Un nou Viktor Orban în Europa? Premierul Belgiei sfidează planul UE pentru Ucraina
Prim-ministrul belgian Bart De Wever a anunţat că va face „totul pentru a bloca” utilizarea activelor ruseşti aflate în banca belgiană Euroclear pentru a ajuta Ucraina, subiect care a fost în centrul discuţiilor din Consiliul Uniunii Europene de joi şi vineri.
Luni, 1 decembrie, Wever avea să surprindă pe toată lumea, la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles, unde a fost invitatul Marii Conferinţe Catolice. În faţa unui public în mare parte francofon, conservator, ataşat de monarhie şi de fragila unitate a ţării, liderul Alianţei Neo-Flamande (N-VA), un partid naţionalist ale cărui statute pledează pentru instaurarea „unei Republici flamande independente în cadrul unei Uniuni Europene democratice”, şi-a exprimat respectul pentru funcţia regală şi ataşamentul faţă de rolul său de prim-ministru federal. De Wever a adăugat că, pentru el, „Flandra nu este un scop în sine”.
Convingere sinceră sau strategie de cameleon? Publicul a fost surprins, încântat şi l-a aplaudat călduros pe cel care, nu cu mult timp în urmă, inspira teamă. Dar, într-un răspuns aparent secundar, liderul flamand va surprinde de această dată întreaga Europa.
„Cine, în această sală, crede cu adevărat că Rusia va pierde în Ucraina? Este o fabulă, o iluzie totală”, a declarat el, adăugând că o astfel de înfrângere nu ar fi „de dorit”, deoarece ar face „instabilă” o ţară dotată cu armă nucleară.
Afirmând că este ţinta unei „presiuni incredibile” pentru a elibera zecile de miliarde de euro în active ruseşti aflate în banca belgiană Euroclear şi destinate garantării unui împrumut pentru Ucraina, De Wever se menţine pe poziţia că acest proiect al Comisiei Europene este „fundamental eronat”.
A da banii „răului Putin” Ucrainei ar fi o „poveste frumoasă”, continuă el, dar „nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu au fost confiscate fondurile Germaniei”. El vrea, insistă, să îşi pună ţara la adăpost de represalii prin obţinerea unei mutualizări complete a riscurilor şi, în acel moment, doar Germania s-ar fi angajat în acest sens.
„Aşadar, voi face totul pentru a bloca acest dosar”, a anunţat De Wever.
„Clonă a lui Viktor Orban”
Aceste declaraţii au provocat numeroase reacţii în Ucraina şi au fost folosite pe larg de regimul rus pentru a alimenta ideea că De Wever a ales tabăra lui Vladimir Putin.
„Am fost prezentă, declaraţiile sale au fost scoase din context. Pragmatic şi ultra-realist, De Wever nu este, în schimb, absolut deloc prorus. Temerea sa viza doar soarta care risca să fie rezervată Belgiei”, afirmă Caroline Sägesser, cercetătoare la Centrul de cercetare şi informare sociopolitică.
După ce a pledat pentru separatism, apoi pentru un confederalism menit să conducă, mai târziu, la ruptura dintre flamanzi şi francofoni, De Wever ar deveni astfel protectorul regatului.
În privinţa activelor ruseşti, el nu şi-a schimbat punctul de vedere, convins că doar această fermitate îi poate permite să obţină un compromis şi sprijinul altor ţări, printre care Italia condusă de Giorgia Meloni. Marţi, 16 decembrie, preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, afirma, într-un interviu pe care îl solicitase el însuşi postului RTBF, că „Consiliul nu va vota împotriva Belgiei şi nu va aproba ceva care nu ar fi acceptabil pentru ea”.
În câteva luni, şeful guvernului belgian şi-a construit o reputaţie în cercul european.
„Este solid”, comentează un diplomat.
„Este la fel de rigid şi de neînduplecat ca [fosta prim-ministra britanică Margaret] Thatcher”, deplânge unul dintre decanii Consiliului.
Iar, în ochii unui înalt funcţionar dintr-o ţară din Est, flamandul nu este „nimic altceva decât o clonă a lui Viktor Orban”.
„Spre deosebire de predecesorii săi belgieni, el nu are, în orice caz, nicio ambiţie internaţională. Rămâne înainte de toate un om al «pământului natal flamand»”, comentează Sägesser.
Iar în „pământul natal” belgian, el beneficia, înainte de summitul european, de un sprijin aproape unanim: în Camera Deputaţilor, o majoritate care includea extremele i-a aprobat determinarea, editorialiştii îi sunt în general favorabili şi, potrivit unui sondaj Ipsos publicat la 15 decembrie, 67% dintre belgieni se declarau împotriva deblocării fondurilor ruseşti.
„Euro-realist”
La aproape 55 de ani, omul pe care jurnalistul Charles Bricman îl descria în 2011, în cartea sa Comment peut-on être belge? (Flammarion), drept un „peşte rece a cărui masă imobilă nu trădează niciun sentiment şi nicio emoţie” pare să-şi fi încheiat uimitoarea metamorfoză. După ce a întreţinut mult timp o ambiguitate în privinţa relaţiei sale cu extrema dreaptă, el tocmai a rupt definitiv legăturile cu Vlaams Belang, un partid xenofob pe care îl descrie drept „brutal, aspru, grosolan” şi cu care refuză, spune el, să se alieze vreodată.
Acest eurosceptic care visa la o alianţă a regiunilor independente este oare capabil şi să-şi revizuiască viziunea asupra Uniunii Europene (UE)?
„Prin carisma sa şi cultul personalităţii pe care îl inspiră, De Wever este astăzi în măsură să ameninţe elanul postnaţionalist al unei Uniuni Europene democrate”, scria, în 2011, eseistul Marcel Sel în Les Secrets de Bart De Wever (Éditions de l’Arbre). Autorul considera chiar că crezul naţionalist al acestuia îl făcea „una dintre personalităţile cele mai ameninţătoare pentru viitorul UE”.
Astăzi, N-VA, care se alăturase iniţial grupului Alianţa Liberă Europeană, o reuniune a formaţiunilor naţionaliste şi independentiste din Parlamentul European, este membră a Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni, eurosceptici care preferă să se prezinte drept „euro-realişti”. Printre ei se numără Identitate Libertăţi a lui Marion Maréchal, PiS-ul polonez, Democraţii Suediei şi Fratelli d’Italia, partidul şefei guvernului italian, Giorgia Meloni, cu care De Wever ar întreţine o relaţie „privilegiată”, potrivit unuia dintre apropiaţii săi. Ei apără acelaşi program în materie de imigraţie şi au aceleaşi îndoieli cu privire la capacitatea Europei de a contribui la încheierea războiului din Ucraina. Dar, jură De Wever, Belgia, această ţară pe care pare să fi învăţat să o iubească, „va alege întotdeauna pacea, libertatea şi democraţia”.
