Pleşu, despre radicalizarea din societate: "Nu numai la noi sunt probleme. Toată planeta e varză"

Andrei Pleşu a opinat, la "Punctul pe ştiri", un podcast Rock FM realizat de Magda Grădinaru, că nu doar în România vedem o degradare a valorilor, "toată planeta e varză". "Nu a fost niciodată o asemenea confuzie, o asemenea schimbare de criterii, o asemenea disponibilitate pentru mediocrităţi, cum a fost astăzi", crede cunoscutul scriitor.

Jurnalistă: Legat de electorat, este foarte adevărat că am avut o campanie în care a fost pusă în circulaţie o cantitate de ură şi de radicalizare inimaginabilă aproape, acum câţiva ani.

Andrei Pleşu: Da, aşa este. Şi ura nu este cel mai bun instrument pentru alegeri. Trebuie să evităm tipul de opţiuni care se bazează pe furie. Asta nu duce niciodată la rezultate echilibrate.

Jurnalistă: Nu, dar dincolo de actorii politici maligni, şi actorii statali maligni scot profit, iată, tocmai din ură şi polarizare. Când credeţi că se pot reconstrui aceste puncte în societate?

Andrei Pleşu: Va dura şi va depinde totuşi de vocile care se vor auzi şi se vor lăsa auzite. Pentru că ceea ce mă deranjează foarte mult în atmosfera noastră polemică publică este că toate dezbaterile tind să se rezolve cu câteva epitete: băsist, sorosist, chiar suveranist. Toate, ca şi cum suntem o colecţie de secte, toate cu idei fixe şi cu motivaţii impure. Eu am încasat toate aceste epitete.

Sunt şi „elitist”, „boier al minţii”. Eu am rămas uimit când a apărut formula asta, că în capul meu, boier e un superlativ, e ceva de bine. Ideea că a fi boier al minţii e o înjurătură m-a surprins. „Elitism” vine de la un verb latinesc care înseamnă a alege. Şi de acolo, vinuri alese, mâncăruri alese. Păi sunt şi ţărani aleşi, şi intelectuali, oameni aleşi. Deci e de bine, nu e de rău. Trebuie să fim mai elitişti un pic decât suntem.

Jurnalistă: Am auzit şi în această campanie: „iar aceiaşi intelectuali”? De ce credeţi că e „iar aceiaşi intelectuali”?

Andrei Pleşu: Pentru că există, chiar înăuntrul intelectualităţii, grupuri care au un tip de manifestare publică care nu are nimic de-a face cu intelectualitatea. E pur şi simplu iritare, invidie, mă rog, tot ce înseamnă spirit de concurenţă. Şi atunci asta se reflectă în ponegrirea duşmanilor, adică a acelor intelectuali care blochează scara spre glorie.

Jurnalistă: Şi intelectualii, dar de altfel şi presa, au fost diabolizaţi, ca să spun aşa, dar nu doar în România. Pentru că am avut aproape o campanie în oglindă şi în Statele Unite, sigur, păstrând proporţiile şi cu materialul clientului.

Andrei Pleşu: Da, sigur, bine. Acum, doamnă, ghinionul, dar şi liniştirea discretă lăuntrică este că nu numai la noi sunt probleme. Toată planeta e varză, după părerea mea. N-a fost niciodată o asemenea confuzie, o asemenea schimbare de criterii, o asemenea disponibilitate pentru mediocrităţi, cum a fost astăzi. Şi se vede asta pe harta politică a întregii lumi.

Jurnalistă: De unde vine acest cutremur, această dislocare a vechii lumi, dacă vreţi? Pentru că suntem într-un proces aproape de înlocuire nu doar a unei ordini politice internaţionale, ci a unei lumi altfel.

Andrei Pleşu: Pentru că, după părerea mea, vă spun de câte ori am ocazia, s-a înlocuit ideea de evoluţie cu ideea de mutaţie. Noi nu mai trăim o înnoire firească, de la o generaţie la alta, a situaţiei. Noi trăim o mutaţie, a apărut un alt tip uman. Sunt altfel de tineri, cu altă ideologie, cu alte instrumente de lucru, şi nu numai tineri, umanitatea nu mai e aceea cu care suntem obişnuiţi. Are loc o mutaţie, o fractură. Să vedem cum ne acomodăm cu această noutate.

Jurnalistă: Şi dacă lemnul strâmb al omenirii... ce câştigăm din el? Ce putem face cu el? Atunci când sunt momente politice grele, mărturisesc că eu citesc fie literatură, fie memorialistică, ceva, e un mod de a ieşi. Şi am citit acum acel volum nou, epistolar, între dumneavoastră, Gabriel Liiceanu, Constantin Noica. Credeţi că soluţia lui Noica mai funcţionează şi astăzi? Nu ştiu, să coborâm în cetate şi să căutăm geniile dintre noi şi în felul acesta, printr-un proces de contagiune...?

Andrei Pleşu: Că să fiu sincer, sunt sceptic. Întâi că nu suntem siguri că cei care caută geniile au criteriile la îndemână şi sunt îndreptăţiţi să decidă ei. Poţi să cauţi genii cu o definiţie a genialităţii care să nu fie neapărat adecvată. Şi nu neapărat funcţională politic. Pentru că sunt şi genii care sunt geniali, dar care nu sunt potriviţi pentru viaţă publică la întâlnirile oficiale. Deci nu cred că aşa se fac lucrurile. Lucrurile se fac printr-o omogenitate intelectuală şi sufletească care să câştige teren faţă de confuzie, brambureală, iritare, ură, luptă şi aşa mai departe. Nu că se poate face politică fără tensiuni, dar să nu se ajungă la un caft de mahala.

Jurnalistă: Da, aşa părem acum. Şi radicalizaţi. Totuşi, faptul că am ales un preşedinte matematician, mă uitam la titlurile din presa internaţională, par a ne reabilita.

Andrei Pleşu: Da, într-adevăr, şi eu sunt aproape euforic, pentru că e un semn neaşteptat de bun. E un semn că mai există încă şi teama de pierdere a contactelor cu restul lumii, dar există şi o sensibilitate faţă de calităţile reale ale oamenilor. Şi asta e important.