Criza carburanţilor. Expert: România este, în acest moment, complice la propria irelevanţă
România nu reuşeşte să valorifice interesul pentru gazele din Marea Neagră, deşi dispune de toate resursele necesare pentru a deveni un centru european al securităţii energetice, arată o analiză a Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), scrie Agerpres
Preşedintele AEI, Dumitru Chisăliţă, afirma că România nu este o victimă, ci complice la propria irelevanţă: „Nimeni nu ne opreşte, nu suntem marginalizaţi şi avem loc la masa deciziilor, dar nu avem curajul să vorbim. În ultimele decenii, am realizat două obiective majore – aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană – nu din genialitate, ci pentru că am fost obligaţi de context să fim serioşi. După aceea, am revenit la reflexele noastre: improvizaţie, frică de decizie şi teama de a nu deranja.”
Potrivit lui Chisăliţă, deşi România este constant curtată de parteneri europeni, nu se comportă ca un actor cu greutate în UE, ci doar că o oportunitate pentru alţii. Vizitele frecvente ale liderilor străini nu sunt întâmplătoare – ei au nevoie de resurse, de rute şi de acces la zona noastră – însă România nu profită de acest context: nu negociază dur, nu impune condiţii, nu îşi afirmă interesele şi nu construieşte o strategie naţională. Statul român, spune el, suferă de „inerţie instituţională” şi „timiditate strategică”. România nu este ignorată, ci doar nu se impune – iar aceasta este diferenţa dintre o ţară relevantă şi una convenabilă altora.
Chisăliţă consideră că România traversează o fereastră istorică rară, similară cu momentul aderării la UE, dar fără o presiune externă care să o forţeze să acţioneze. Contextul actual este favorabil: Europa caută cu disperare surse de energie, războiul a schimbat regulile geopolitice, iar graniţa estică a continentului a devenit linie de front. România are o combinaţie unică de avantaje – resurse, poziţie strategică şi apartenenţă la structuri occidentale – însă rămâne pasivă, aşteptând „momentul potrivit”, în loc să acţioneze decisiv. Astfel, nu pierde oportunităţile, ci le lasă să se irosească.
Problemă, explică el, nu ţine de economie sau tehnologie, ci de structura şi cultura instituţională. „Un stat care amână decizii ani la rând nu poate deveni lider regional. Un stat care negociază timid nu devine pivot strategic. Geopolitica nu recompensează prudenţa, ci forţa şi claritatea”, adaugă Chisăliţă.
Între timp, alte state acţionează: Polonia îşi consolidează rolul regional, Grecia devine hub energetic, iar Turcia îşi maximizează influenţa. România, însă, „analizează” până nu mai rămâne nimic de analizat. Totuşi, există şansa de a deveni un pol european al securităţii energetice, dar acest statut trebuie câştigat prin decizii curajoase, prin proiecte rapide şi prin asumarea conflictului atunci când este necesar.
Energia, spune el, nu înseamnă doar exploatarea gazului din Marea Neagră, ci reprezintă un instrument de putere. Gazele oferă influenţă, energia nucleară înseamnă stabilitate strategică, iar poziţia geografică devine o armă geopolitică, dacă este folosită inteligent. Dacă România nu o valorifică rapid, va fi transformată într-un simplu coridor, nu într-un centru de decizie. Alegerea este clară: ori devine nodul prin care trece energia şi capătă influenţă în Europa, ori rămâne un teritoriu de tranzit pentru planurile altora.
Chisăliţă subliniază că nu mai există timp pentru amânări sau ezitări: „Momentul este acum şi trece.” România nu are nevoie de încă o strategie, ci de o schimbare profundă de mentalitate – de la frică la asumare, de la reacţie la iniţiativa, de la periferie la centru. Problema nu este dacă putem, ci dacă vrem suficient pentru a transforma realitatea în favoarea noastră.
AEI propune lansarea unui proiect naţional cu tema „România – pol de securitate europeană prin energie”, construit pe patru piloni principali:
- Autonomie energetică – exploatarea strategică a gazelor din Marea Neagră, extinderea capacităţilor nucleare, dezvoltarea regenerabilelor şi valorificarea resurselor minerale.
- Infrastructură regională integrată – interconectări eficiente, capacităţi moderne de stocare şi reţele actualizate care să transforme România într-un nod sigur de tranzit pentru Europa Centrală şi de Sud-Est.
- Parteneriate strategice – colaborare extinsă în cadrul UE şi NATO, dar şi acorduri bilaterale pentru investiţii majore, cu energia drept element central de negociere.
- Competitivitate economică prin energie accesibilă – energie stabilă şi predictibilă pentru industrie, astfel încât România să devină o destinaţie atractivă pentru relocarea producţiei europene.
În perioada 2026–2035, regiunea Mării Negre se va redefini geopolitic, iar politică energetică a Uniunii Europene va fi reorganizată. Competiţia pentru investiţii va fi acerbă, avertizează Chisăliţă.
El consideră că semnarea acordurilor comerciale fără o viziune strategică riscă să reducă rolul României la cel de simplu furnizor de materii prime, anulându-i potenţialul de a deveni un actor influent în UE. „Dacă România ratează acest deceniu, resursele sale vor fi deja angajate în contracte comerciale, iar ţara va rămâne periferică într-o regiune în care alţii vor decide jocurile de putere. Este, cel mai probabil, ultimă noastră şansă istorică de a conta cu adevărat în Europa”, conchide specialistul.
