"Sfârşitul unei epoci: PSD cade, PNL trebuie să aleagă" - Analiza momentului

Consultantul politic Cristian Hriţuc a publicat marţi, pe Substack, o nouă analiză intitulată sugestiv "Sfârşitul unei epoci: PSD cade, PNL trebuie să aleagă".

Redăm mai jos radiografia momentului făcută de analist:

După alegerile de anul trecut, am putut constata că multe lucruri s-au schimbat în modul de raportare al cetăţenilor la clasa politică şi la partide. Am avut câteva elemente care ies din tiparele cu care eram obişnuiţi. Candidatul PSD la preşedinţia României nu a intrat în turul doi, un partid lansat peste noapte a ajuns în Parlament, SOS, iar AUR şi-a mărit scorul şi a ajuns al doilea partid.

Faptul că Georgescu a ajuns să fie clasat pe primul loc în prima rundă prezidenţială arată o stare de fapt. Pentru că, oricât de puternic ar fi fost războiul cognitiv declanşat de Federaţia Rusă pentru susţinerea candidatului pro-rus, până la urmă a existat un teren fertil, iar la vot au fost români, nu ruşi.

Crin Antonescu nu a intrat în turul doi, deşi a avut trei partide încolonate în spatele său, obţinând 1.800.000 de voturi, în timp ce Victor Ponta a luat, de unul singur, 1.200.000 de voturi, iar Nicuşor Dan a ajuns preşedintele României, susţinut iniţial de un partid de doar 10%.

Toate aceste elemente arată că „o lume politică a murit” şi că suntem într-un proces de tranziţie. Partidele mainstream au două variante: înţeleg noua paradigmă sau dispar. „Merge şi aşa”, un dicton care a ţinut partidele din România în viaţă, şi-a atins limitele.

Există o luptă de supravieţuire a partidelor „vechi”. Vom vedea dacă ele reuşesc, până la urmă, să înţeleagă că s-a intrat într-o nouă etapă.

PSD pare că este în derivă şi nu înţelege exact ce se întâmplă. Situaţia lor din sondaje este mai mult decât edificatoare: 16% dintre românii care vin la vot încă mai spun că votează partidul lui Grindeanu. Încă.

Spre deosebire de PSD, PNL pare mai aproape de a înţelege că, în aceşti ani, se joacă supravieţuirea partidelor vechi. Dar şi aici situaţia este extrem de complicată, pentru că există lucruri din trecut care au pus o amprentă puternică asupra unor lideri şi activişti şi au influenţat un anumit mod de gândire.

Încă din anii ’90, Iliescu şi garnitura FSN (mai târziu PDSR, actual PSD) au încercat să acapareze scena politică. Au reuşit să scoată PNL, condus de Câmpeanu, dintr-o alianţă cu restul partidelor de opoziţie de la acea vreme şi să îl aducă într-un guvern de uniune naţională. De fapt, acest gest a dus la prima scindare a liberalilor.

Atunci s-a văzut prima dată că liberalii pot fi fracturaţi de către actualul PSD. A urmat perioada în care PNL a încercat să joace de unul singur. PNL a avut noroc de doi lideri — Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan — care au vrut să construiască un partid puternic, pe cont propriu. Doar că a existat permanent un conflict, un război continuu cu aripa Patriciu. Fostul magnat îşi dorea un partid „balama”, care să „vândă” susţinerea în funcţie de interes. Trebuie spus că, în acele vremuri, existau dezvăluiri de presă care arătau cum membrul PNL Patriciu sponsoriza atât PSD, cât şi PNL.

Strategia lui Valeriu Stoica a reuşit, până la urmă, şi, într-o alianţă cu PD-ul lui Băsescu, a fost creată prima mare alianţă — DA — care a învins PSD. De fapt, a reuşit să dea o guvernare, pentru că, chiar şi în acele condiţii, PSD a obţinut mai multe voturi.

Venirea lui Tăriceanu la conducerea PNL a fost, de fapt, primul moment în care liberalii s-au predat total PSD, acceptând o susţinere informală pentru a-şi păstra guvernul minoritar. Atunci s-a rupt alianţa DA, iar PNL a făcut o alegere strategică, aliindu-se cu cel mai mare partid de stânga.

A urmat USL, când liberalii au sperat că vor avea preşedintele ţării. În acele vremuri, liberalii erau mulţumiţi că PSD îi va ajuta în campanie, va munci pentru ei, va alerga în teritoriu şi va aduce procentele. Şi aşa s-a şi întâmplat. A urmat apoi epoca Ciucă–Ciolacu, pe care o ştim cu toţii.

Putem observa că, de-a lungul timpului, PNL a avut o deschidere foarte mare către PSD. Acest lucru a creat o anumită stare de spirit în interiorul partidului. Dar acestea erau vremurile în care PSD era un partid mamut şi era aproape imposibil să îl baţi de unul singur.

În toţi aceşti ani, s-a format o cultură organizaţională în care liberalii au împrumutat mult din stilul PSD. Nu neapărat lucrurile bune — cum ar fi munca pentru partid — ci, de multe ori, politici populiste sau o toleranţă mai mare faţă de derapaje legate de anticorupţie, iar principiile meritocratice au fost împinse în plan secund.

Acum, PNL are un preşedinte în persoana lui Ilie Bolojan, un personaj atipic. Valorile în care crede liderul actual sunt diferite de cele ale multor lideri din interiorul partidului. Acest lucru s-a văzut încă de la început, când Bolojan i-a replicat unui primar că „nu mai vine Moş Crăciun”.

Bolojan poate asigura partidului un viitor politic şi o rupere istorică de PSD şi de mentalitatea asociată acestuia. PSD nu mai este partidul mare care putea impune regulile jocului.

Ceea ce trebuie să înţeleagă liderii PNL care încă se mai uită spre partidul lui Grindeanu este că PSD-ul actual nu mai are viitor. Este un partid care şi-a pierdut identitatea, nu mai este credibil nici pe stânga, nici pe zona conservatoare, are un electorat îmbătrânit. Chiar dacă are, în continuare, cei mai mulţi aleşi locali, nu mai are o garnitură credibilă la nivel central şi nu mai poate câştiga alegeri.

După 2028, PSD nu va mai putea reprezenta o alternativă de „concubinaj”, iar orice asociere cu el va produce pierderi electorale.

În prezent, nu se poate guverna fără PSD, iar coaliţia trebuie păstrată pentru ca ţara să rămână pe linia de plutire. Dar asta nu înseamnă că PNL trebuie să îşi mai facă proiecţii sau planuri de viitor plecând de la premisa că PSD va rămâne acel partid mare fără de care nu se poate.

PNL este, în acest moment, în sondaje, apropiat de PSD şi, spre deosebire de partidul lui Grindeanu, are un lider credibil şi onest, care poate asigura partidului un viitor. Pentru asta, însă, partidul trebuie să se alinieze mai mult în jurul lui Bolojan şi nu în jurul discursului PSD.