analiză din 2024 publicată în Journal of the International Society of Sports Nutrition a constatat că intervenţiile pe termen lung care combină dieta şi exerciţiile fizice au fost eficiente în reducerea grăsimii viscerale la adulţii supraponderali sau obezi, în timp ce intervenţiile care au inclus doar dieta sau doar exerciţii fizice au fost mai puţin eficiente.

Alţi factori critici

Somnul şi gestionarea stresului sunt foarte importante. „Somnul insuficient şi stresul cronic pot creşte nivelul de cortizol, care favorizează grăsimea abdominală”, a spus Beltre. El a recomandat meditaţia, yoga şi exerciţiile de respiraţie pentru a ajuta la gestionarea stresului şi la reducerea nivelului de cortizol.

Limitarea consumului de alcool este esenţială. Scherer a menţionat că aceasta este una dintre cele mai rapide metode de reducere a grăsimii viscerale, deoarece ficatul acordă prioritate metabolismului alcoolului faţă de metabolismul depozitelor de grăsime.

În cele din urmă, deoarece grăsimea viscerală se poate acumula fără să observi, este esenţială o abordare cuprinzătoare care combină dieta, exerciţiile fizice şi strategiile de stil de viaţă. Grăsimea ascunsă prezintă un risc de cancer chiar şi la persoanele care par sănătoase sau nu sunt vizibil suprapondérale, astfel încât obiectivul nu este doar reducerea cifrei de pe cântar, ci ţintirea grăsimii care contează.

Unii medici susţin schimbări alimentare mai radicale. Amanda King, nutriţionist şi naturopat integrativ în oncologie metabolică, lansează provocarea: „Ce s-ar întâmpla cu sănătatea ta dacă ţi-ai acorda doar 30 de zile, ai renunţa la cereale, ai renunţa la uleiurile din seminţe [şi] ai consuma proteine animale sănătoase, ouă, peşte gras, legume, o cantitate mică de fructe şi foarte multe grăsimi sănătoase?”

„Trebuie să schimbăm radical modul de alimentaţie”, a precizat King.

Grăsimea viscerală începe de obicei să reacţioneze în termen de trei luni de la modificarea consecventă a stilului de viaţă şi adesea arată rezultate înainte ca schimbările semnificative să apară pe cântar.

„Aceştia sunt factorii care reduc grăsimea viscerală şi, mai important, reduc inflamaţia cronică”, a concluzionat Scherer. „Aceasta este una dintre cele mai puternice legături între grăsimea abdominală şi riscul de cancer.”