Bolojan, la moţiunea simplă pe Educaţie: "Bursele reprezintă un ajutor, nu un salariu complet"
Premierul Ilie Bolojan, care asigură şi interimatul la Ministerul Educaţiei, a declarat luni seara, în plenul Senatului, în cadrul dezbaterii moţiunii Opoziţiei pe Educaţie, că „nu există ceva gratis, există ceea ce plăteşti din propriul buzunar şi ceea ce plăteşte altcineva”, el adăugând că „banii pentru educaţie trebuie să fie tot mai mulţi, însă corelaţi cu creşterea calităţii şi adaptarea la realitatea economică”.
Premierul a subliniat că educaţia nu este gratuită şi că finanţarea trebuie să fie responsabilă, sustenabilă şi corelată cu calitatea. Bursele reprezintă un ajutor, nu un salariu complet, iar creşterea lor trebuie făcută gradual, în funcţie de buget, a punctat prim minstrul. Finanţarea publică a universităţilor este substanţială, dar creşterea semnificativă a resurselor nu poate fi realizată de la un an la altul.
"Bursa nu este însă un salariu minim, nu este întreţinere completă, nici nu poate fi. Este un ajutor, pe cât de mare ni-l permitem, avem obligaţia să păstrăm echilibrul financiar al ţării. Orice creştere permanentă trebuie făcută treptat, pe măsură ce bugetul ne permite, astfel încât să fie o creştere sigură, predictibilă şi care poate fi menţinută", a declarat premierul, citat de G4Media.
Mai mult decât cantitatea, contează calitatea pregătirii studenţilor şi performanţa programelor de studiu, măsurată prin absolvire, integrarea în domeniul profesional şi cercetare. Este nevoie de date transparente despre traseul absolvenţilor pentru a ghida alocarea resurselor şi pentru ca tinerii să ia decizii informate, a subliniat liberalul.
Bolojan a insistat pe prioritizarea programelor performante, reducerea birocraţiei academice, recrutarea şi promovarea profesorilor pe criterii de merit, integritatea academică şi transferul de cunoaştere către societate. Universităţile trebuie să devină motoare ale modernizării şi inovării, colaborând cu economia şi administraţia locală.
Calitatea învăţământului superior depinde de bază preuniversitară; politicile educaţionale trebuie să vizeze întreg sistemul, inclusiv zonele rurale afectate de abandon şcolar. În concluzie, resursele pentru educaţie trebuie să crească, dar corelat cu performanţa, calitatea şi realitatea economică.
