Racheta rusă Oreşnik ar fi fost construită în urmă cu 9 ani, din componente locale
Experţii criminalişti ucraineni au contestat ferm naraţiunea strategică a Kremlinului privind racheta balistică intermediară hipersonică, cu capacitate nucleară, „Oreşnik”, demonstrând că arma este veche de aproape un deceniu şi nu conţine componente electronice de provenienţă occidentală, relatează Reuters.
O armă „experimentală” din 2017
Potrivit unei analize tehnice realizate de specialişti ucraineni în criminalistică aerospaţială, fragmente de materiale recuperate în urma unui atac major rusesc asupra unui depozit de gaz din regiunea Lviv, la începutul lunii ianuarie 2026, au permis stabilirea clară a perioadei de fabricaţie a armelor utilizate.
Datele indică faptul că racheta Oreşnik folosită în acel atac a fost asamblată în 2017, utilizând componente electronice fabricate în 2016 sau chiar mai devreme.
„Am fost oarecum surprinşi, pentru că se spune că este o rachetă foarte nouă, dar dacă te uiţi la anul fabricaţiei, indică 2017”, a declarat expertul, citat de Kyiv Post
Dovezile fizice contrazic puternic afirmaţiile publice ale preşedintelui rus Vladimir Putin, care a descris constant Oreşnik drept un sistem „de ultimă generaţie”, ce nu se bazează pe modernizarea unor arhitecturi sovietice vechi.
În schimb, datele criminalistice sunt în linie cu evaluări anterioare ale Departamentului Apărării al SUA, care a clasificat Oreşnik drept un sistem experimental terestru derivat în mare parte din vechiul proiect de rachetă balistică intercontinentală RS-26 Rubezh.
Componente exclusiv ruseşti şi bieloruse
De asemenea, analiza a evidenţiat că sistemele interne de ghidare şi procesare ale Oreşnik se bazează exclusiv pe tehnologii locale fabricate în Rusia şi Bielorusia. Această structură industrială sugerează că proiectarea sistemului a fost izolată intenţionat de lanţurile de aprovizionare occidentale încă dinaintea sancţiunilor internaţionale impuse după invazia la scara largă din 2022.
Oreşnik, care are o rază operaţională de 3.000–5.500 km, utilizează un sistem de reintrare atmosferică echipat cu mai multe vehicule de reintrare independent direcţionabile (MIRV), capabile să transporte încărcături nucleare. Deşi Moscova a folosit platforma de trei ori în timpul războiului — iniţial în atacul asupra Dnipro în 2024, apoi în regiunea Lviv în ianuarie 2026 şi la Bila Ţerkva în mai 2026 — niciunul dintre atacuri nu a purtat focoase nucleare active.
Deşi Kremlinul susţine că viteza terminală de Mach 10 face imposibilă interceptarea de către sistemele occidentale moderne, analiştii militari ucraineni şi internaţionali continuă să pună la îndoială aceste afirmaţii.
Experţi ai Institutului Polonez pentru Afaceri Internaţionale (PISM) au observat că, spre deosebire de armele hipersonice avansate autentice, focoasele Oreşnik nu execută manevre complexe şi imprevizibile în faza finală de coborâre.
Această limitare tehnică înseamnă că, deşi muniţiile au viteze foarte mari, ele urmează traiectorii balistice fixe şi previzibile, ceea ce le face teoretic vulnerabile la interceptori antibalistici moderni desfăşuraţi pe flancul estic al NATO.
