Paleologu: Multă lume crede că Dughin e creierul putinismului. Dar eminenţa cenuşie a lui Putin e de fapt Karaganov

Profesorul Theodor Paleologu şi politologul Bogdan-George Rădulescu au analizat, în emisiunea Metope găzduită de Radio Guerrilla, despre personalităţi şi curente ideologice care au modelat Rusia contemporană.

De la Serghei Karaganov, eminenţa cenuşie a Kremlinului, până la Alexandr Dughin, teoreticianul controversat al geopoliticii eurasianiste, dialogul scoate la iveală nu doar ideile şi teoriile care influenţează deciziile politice, ci şi mecanismele subtile prin care miturile istorice şi obsesia pentru putere se transformă în instrumente de influenţă.

Este o incursiune în labirintul doctrinei putiniste, unde ideologia se amestecă cu ambiţia, iar trecutul se proiectează direct în prezentul geopolitic al Rusiei.

Redăm mai jos o parte din dezbatere.

Theodor Paleologu: Spuneţi ceva esenţial şi e important să o spunem, pentru că multă lume crede că Dughin este creierul putinismului. Mult mai influent este Karaganov. Şi vă rog să vorbiţi despre Karaganov, că e un personaj absolut esenţial. Ăla chiar miroase a KGB de la o poştă. Adică te uiţi la CV-ul lui, e tiparul perfect. Încă dinainte de ’89, era bine înşurubat în aparatul de stat.

Bogdan-George Rădulescu: În timp ce Dughin este bufonul GRU trimis la export, Karaganov este un tip mult mai serios şi, pe cât e de serios, e pe atât de periculos, pentru că a reuşit să contamineze cu ideile lui toată elita conducătoare de la Kremlin. Este, cu adevărat, eminenţa cenuşie, este în aceeaşi generaţie cu Putin, este născut în 1952, iar ideile lui ajung, la un moment dat, distribuite în Occident ca şi teorii, pentru că are pretenţia că este o figură academică.

Theodor Paleologu: E profesor de relaţii internaţionale. E un fel de Dungaciu sovietic.

Bogdan-George Rădulescu: Da, aţi spus-o dumneavoastră, nu o spun eu. Ideile lui ajung, la un moment dat, la un punct de fierbere foarte mare şi asta servind ideile în mediile diplomatice.

Cu alte cuvinte, vă dau numai un exemplu: "Rusia are dreptul să utilizeze armele nucleare pentru că trebuie să pedepsim încălcarea suveranităţii noastre şi a imperativelor noastre de securitate". E o ameninţare directă. "Poate că europenii şi occidentalii ar fi bine..." – dacă îmi aduc aminte, citatul – "... să treacă bine prin experienţa pedepsirii aproape teologice şi nucleare, ca să-şi dea seama ce păcate au făcut faţă de Rusia."

Iată un tip de limbaj al unui diplomat sau al unui intelectual pe care îl consideraţi eminenţa cenuşie, cu adevărat, a lui Vladimir Putin.

O altă teorie pe care Karaganov o emite este cea a darwinismului diplomatic sau geopolitic. Are dreptul să impună pretenţii şi proiecte geopolitice cel care are puterea să o facă. Pentru că logica – spune Karaganov – este care pe care. "Dacă eu te dovedesc pe tine în termeni militari şi de forţă, eu am dreptul să decid." Or, privind din perspectiva ordinii politice liberale internaţionale, este nu numai un arhaism de secol XIX, sau o atitudine belicoasă de tip secol XIX, ci este cipul fundamental al expansionismului lui Putin.

Theodor Paleologu: Mai e un aspect important al doctrinei Karaganov, şi anume dez-occidentalizarea lumii.

Bogdan-George Rădulescu: E un proiect, da. El vorbeşte că proiectul major al Rusiei este dez-occidentalizarea lumii, însemnând prin asta ştergerea ordinii internaţionale liberale.

Theodor Paleologu: În cartea mea spun că doctrină Karaganov e o combinaţie de Danilevski şi Lenin. Pentru că preia teoria panslavistă a conflictului dintre civilizaţii şi lupta împotriva Occidentului, dar ai şi dimensiunea asta anti-imperialistă, sau pretins anti-imperialistă leninistă, anti-imperialismul care de fapt maschează imperialismul rusesc.

Bogdan-George Rădulescu: Danilevski, trebuie spus, pentru că revenim un pic, este cel care, la un moment dat, vine cu genotipul slav. A vorbi de un genotip slav e la limita discursului de tip rasist. Nu există genotip slav care să reprezinte superioritate faţă de alte tipuri umane etnice sau rasiale din lume. Or, asta face Danilevski: pretinde că există o superioritate a genotipului slav în raport cu lumea romană sau lumea germanică. Aici este o altă cheie de interpretare.

Theodor Paleologu: Şi să nu uităm naţional-bolşevismul, că asta ne aduce la naţional-comunismul românesc. Ce e naţional-bolşevismul? Prima variantă a naţional-bolşevismului e cea germană – Ernst Niekisch, Widerstand. Este un curent foarte radical din aşa-numita revoluţie conservatoare germană.

Bogdan-George Rădulescu: Iar politic înseamnă o minoritate în interiorul partidului nazist. Ce e interesant în acest curent, şi periculos în egală măsura, este vizunea geopolitică: o alianţă germano-rusă împotriva Europei şi subordonând toate naţiunile mai mici sau mijlocii din Europa Centrală şi de Est. Asta este, simplist spus, ceea ce e naţional-bolşevismul: o ideologie hibrid, o tentativă a comuniştilor în perioadele foarte grele – şi mă refer la războiul împotriva nazismului, războiul Uniunii Sovietice –, o altă perioadă în care, deşi ideologia oficială era una atee, Stalin dă drumul la biserici, permite propagandiştilor să scoată figuri istorice care nu aveau nicio legătură cu regimul bolşevic, tocmai pentru a mobiliza populaţia împotriva invadatorului nazist.

Ulterior, aceeaşi tehnică este folosită mai întâi de cei din PCUS – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. După 1968, după invazia în Cehoslovacia, o anumită aripă naţionalistă, conservatoare, să-i spunem, din interiorul PCUS, îşi da seama că Uniunea Sovietică poate pierde controlul, că trebuie să lase supape de discurs naţionalist în interiorul lagărului socialist, să lase discursul identitar să se manifeste, pentru că altfel există riscul dezmembrării lagărului socialist.

Şi atunci se cultivă, sub control KGB, cercuri naţionaliste în aceste state. În România, naţional-comunismul lui Ceauşescu n-a reprezentat o ideologie antisovietică, nicidecum – şi explic în carte de ce. Mai degrabă, ceea ce îi încânta şi liniştea în egală măsură pe sovietici era faptul că discursul ceauşist, ideologia naţional-comunistă a lui Ceauşescu, avea foarte puţine subtilităţi antisovietice, cât mai degrabă discurs anti-occidental. Şi asta le convenea sovieticilor.

După ’90, Dughin şi toată gaşca de ideologi ai putinismului încearcă să recupereze teme şi teze ale ideologiei ceauşiste, mituri istorice, identitare, pentru că le serveşte de minune să injecteze discurs anti-occidental, să încerce o ruptură a românilor, a naţiunii române, de sfera occidentală, prin discurs, prin manipulare, prin folosirea trollilor.

Theodor Paleologu: V-aţi făcut teza de doctorat despre fake news, inclusiv despre ce s-a întâmplat în perioada COVID-ului.

Bogdan-George Rădulescu: Da, discursul, teoriile conspiraţioniste ruseşti în perioada pandemiei COVID-19.

Theodor Paleologu: Pentru a încheia această pasionantă discuţie, repet, Bogdan-George Rădulescu a publicat recent Spectrele ideologice ale expansionismului rusesc – panslavismul, eurasianismul şi naţional-bolşevismul – la editura Ratio et Revelatio. E o carte foarte actuală, dar, în acelaşi timp, e o carte de istorie a ideilor; pune actualitatea într-o perspectivă fără de care nu ai cum să înţelegi cu adevărat.

E vorba de faptul că putinismul e un fel de bricolaj ideologic, în care se regăsesc diferite surse: panslavism, eurasianism, naţional-bolşevism, într-o sinteză care poate că nu e neapărat coerentă ideologic, dar este foarte eficientă pentru operaţiuni specifice, ca impact asupra mentalităţii colective.