Benoît Richaud, coregraful schimbărilor în patinaj: 16 patinatori, 13 steaguri
alte articole
La Milano-Cortina 2026, o prezenţă insolită captează privirile dincolo de performanţele atleţilor: Benoît Richaud, antrenorul francez care a antrenat pe gheaţă 16 patinatori din 13 ţări, cât să acopere un sfert din harta Uniunii de Patinaj Internaţional (UPI).
De la visătorul din Avignon la arhitectul global al mişcării
Născut în 1988 la Avignon, în universul sonic al unui tată DJ şi al unei mame dansatoare, Richaud s-a îndrăgostit iremediabil de patinaj urmărind Salt Lake City 2002; ca sportiv, nu a trecut de faza juniorilor, optând în 2013 pentru o metamorfoză discretă spre coregrafie. Primele lecţii – cu o septuagenară, în sesiuni de 25 de minute – au fost un exerciţiu de umilinţă fertilă, propulsat ulterior de reţea către elita mondială, cu trofee UPI pentru „Cel mai bun coregraf” în 2024 şi 2025.
Zece identităţi, o singură privire scrutătoare
În "Ice Skating Arena", Richaud devine un cameleon al tehnicii: marţi, de la Franţa la Georgia; vineri, de la Mexic (Carrillo) la Japonia (Kao Miura), Georgia (Nika Egadze) şi SUA (Max Naumov), schimbând gecile cu complicitatea şefilor de delegaţie în coridoarele efemere dintre probe. Regulamentele UPI autorizează această pluri-naţionalitate: „O nebunie care mă îmbogăţeşte”, spunea el recent pentru NBC News. Printre protejaţi: Naumov, cu un program dedicat părinţilor pierduţi în accident aviatic; Siao Him Fa (China); Gogolev (Canada); Egadze (Georgia) – şapte bărbaţi la proba individuală, plus la proba de perechi, semnând o amprentă omniprezentă.
Coregrafii de 10.000 euro: rock în templul valsului vienez
Un program semnat Richaud atinge acum tarife de până la 10.000 de euro, infuzând patinajul cu rock sau pop minimalist, unde clasicul vals cedează teren unei estetici narative. Autodidact în dans şi muzică, el leagă mişcarea de Matisse sau Van Gogh.
„Psihologul mişcării”: empatie sculptată în gheaţă
Supranumit „psiholog al mişcării”, Richaud simte pulsul elevilor săi ca pe al său propriu, transformând coregrafiile în show-uri personalizate – naraţiuni intime care depăşesc scorul tehnic. Influenţat de pictură şi cinema, el construieşte „tablouri vii”, unde emoţia transcende sutimile.
