A lansat Iranul rachete asupra bazei SUA-Marea Britanie din Diego Garcia?

Regatul Unit a condamnat „ameninţările iraniene iresponsabile” după ce rachete au vizat o bază militară comună a Statelor Unite şi Marii Britanii situată pe insula Diego Garcia din Oceanul Indian.

Un oficial iranian a negat însă acuzaţiile că Teheranul ar fi fost în spatele lansării a ceea ce presa americană a descris drept două rachete balistice.

SUA nu a comentat oficial tirul de rachete asupra Diego Garcia, care se află la 4.000 km de Iran.

Incidentul a fost raportat după ce SUA şi Israelul au declanşat un război împotriva Iranului pe 28 februarie, unul dintre obiectivele declarate fiind degradarea programelor nucleare şi de rachete ale Iranului.

Teheranul a susţinut că programul său nuclear este destinat scopurilor civile. Agenţia nucleară a Naţiunilor Unite şi şefa serviciilor de informaţii ale SUA, Tulsi Gabbard, au afirmat că Iranul nu era pe punctul de a produce bombe nucleare. Afirmaţii contrare au fost invocate pentru a lansa actualul război.

Iată ce se ştie, potrivit Al Jazeera, despre presupusa lansare de rachete şi ce înseamnă aceasta pentru război:

A fost vizată baza aeriană Diego Garcia de Iran?

O tentativă de a viza baza militară comună din Diego Garcia cu rachete balistice ar fi avut loc între noaptea de joi şi dimineaţa de vineri, potrivit presei americane.

The Wall Street Journal şi CNN au relatat că una dintre rachete a eşuat în timpul zborului, iar cealaltă a fost interceptată de un interceptor american lansat de pe o navă de război.

Se spune că incidentul a avut loc cu doar câteva ore înainte ca miniştrii britanici să se reunească la Londra pentru a discuta despre războiul cu Iranul. La întâlnire, Marea Britanie a fost de acord să permită SUA să folosească bazele sale militare pentru autoapărare colectivă, inclusiv pentru a lovi instalaţii de rachete iraniene utilizate în atacuri asupra transportului maritim din Strâmtoarea Ormuz.

Oficialii britanici nu au oferit detalii despre tentativa de atac asupra Diego Garcia.

Muhanad Seloom, lector la Doha Institute for Graduate Studies, a declarat că presupusul atac iranian „schimbă calculele” războiului pentru SUA.

„Aceste rachete către Diego Garcia înseamnă că Iranul are rachete balistice cu rază de peste 4.000 km, iar acest lucru nu a fost dezvăluit anterior. Toate rapoartele de până acum spuneau că Iranul are o rază de 2.000 km şi nu mai mult.

Dacă inversaţi direcţia acestor rachete, atunci ele ar putea ajunge la Londra, astfel că acest lucru schimbă calculele nu doar pentru SUA şi justificarea războiului, ci şi pentru Londra reticentă şi Uniunea Europeană în a se alătura războiului”, a spus Seloom.

Un oficial iranian de rang înalt a declarat că Teheranul nu este responsabil pentru presupusa lansare de rachete.

La începutul acestei luni, într-un interviu acordat postului american NBC, ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi a respins afirmaţia preşedintelui american Donald Trump potrivit căreia Teheranul ar fi dezvoltat rachete capabile să ajungă pe teritoriul SUA.

„Ştiţi, avem capacitatea de a produce rachete, dar ne-am limitat intenţionat la o rază sub 2.000 km, deoarece nu dorim să fim percepuţi ca o ameninţare de către nimeni altcineva din lume”, a spus Araghchi pe 8 martie.

Aniseh Bassiri Tabrizi, cercetător asociat în cadrul Programului pentru Orientul Mijlociu şi Africa de Nord la Chatham House, a spus că negările Iranului privind atacurile depind de natura acestora şi de consecinţele lor.

„Cred că negarea este diferită de paşii pe care Iranul îi face pe alte fronturi. Doar în câteva cazuri Iranul a negat un atac, atunci când loviturile au vizat infrastructură civilă sau mai degrabă unele instalaţii de gaze”, a declarat el.

Iranul a negat atacuri care, în opinia lui Tabrizi, ar putea „provoca acţiuni suplimentare sau represalii”.

„De asemenea, constituie o nouă depăşire a unei linii roşii pe care nu a depăşit-o până acum”, a spus el.

Vizarea bazei aeriene Diego Garcia „este deosebit de sensibilă deoarece ştim că distanţa rachetelor lansate a fost mai mare, mult mai mare decât cei 2.000 km despre care Iranul a spus anterior că îşi limitează rachetele”.

„Semnalează capacitatea Iranului de a ajunge mult dincolo de 2.000 km şi, prin urmare, este ceva care probabil va provoca îngrijorare suplimentară şi, implicit, reacţii, în special din partea Marii Britanii, dar şi a altor ţări”, a spus el.

Ce spune Marea Britanie?

Ministra de Interne, Yvette Cooper, a condamnat atacurile „iresponsabile” ale Iranului, după ce Londra a insistat că nu va fi atrasă într-un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu.

„Abordarea noastră faţă de acest conflict a fost aceeaşi pe tot parcursul. Nu am fost şi nu suntem implicaţi în acţiuni ofensive şi am avut o viziune diferită faţă de SUA şi Israel în această privinţă”, a spus ea.

Cooper a declarat că avioanele Royal Air Force şi alte resurse militare apără „oamenii şi personalul nostru din regiune”. Ea a adăugat că orice acţiune pentru protejarea Strâmtorii Ormuz ar constitui „autoapărare colectivă”.

Strâmtoarea strategică este, în fapt, blocată de Teheran, ceea ce a dus la creşterea preţurilor globale la petrol.

Între timp, premierul Keir Starmer a remarcat sâmbătă că Marea Britanie nu va folosi o bază din Cipru pentru operaţiuni legate de Iran, după o discuţie cu preşedintele Ciprului, Nikos Christodoulides, despre viitorul bazei.

Cum a reacţionat Israelul?

Şeful armatei israeliene, Eyal Zamir, a susţinut că Iranul a folosit „o rachetă balistică intercontinentală în două etape, cu o rază de 4.000 km” pentru a viza baza SUA-Marea Britanie din Diego Garcia.

Într-o declaraţie video, Zamir a spus: „Aceste rachete nu erau destinate să lovească Israelul. Raza lor ajunge până la capitalele Europei. Berlin, Paris şi Roma sunt toate în raza directă de ameninţare.”

Israelul, un aliat apropiat al SUA, a susţinut de mult timp că programele de rachete şi nucleare ale Iranului reprezintă o ameninţare şi a făcut presiuni de decenii asupra SUA pentru a interveni militar. Însă administraţiile americane succesive au rezistat presiunii de a lansa atacuri militare asupra Iranului. În schimb, Washingtonul a impus sancţiuni extinse asupra Teheranului pentru a-l descuraja să dezvolte arme nucleare.

Relaţiile dintre Washington şi Teheran s-au deteriorat după ce şahul pro-american Mohammad Reza Pahlavi a fost înlăturat de la putere în revoluţia islamică din 1979. Relaţiile diplomatice au fost întrerupte în 1980 după ce zeci de americani au fost luaţi ostatici la Ambasada SUA din Teheran timp de mai bine de un an.

În 2015, preşedintele de atunci Barack Obama a semnat un acord pentru limitarea programului nuclear al Iranului în schimbul relaxării sancţiunilor. Însă acordul istoric a fost contestat de Israel. Trump, care i-a succedat lui Obama, s-a retras unilateral din acordul nuclear şi a reimpus sancţiuni asupra Iranului.

În iunie, SUA s-a alăturat Israelului în atacuri asupra Iranului în timpul războiului de 12 zile al Israelului. SUA a lovit situri nucleare cheie, iar Trump a susţinut că instalaţiile nucleare iraniene au fost distruse complet.

Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu şi-a continuat retorica de război împotriva Iranului, chiar şi în timp ce Teheranul şi Washingtonul au început discuţii privind problema nucleară la sfârşitul anului trecut. Netanyahu l-a criticat dur pe Obama pentru că nu a inclus programul balistic al Iranului în acordul din 2015. Teheranul a exclus aducerea programului de rachete la masa negocierilor.

În timp ce următoarea rundă de discuţii era programată, SUA şi Israelul au atacat Iranul în urmă cu trei săptămâni, ucigându-l pe liderul suprem Ali Khamenei. Oman, mediatorul negocierilor recente, a spus că un acord era „la îndemână”.

Analiştii au spus că Netanyahu l-a convins pe Trump să înceapă războiul, care, potrivit experţilor în drept, pare să încalce interdicţia privind agresiunea din Carta ONU.

Ei au spus că Israelul a fost încurajat de războiul său genocidar în desfăşurare din Gaza, deoarece nu a fost tras la răspundere pentru crimele de război. Armata israeliană a ucis peste 72.000 de palestinieni şi a distrus mari părţi din Gaza – unde locuiesc peste două milioane de palestinieni.

Netanyahu se confruntă cu un mandat de arestare pentru crime de război, însă acest lucru nu l-a împiedicat să călătorească în mod repetat în SUA.

Mai mulţi membri de rang înalt ai cabinetului lui Netanyahu au cerut deschis un „Israel Mare”, care ar presupune extinderea teritoriului israelian de la Nil până la râul Eufrat din Irak.

De ce ar putea fi Diego Garcia o ţintă?

Baza aeriană militară SUA-Marea Britanie găzduieşte aproape 2.500 de militari, în mare parte americani, şi a sprijinit operaţiuni militare americane de la Vietnam până la Irak, Afganistan şi lovituri asupra rebelilor houthi din Yemen.

Baza face parte din Insulele Chagos, un arhipelag izolat din mijlocul Oceanului Indian, la sud de extremitatea Indiei, şi se află sub control britanic din 1814.

Baza aeriană a fost în centrul unei dispute între Trump şi Starmer privind planurile Marii Britanii de a transfera suveranitatea arhipelagului Chagos către Mauritius, în urma unei decizii a Curţii Internaţionale de Justiţie.

Trump a criticat dur aliaţii europeni pentru că nu s-au alăturat războiului împotriva Iranului, care s-a extins în Orientul Mijlociu. De asemenea, Trump a numit aliaţii occidentali „laşi” după ce statele NATO au refuzat să participe la război, care a provocat o creştere globală a costurilor energiei.

Elijah Magnier, analist militar şi politic stabilit la Bruxelles, a spus că lansarea rachetelor asupra Diego Garcia reflectă o aprofundare a răspunsului Iranului la războiul început de SUA şi Israel.

„Câmpul de luptă se extinde geografic, iar dacă acest lucru continuă, controlul escaladării, pe care americanii îl doresc, devine mult mai dificil deoarece noi elemente, noi locaţii devin vulnerabile”, a declarat Magnier pentru Al Jazeera.

„De aceea americanii vor trebui să îşi regândească întreaga strategie, deoarece Iranul nu încearcă să câştige un război convenţional – nu poate, pentru că americanii sunt mult mai puternici – ci încearcă să schimbe costul ecuaţiei. Prin ameninţarea unei ţinte îndepărtate, transmite un semnal că orice continuare a războiului va veni cu riscuri tot mai mari”, a spus el.