Bătălia pentru "suveranitatea digitală": România, lovitură brutală din SUA. Cum am devenit un pion în confruntarea SUA–UE
Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford, a opinat, la Euronews, că ofensiva politică a administraţiei Trump şi implicit a republicanilor americani împotriva reglementărilor digitale ale Uniunii Europene – folosind România drept „studiu de caz” – face parte dintr-un efort mai larg de export al ideologiei MAGA în Europa şi de slăbire a capacităţii UE de a-şi apăra suveranitatea digitală.
În analiza sa, expertul în război hibrid subliniază că "este o lovitură destul de brutală care vine din Statele Unite şi care afectează şi va inflama puternic situaţia politică din România, care este şi aşa destul de şubredă".
Profesorul a avertizat că raportul Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanţilor din SUA care respinge ingerinţa rusă în alegerile din ţară noastră nu trebuie minimizat.
"Putem să-l minimizăm, putem să-l trivializăm, putem să ne facem că nu există problema, dar realitatea are acest obicei neplăcut să te izbească cu ciocanul în faţă. Exact ce s-a întâmplat astăzi", a subliniat Corneliu Bjola
Redăm mai jos intervenţia profesorului de la Oxford.
Jurnalist: Doar citind in extenso acest subiect, noi, ca jurnalişti, am aflat că, în acest raport preliminar, domnule profesor, de 160 de pagini, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanţilor e dominată de republicani. Din capul locului, înţelegem că republicanii contestă, de fapt, ideea că au fost ruşii în spate?
Corneliu Bjola: Da, şi să reţinem că cel care a fost raportor pentru acestea este Jim Jordan. Acesta este genul de atitudine la care trebuie să ne aşteptăm şi să reţinem acest raport: este o nouă salvă în această bătălie pe care administraţia Trump o lansează împotriva UE.
Şi sunt două planuri pe care ar trebui să le decupăm. În primul rând, este vorba de o bătălie pe suveranitate digitală. Nu vine acest raport întâmplător. Vine după faptul că Uniunea Europeană, începând de anul trecut, a început să aplice sancţiuni, sancţiuni destul de mari, folosind aceste instrumente de reglementare pe care le-a adoptat în anii trecuţi. Ne referim la Actul Serviciilor Digitale, ne referim la Digital Markets Act, de reglementare a pieţelor digitale şi, bineînţeles, Actul de Inteligenţă Artificială.
Deci toate aceste reglementări, este vorba de legislaţie adoptată, implementată de către statele membre ale Uniunii Europene, trecută prin Parlament, absolut totul democratic. Şi ce încearcă să facă acest lucru? De exemplu, Digital Services Act îmi impune o anumită transparenţă pe modul în care aceşti algoritmi ghidează tot ce se întâmplă. Vizibilitate – unde sunt mesajele, la cine ajung, pentru a preîntâmpina cazuri de interferenţă, cum s-a întâmplat în noiembrie, în cazul nostru.
Digital Markets Act reglementează altceva, reglementează puterea unor mari companii, că e vorba de Google, că e vorba de Apple, pentru a se asigura că nu monopolizează piaţa şi că lasă şi alte startup-uri să continue să existe.
Actul de Inteligenţă Artificială încearcă să monitorizeze riscurile sistemice pe care le prezintă pentru democraţiile europene. Şi, în baza acestora, au fost mai multe sancţiuni aplicate: că vorbim de Twitter, care are deja o amendă de 120 de milioane şi încă o nouă anchetă care a început în ianuarie anul acesta, legată de pornografia pe care o promovează platforma X în acest moment; Apple, care a luat şi el o amendă de vreo 500 de milioane. Deci, în total, anul trecut, Uniunea Europeană a administrat, sau, în sfârşit, a implementat sancţiuni de undeva de 3,5 miliarde.
Deci aici trebuie să înţelegem contextul în care acest raport apare. O dimensiune este legată de faptul că administraţia Trump nu doreşte ca aceste companii americane să fie afectate de niciun fel de sancţiune. Şi vrea să elimine această capacitate pe care Uniunea Europeană o are, în mod absolut democratic, de a-şi apăra suveranitatea digitală. Ce vrea să spună, şi asta o ştim de anul trecut de la J.D. Vance, este că, da, Uniunea Europeană are suveranitate veche, teritorială, vestfalică, dar şi aceea este contestată în momentul de faţă în Groenlanda, dar nu are suveranitate digitală. Unde vrea administraţia Trump să-şi pună steagul în Europa, ei doresc ca acest lucru digital să nu aibă niciun fel de restricţie.
La care se mai adaugă, aş spune, problema politică, unde apare România ca un pion, care iarăşi este folosit ca să lovească în Uniunea Europeană. Este vorba de acest raport legat de lipsa de dovezi. Este adevărat că este singura ţară din Uniunea Europeană care a trebuit să anuleze alegerile şi le-a anulat, după cum ştim, pe motive întemeiate. Un raport prezentat de TikTok, anul trecut, spunea exact opusul a ceea ce spune comitetul republican. Administraţia Biden a susţinut, de asemenea. Deci aici este o contradicţie evidentă între poziţia administraţiei de atunci, americane, şi aceea de astăzi.
Şi trebuie să reţinem faptul că ea vine pe urmele acestei strategii de apărare naţională a Statelor Unite din decembrie, care vorbea foarte clar, şi a mai menţionat acest lucru, la pagina 27, paragraful 2, că trebuie încurajată rezistenţa, deci interferenţă clară în democraţiile europene, prin interferenţă, o rezistenţă activă împotriva acelor partide care nu se aliniază cu ideologia MAGA. Deci ce vedem aici? Un export ideologic.
Deci ce îşi doreşte Jim Jordan şi ceilalţi este să exporte ideologia MAGA în Europa. Că europenii vor sau nu vor, nu contează. Ei trebuie să facă ce spune, de exemplu, Jim Jordan. Şi să nu uităm faptul că a vorbit de cenzură în momentul de faţă la adresa europenilor, ceea ce este total ipocrit, pentru că cenzura există în momentul de faţă în Statele Unite. Presiunile şi intimidările care s-au făcut împotriva comedianţilor, a presei, a sistemului de justiţie, nemaivorbind de faptul că cetăţenii sunt împuşcaţi de forţe paramilitare în miezul zilei, pe străzile americane.
Deci situaţia este destul de ipocrită pentru partea americană să acuze. Europa este, aş spune, că din punctul de vedere al libertăţii de exprimare şi al libertăţii de gândire mult superioară la ceea ce se întâmplă în SUA.
Jurnalist: O Europă, domnule profesor, îmi amintesc o analiză a dumneavoastră, o Europă care, cel puţin în ochii lui Donald Trump, e privită aşa, ca o extensie, spuneaţi cândva, a Partidului Democrat. Foarte interesant.
Şi dacă prima întrebare, domnule profesor, a fost legată de republicani care, într-un fel sau altul, contestă ideea că ar fi fost ruşii în spate, titlul din aceasta secundă porneşte de la declaraţia preşedintelui Nicuşor Dan, invocă NATO şi momentele în care NATO a arătat, fără echivoc, cu degetul către ingerinţe ruseşti. România la mijloc, aşa pare.
Corneliu Bjola: Da. Şi preşedintele s-a simţit obligat să răspundă foarte bine, că de obicei răspunde foarte încet. De data asta trebuie să răspundă şi trebuie să răspundă, pentru că, într-adevăr, raportul şi sugestiile din raportul lui Jim Jordan, conspiraţionistul MAGA, sunt foarte brutale. Deci el spune, de fapt, că preşedintele României, indirect, este ilegitim. Deci să nu neglijăm acest aspect.
Este o lovitură destul de brutală care vine din Statele Unite şi care afectează şi va inflama puternic situaţia politică din România, care este şi aşa destul de şubredă. Aş mai spune, de asemenea, că, într-un fel, preşedintele Dan culege exact rezultatele activităţii sale. Deci au trecut şapte, cât, opt, nouă luni de zile şi lentoarea, lipsa de decizie, modul lent în care a reacţionat la probleme cruciale legate de alegeri îşi fac efectul.
Strategia de apărare vorbea de hibrid, nu? Strategia de apărare a României. S-a făcut ceva pe hibrid? Credeţi că se va mai face ceva după acest raport pe hibrid? Deci s-a pierdut o fereastră uriaşă, care trebuia deschisă în mai, a doua zi după alegeri, în care trebuia să intervină ferm, hotărât, profesionist, cu aliaţii, pentru a clarifica, într-un interval scurt, tot ce s-a întâmplat. Are structura, are toate aceste servicii de informaţii, pentru a putea fi performante, care au scăpat hibridul de sub control de ani de zile.
În momentul de faţă, devine din ce în ce mai dificil. Lovitura brutală care vine din partea republicanilor MAGA este să nu o minimizăm. Preşedintele Dan face ce trebuia să facă, a reacţionat ferm, da, sigur, în momentul de faţă, dar efectul va rămâne. Ceea ce se întâmplă astăzi cu acest raport şi, cum spuneam, este vorba de exportul ideologiei MAGA în Europa şi de eliminarea capacităţii Uniunii Europene de a se apăra împotriva acestui atac.
Putem să-l minimizăm, putem să-l trivializăm, putem să ne facem că nu există problema, dar realitatea are acest obicei neplăcut să te izbească cu ciocanul în faţă. Exact ce s-a întâmplat astăzi.
Jurnalist: Categoric, domnule profesor. Nu putem să ignorăm, putem să ne amintim că se întâmplă în zilele în care avem ministru de Externe la Washington. E drept, pentru un alt registru, summitul, printre altele, summitul mineralelor rare, dar să fii şeful diplomaţiei de la Bucureşti acum, la Washington, în orele în care, iată, a fost făcut public acest raport, te găseşti într-o situaţie incomodă, domnule profesor?
Corneliu Bjola: Putin spus, nu?! Pentru că, în momentul de faţă, tu eşti pus într-o situaţie în care trebuie să te aperi. Ideea acestei vizite era să construieşti ceva nou, că, de fapt, s-a tras linie. Astea erau mesajele care veneau din alte vizite, în vizita precedentă: s-a tras linie şi acum se construieşte ceva nou, o relaţie, se recalibrează şi urmărim nişte elemente pe viitor, pe acest parteneriat strategic, cât a mai rămas din el.
În momentul în care tu eşti la Washington şi, de fapt, se spune că linia pe care tu ai crezut că s-a tras nu există, eşti într-o mare problemă, pentru că trebuie să discuţi nu despre viitor, ci despre trecut şi, adică, să o iei cu totul de la zero. E o situaţie foarte dificilă.
Tendinţa, probabil, din establishmentul românesc este să neglijeze, să spună că nu e chiar aşa rău, că vom trece şi să spere că problema se va rezolva de la sine. Bănuiesc că partea care beneficiază cel mai mult din acest lucru va deveni din ce în ce mai acidă în comentarii, dar aici suntem.
Probabil această ezitare pe care o vedeţi s-a văzut şi când s-a vorbit de Groenlanda. România nu s-a alăturat ţărilor celelalte care voiau să susţină Groenlanda. A fost acea declaraţie pe Groenlanda, mă refer la ţările europene, când s-a vorbit despre grupul celor şase, nucleul dur... România n-a fost invitată. Mesajul a fost primit: nu suntem interesaţi, în momentul de faţă, să colaborăm foarte puternic cu Europa, pentru că avem un parteneriat superstrategic.
În momentul acesta, partenerul nostru strategic îţi dă o lovitură destul de brutală şi probabil au început să sune telefoanele către Londra, către Berlin, către Bruxelles: „Mai vă aduceţi aminte de noi, am vrea să avem şi noi sprijinul vostru politic”. Greşelile se plătesc diplomatic. Deci, în momentul în care îţi faci date diplomatice în condiţii de incertitudine maximă, la un moment dat lucrurile acestea încep să devină foarte costisitoare.
Se învaţă din lecţii? Nu ştiu. Sunt dintre cei mai pesimişti aici să văd establishmentul românesc să înveţe din lecţiile şi din greşelile masive care au fost făcute în ultimii 3–4 ani. Nimeni nu învaţă, niciun cap nu pică, totul merge mai departe, liniştit, ca şi când nimic nu s-a întâmplat. După care vine următoarea criză, o nouă şubrezenie instituţională, o nouă izolare, o nouă periferizare a ţării.
Jurnalist: Şi întrebarea, cel puţin din partea noastră: de ce nu contăm? Întrebarea pe care o punem analiştilor, dar mai ales politicienilor, demnitarilor cu funcţii-cheie. În orice caz, e o perioadă în care, doamnelor şi domnilor, încercăm să răspundem şi întrebării pe care o primim de la telespectatori o primim... Îi aşteptăm pe americani în România, de data aceasta pentru minereuri critice, pentru pământuri rare?
Curiozitatea noastră, domnule profesor Bjola, o putem spune deja, oricât ar fi de devreme: aruncăm băţul prea departe dacă ne întrebăm dacă vin americanii pentru pământuri rare în ţara noastră? Acesta ar trebui să fie interesul nostru sau cum să jucăm această carte?
Corneliu Bjola: Toată întrebarea dacă cu americanii sau cu europenii, întotdeauna aţi pus problema asta în spaţiul public românesc şi mi se pare că e o întrebare care nu e productivă, nu e constructivă, pentru că nu este vorba de americani versus europeni. Este cum să creezi capacitatea europeană să acţioneze independent în cazul în care partenerul american nu doreşte, cum a trimis semnale de mai mult timp.
Citind din nou strategia de apărare americană, spune foarte clar: Ucraina nu este prioritatea noastră, Europa trebuie să se asigure singură. Deci ideea este cum să creezi capacitatea europeană care să acţioneze independent în cazul în care partenerul strategic nu vrea să se implice din diverse motive. Şi, în acelaşi timp, să calibrezi relaţia cu Statele Unite.
Dacă pui problema „cu americanii sau cu europenii”, atunci obţii un rezultat prost, rezultatul pe care îl observăm în momentul de faţă. Dacă pui problema, cum sugeram, cum să ajuţi Uniunea şi noi, făcând parte din Uniune, să devenim mai independenţi, atunci această discuţie despre materiale critice şi despre altele devine puţin mai nuanţată. Pentru că, într-adevăr, aici este o dezvoltare tehnologică importantă şi trebuie să ţii seama cum te implici.
Cred că, pentru partea americană, în momentul de faţă, J.D. Vance o să aibă, de exemplu, o călătorie în februarie în Armenia. Este o călătorie rară a unui vicepreşedinte american în zonă. Dar asta se leagă de faptul că este un coridor energetic în zona respectivă. Dacă ne uităm unde este Armenia şi unde este Marea Neagră şi România, în fine, s-ar putea să avem o idee în care, de fapt, coridoarele energetice să fie cel mai important element de atragere a unei calibrări economice, tehnologice cu zona americană.
De asemenea, au mai fost sugestii: de ce nu să fie companii americane în Marea Neagră? Dacă ai o companie americană în Marea Neagră, care oricum s-a cam… poate fi, cine ştie, alte zăcăminte să fie alocate, atunci e mult mai puţin probabil că partea rusă să creeze vexaţiuni în zona respectivă.
Deci trebuie să fii foarte selectiv în momentul respectiv şi, mai ales, să te diversifici. Cuvântul de ordine în momentul de faţă, dacă nu ţi-aminteşti de Mark Carney, este diversificare. A te face prea mult dependent de un partener volatil, cum sunt Statele Unite în momentul de faţă, este o reţetă de eşec, pentru că va fi folosită împotriva ta. Deci asta nu înseamnă că renunţi la relaţia cu Statele Unite, este foarte bună această relaţie, lucrurile se vor schimba la un moment dat şi acolo, dar asta înseamnă că trebuie să fii mult mai atent cum te faci vulnerabil într-o relaţie în care s-ar putea să observi că dai nişte cărţi care pot fi folosite împotriva ta.
Zona energetică pe Marea Neagră, bună, atât timp cât te-ai diversificat şi cu OMV-ul. Zona de materiale critice, de ce nu, atât timp cât te-ai diversificat şi cu partea europeană. Niciodată toate ouăle în acelaşi coş. Nu este o chestie absurdă, este o chestie elementară în acest context geopolitic total tranzacţionist.
