Economist: Guvernul putea să facă precum Milei din Argentina, să trimită funcţionarii în şomaj tehnic, să oprească lucrări locale

Preşedintele Nicuşor Dan a driblat partidele, partidele i-au driblat pe români. Acum, că a apărut dovada nr. 19210 că partidele ştiau în ce hal se află finanţele publice putem trage concluzia peste istoria recentă, a tras un semnal de alarmă economistul Bogdan Glăvan.

Profesorul a subliniat că:

1. Toate partidele parlamentare (inclusiv AUR) au crescut sau cresc acum taxele. Partidele de la guvernare au premeditat creşterea taxelor, din nou. Ştiau că vor ajunge în acest punct, dar au tăcut mâlc în campania electorală, pentru a păcăli românii.

2. Singurul aliat al populaţiei a fost Nicuşor Dan, care a rămas consecvent angajamentului electoral de a nu creşte TVA, adică de a împiedica repetarea politicii guvernului Boc din 2010. Ştim asta nu doar din declaraţiile preşedintelui, nu doar din bârfele de presă, ci din mărturiile publice ale celor implicaţi în negocierile de la Cotroceni.

3. Tentativa laşă a partidelor de a se ascunde după fustele UE a fost ridiculizată prin decizia Consiliului UE din 20 iunie, care afirmă fără echivoc că dezechilibrul bugetar a fost determinat de creşterea demagogică a cheltuielilor şi nu pomeneşte nimic de creşterea taxelor.

4. "Sistemul" a sfidat, însă, atât voinţa electoratului cât şi bunul simţ şi ştiinţa economică. Prin urmare, vom asista la o nouă creştere masivă a poverii fiscale, complet absurdă ţinând cont chiar de premisele enunţate public de către guvernanţi (avem puţini contribuabili, deci ce facem, îi taxăm mai mult?!)

"Toţi ştiau"

"Repet: toţi ştiau. Nu pot invoca acum alibi-ul situaţiei de urgenţă, greaua moştenire a lui Ciolacu ş.a. Ştiau dar nu au venit cinstit în faţa poporului să spună: 'Votaţi-ne şi vă vom scumpi costul vieţii!' Din contră! În campanie, atunci când nu au evitat şmechereşte acest subiect esenţial în democraţie (birurile sunt preţul contractului social), s-au ambalat chiar împotriva creşterilor de taxe, promiţând că nu vor face aşa ceva. Cu alte cuvinte, aceşti guvernanţi au procedat exact precum Ciolacu. Sau precum Iohannis, în alt registru. Una au promis alegătorilor ca să ajungă în Parlament şi alta fac fiind la guvernare.

Ce ar mai fi de adăugat? Ieşirea publică a lui Ciolacu şi a altor personaje profund dispreţuite de public face parte din jocul 'Sistemului'. Ei se dau în stambă acum ca să aibă guvernanţii un fals alibi pentru creşterea taxelor, ca să ţină populaţia enervată pe un subiect fumat deja. Indicarea câte unui ţap ispăşitor (precum şeful RAPPS sau Eximbank) face parte din aceeaşi strategie: să-i ţinem pe oameni ocupaţi astfel încât să li se pară că dulce ca mierea este birul patriei. Să se holbeze la copaci, astfel încât să nu vadă pădurea. Să înjure corupţia de sute de mii de euro de la banca de stat, dar să nu vadă subvenţiile de miliarde pe care această bancă le primeşte.

Cui serveşte creşterea taxelor? Sistemului, evident. Sistemului nomenclaturist. El consimte bucuros să se taie indemnizaţiile, să se mai reducă pe ici pe colo, dar nu care cumva să se oprească marile contracte, nu care cumva să dispară sinecurile, adică companiile, instituţiile, primăriile. Creşterea taxelor afectează pe toată lumea, evident, însă efectul este diferit. Pierzătorii neţi sunt cetăţenii simpli, câştigătorii neţi sunt nomenclaturiştii şi clientela de partid.

Putea fi altfel? Da, sigur. Dacă Milei în Argentina a scăzut cheltuielile publice cu o treime (!), putea şi guvernul nostru să le reducă cu câteva procente din PIB. Putea să stopeze lucrările publice de interes local, putea să trimită funcţionarii în şomaj tehnic, putea să spună că în America sau că în Argentina: 'Nu mai sunt bani, ne pare rău.' Însă guvernul României a preferat ca ajustarea bugetară să se facă preponderent pe seama creşterii impozitelor. La-a transmis cetăţenilor: 'Nu mai sunt bani, daţi-ne mai mulţi!' Asta este mizeria de politică în România."