Interacţiunea dintre generaţii: cum îngrijirea nepoţilor susţine agilitatea mentală a bunicilor
alte articole
Într-o perioadă în care îmbătrânirea populaţiei şi sănătatea cognitivă a seniorilor se află printre preocupările majore ale lumii moderne, cercetările recente sugerează un factor protector neaşteptat, dar profund uman: implicarea activă a bunicilor în viaţa nepoţilor. Dincolo de componenta afectivă, acest rol pare să aibă efecte directe asupra menţinerii funcţiilor cognitive la vârste înaintate.
Un amplu studiu european, publicat în prestigioasa revistă Psychology and Aging, arată că persoanele în vârstă care participă constant la activităţile nepoţilor obţin scoruri superioare la testele de memorie şi fluenţă verbală, în comparaţie cu cele care nu sunt implicate. Efectele sunt mai pronunţate atunci când interacţiunile sunt diverse, de la jocuri şi conversaţii până la sprijin educaţional.
O cercetare internaţională amplă
Coordonat de cercetătoarea Flavia Cherecheş, studiul reuneşte specialişti de la Universitatea din Tilburg (Olanda), Charlotte Fresenius Hochschule (Germania), Universitatea din Geneva (Elveţia) şi Institutul Karolinska (Suedia). Analiza a inclus datele a 2.887 de adulţi cu vârsta peste 50 de ani, participanţi la Studiul Longitudinal al Îmbătrânirii din Anglia.
Între 2016 şi 2022, participanţii au completat chestionare şi au fost evaluaţi prin teste cognitive în mai multe etape. Cercetătorii au examinat frecvenţa şi tipurile de activităţi desfăşurate — pregătirea meselor, jocurile, ajutorul la teme, însoţirea la şcoală sau îngrijirea în perioadele de boală.
Varietatea, nu timpul petrecut, contează
Un rezultat deosebit al cercetării constă în faptul că numărul de ore dedicate îngrijirii nu a fost decisiv. Autorii subliniază că simpla implicare, indiferent de durata acesteia, este asociată cu beneficii cognitive măsurabile.
Totodată, cercetarea arată că diversitatea activităţilor oferă cele mai consistente efecte pozitive. Bunicii implicaţi într-o gamă variată de sarcini — în special jocuri şi activităţi educative — au înregistrat performanţe cognitive superioare, în special în memoria episodică şi fluenţa verbală. Studiul sugerează că stimularea mentală şi emoţională prin interacţiune variată susţine menţinerea agilităţii intelectuale.
Diferenţe de gen şi de experienţă
Analiza relevă şi diferenţe notabile între femei şi bărbaţi. Bunicile care îngrijeau nepoţi au manifestat nu doar performanţe cognitive mai bune, ci şi un ritm mai lent al declinului mental, comparativ cu cele care nu exercitau acest rol. În cazul bărbaţilor bunici, avantajul s-a limitat la nivelul performanţei imediate, fără impact asupra ritmului scăderii cognitive în timp.
Specialiştii presupun că aceste diferenţe pot fi legate de rolurile sociale tradiţionale, tipologia activităţilor sau gradul de implicare emoţională — factori care merită o investigare suplimentară.
Importanţa dimensiunii emoţionale
Autorii atrag atenţia că percepţia subiectivă a rolului de îngrijire influenţează considerabil efectele observate. Studiul nu a făcut distincţia între implicarea voluntară şi cea impusă de circumstanţe şi nu a măsurat în profunzime impactul contextului emoţional sau al sprijinului familial.
Alte cercetări europene şi nord-americane indică faptul că implicarea moderată şi dorită sprijină sănătatea mentală, în timp ce suprasolicitarea reduce beneficiile. Prin urmare, calitatea experienţei personale se dovedeşte la fel de importanţă precum frecvenţa implicării.
O perspectivă pentru societatea actuală
Dincolo de datele empirice, concluzia este limpede: relaţiile intergeneraţionale reprezintă nu doar o expresie a solidarităţii familiale, ci şi un potenţial instrument de sănătate publică. Contactul regulat între bunici şi nepoţi aduce stimulare cognitivă, motivaţie, sens şi conexiune socială — factori esenţiali pentru menţinerea echilibrului mental în anii maturităţii târzii.
Autorii pledează pentru continuarea cercetărilor, în vederea înţelegerii modului în care contextul familial, natura voluntară a implicării şi echilibrul emoţional influenţează aceste efecte pozitive. Într-o lume în care speranţa de viaţă creşte constant, promovarea legăturilor intergeneraţionale ar putea deveni nu doar o valoare culturală, ci o strategie pragmatică pentru o îmbătrânire activă şi sănătoasă.
