Hotărâre istorică CEDO: Cristi Danileţ a câştigat procesul contra statului român. CSM l-a sancţionat în mod repetat pentru postări pe Facebook

Hotărârea Marii Camere vine după ce Guvernul României a solicitat rejudecarea hotărârii iniţiale, pronunţate în februarie 2024. Azi Marea Cameră a decis menţinerea soluţiei pronunţate anterior de CEDO, care decisese în favoarea libertăţii magistraţilor de a se exprima public pe probleme de interes general, condamnând încercările sistemului judiciar român de a-i sancţiona disciplinar.

Hotărârea de azi clarifică faptul că, deşi sunt supuşi unei obligaţii generale de rezervă, magistraţii pot comenta public, inclusiv pe reţelele sociale, subiecte de interes general.

Hotărârea pronunţată astăzi este definitivă, iar standardele stabilite de Marea Cameră vor avea efect obligatoriu, de lege pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv România.

Hotărârea Marii Camere reprezintă un moment-cheie în jurisprudenţa CEDO privind articolul 10 şi statutul magistraţilor, având potenţialul de a consolida sau redefini standardele europene referitoare la libertatea de exprimare a judecătorilor şi procurorilor în societăţile democratice.

Cazul priveşte libertatea de exprimare a unui judecător şi modul în care statul poate sau nu poate sancţiona magistraţii pentru opiniile exprimate în spaţiul public.

Astfel, Curtea a confirmat că România a încălcat în cazul magistratului român articolul 10 privind libertatea de exprimare, din Convenţia europeană a drepturilor omului. Reclamantul nu a solicitat daune morale statului român.

Parcursul cauzei: de la prima hotărâre a CEDO la Marea Cameră

La data de 20 februarie 2024, o Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului, alcătuită din 7 judecători, a pronunţat prima hotărâre în cauza Danileţ c. României, constatând încălcarea articolului 10 din Convenţia drepturilor omului, în cazul sancţionării disciplinare a judecătorului român pentru două postări publicate pe Facebook.

Ulterior, Guvernul României a formulat cerere de trimitere a cauzei la Marea Cameră, contestând hotărârea din 2024. Din punct de vedere procedural, această etapă este excepţională: nu orice cerere de trimitere este admisă, iar Marea Cameră acceptă doar cauze care ridică probleme importante de drept, cu relevanţă pentru jurisprudenţa Curţii şi pentru toate statele membre.

Audierea în faţa Marii Camere a avut loc la 18 decembrie 2024, la Strasbourg. Reclamantul Cristi Danileţ a fost prezent şi şi-a susţinut punctul de vedere, fiind asistat de avocata Nicoleta Popescu şi avocata Mihaela Ghirca-Bogdan.

În cadrul audierii au fost prezentate pledoarii orale – procedură rară în faţa Curţii Europene – bazate pe jurisprudenţa relevantă a CEDO şi pe contextul istoric şi instituţional din România. Dezbaterile au fost urmărite de studenţi la drept şi magistraţi din mai multe state europene, reflectând interesul larg pentru problematica analizată.

Noutatea dezbaterii a constat în analiza dreptului unui magistrat de a se exprima, cu respectarea obligaţiei de rezervă, nu doar pe teme ce ţin de justiţie, ci şi asupra unor chestiuni de interes public larg, într-un context democratic sensibil.

„Această cauză nu este despre o persoană, ci despre limitele în care un magistrat poate vorbi atunci când statul de drept este sub presiune. Este o discuţie despre standardele libertăţii de exprimare în spaţiul public, importantă pentru toţi magistraţii”, a declarat avocata Nicoleta Popescu, care l-a reprezentat pe reclamant în faţa Curţii Europene şi a obţinut hotărârea de condamnare din februarie 2024.

Concluziile Marii Camere a CEDO

Marea Cameră a confirmat că sancţionarea disciplinară a judecătorului a fost disproporţionată şi că exprimările sale vizau chestiuni de interes public, precum funcţionarea justiţiei şi statul de drept. Mai mult, hotărârea stabileşte standardul minim obligatoriu pentru toate statele membre ale Consiliului Europei, atunci când reglementează condiţiile în care libertatea de exprimare a magistraţilor poate fi restrânsă.

„Obligaţia de rezervă există, dar ea nu poate fi transformată într-o interdicţie generală de a vorbi, mai ales atunci când sunt puse în discuţie valori fundamentale ale democraţiei”, a explicat avocata Mihaela Ghirca-Bogdan.

Curtea a subliniat riscul de autocenzură (chilling effect) generat de astfel de sancţiuni, arătând că inclusiv sancţiunile considerate „minore” pot descuraja magistraţii să participe la dezbateri publice legitime.

„A cere magistraţilor să tacă atunci când se discută despre statul de drept este o reţetă periculoasă pentru democraţie. Le mulţumesc avocatelor mele pentru munca lor şi tuturor celor care m-au susţinut pentru curajul lor. Această decizie este importantă pentru toţi magistraţii din România şi din ţările membre ale Consiliului Europei”, a declarat Cristi Danileţ.

Cristi Danileţ adaugă: „Nu am solicitat Curţii Europene a Drepturilor Omului acordarea de daune morale pentru încălcarea libertăţii mele de exprimare. Nu am considerat potrivit ca cetăţenii să suporte plata unor daune din bani publici. Miza acestui caz este echilibrul dintre independenţa justiţiei şi libertatea de exprimare, într-un context în care magistraţii sunt şi trebuie să fie voci importante în dezbaterile despre statul de drept.”

Despre echipa de apărare şi reclamant

Nicoleta Popescu

Avocată, cu o experienţă de peste 22 de ani, specializată în litigii complexe în domeniul drepturilor omului, libertăţii de exprimare, dreptului familiei şi dreptului administrativ. A reprezentat numeroase cauze de notorietate la nivel naţional şi internaţional, inclusiv în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Cauza Danileţ este cel de-al 41-lea dosar câştigat la CEDO. Are o activitate consistentă ca expertă în drepturile omului în societatea civilă. A susţinut sesiuni de formare continuă pentru judecători şi procurori la disciplina “Convenţia Europeană a Drepturilor Omului”.

Mihaela Ghirca-Bogdan

Avocată, cu peste 20 de ani de experienţă profesională. Şi-a început activitatea ca juristă la Grefa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Timp de peste 12 ani a coordonat echipe de avocaţi în litigii complexe de drept civil şi comercial, în România şi în străinătate.

Colaborează cu ONG-uri active în domeniul drepturilor omului şi are cauze care privesc drepturile persoanelor cu dizabilităţi, egalitatea de gen, violenţa domestică şi sexuală, libertatea de exprimare şi protejarea reputaţiei.

Cristi Danileţ

Cristi Danileţ a fost judecător în România timp de 25 de ani. A desfăşurat o amplă activitate de educaţie juridică şi comunicare publică, explicând pe înţelesul publicului larg noţiuni de drept, Constituţia şi principiile statului de drept.

Notorietatea şi-a câştigat-o de-a lungul anilor fie prin funcţiile publice deţinute: consilier al ministrului justiţiei (18 ianuarie 2005 - 21 mai 2007), vicepreşedinte al Judecătoriei Oradea (2009 - 2010), membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ales din partea judecătoriilor (2011 - 2017), membru în Colegiul de conducere al Tribunalului Cluj, fie prin activitatea sa în sectorul neguvernamental (fondator şi vicepreşedinte al asociaţiei "Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană", fondator şi membru în board-ul Asociaţiei "VeDem Just", membru în Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, membru în Asociaţia Magistraţilor din Uniunea Europeană, fie prin numeroasele lucrări de specialitate, articole de atitudine, premii şi distincţii. Doctor în drept din anul 2013.

A reprezentat România în Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei şi a tradus în limba română, pentru prima dată, standardele internaţionale privind statutul judecătorilor adoptate de CCJE şi cele privind eficienţa justiţiei adoptate de CEPEJ. A fost expert în evaluarea reformelor judiciare din mai multe state europene. Este autor al primei cărţi despre corupţia din justiţie din Europa Centrală şi de Est, formator al mai multor generaţii de magistraţi şi fondator al unor programe de educaţie juridică recunoscute ca bune practici la nivel internaţional.

Despre caz | Cronologie

• 2017–2018 – Perioadă de tensiune majoră privind independenţa justiţiei, pe fondul modificării legilor justiţiei şi al protestelor magistraţilor.

• 2019 – Cristi Danileţ este sancţionat disciplinar pentru două postări publicate pe Facebook:

o una privind funcţionarea justiţiei şi un comentariu apreciativ la adresa unui procuror care a vorbit public despre probleme din sistem;

o una privind un subiect de interes general, fără legătură directă cu actul de justiţie – numirea şefului Statului Major al Armatei.

• Cercetarea disciplinară face parte dintr-un set de 7 cercetări disciplinare demarate împotriva lui Cristi Danileţ într-un interval de numai 3 ani.

• 2019 – Inspecţia Judiciară îl cercetează disciplinar şi dispune exercitarea acţiunii disciplinare pentru încălcarea art. 99 lit.a din Legea nr.303/2004 şi sesizează CSM.

• 2019 – Secţia pentru Judecători (completul disciplinar din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, 6 judecători pentru şi 3 împotrivă) îi aplică sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 5 % pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prev. de art.99 lit.a), cu următoarea motivare:

"...Secţia reţine că opiniile exprimate în spaţiul public de judecător, în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi maniera în care au fost prezentate evenimentele în derulare la acel moment, expresiile insidioase, neadecvate şi chiar indecente folosite în cursul relatării, se circumscriu manifestărilor contrare demnităţii funcţiei, fiind de natură a aduce atingere imparţialităţii şi prestigiului justiţiei".

• 2020 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţine sancţiunea aplicată lui Cristi Danileţ, cu următoarea motivare “Cu privire la comentariul magistratului vizând un articol publicat pe site-ul ziare.com, întemeiat a apreciat instanţa disciplinară că limbajul folosit depăşeşte cu mult limitele decenţei specifice funcţiei deţinute, care impun sobrietate şi echilibru, de o manieră care să nu prejudicieze imaginea sistemului judiciar.”

• 2021 – Cristi Danileţ sesizează Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea libertăţii de exprimare (art. 10 CEDO) şi a art. 8 privind dreptul la viaţă privată.

• 20 februarie 2024 – O Cameră a CEDO, formată din 7 judecători, pronunţă hotărârea în cauza Danileţ v. România şi constată încălcarea art. 10 din Convenţie. Curtea nu reţine încălcarea art. 8 privind dreptul la viaţă privată.

• 2024 – Guvernul României formulează cerere de trimitere a cauzei la Marea Cameră, contestând hotărârea din februarie 2024.

o În favoarea reclamantului Forumul judecătorilor din România a formulat amicus curiae iar în procedura de la Marea Cameră au mai intervenit asociaţia britanică Media Defence, CEU Democratic Institute din Ungaria.

o În favoarea Guvernului României la Marea Cameră au intervenit: Asociaţia Magistraţilor din România, AJADO, Transparency Internaţional România, FACIAS. Unul dintre reprezentanţii guvernului în audierile de la Marea Cameră a fost şi judecătorul Claudiu Drăguşin, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

• 18 decembrie 2024 – Are loc audierea publică în faţa Marii Camere a CEDO, la Strasbourg, în faţa unui complet de 17 judecători.

• 15 decembrie 2025 – Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţă hotărârea definitivă, menţinând soluţia din 2024 şi confirmând încălcarea libertăţii de exprimare a magistratului Cristi Danileţ. Hotărârea are efect obligatoriu pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei.

Despre caz | Context general

- Libertatea de exprimare este protejată de articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor de a-şi exprima opiniile şi de a participa la dezbateri de interes public. Acest drept nu este un drept absolut şi poate fi limitat doar în condiţii stricte, atunci când restricţiile sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim şi sunt absolut necesare într-o societate democratică.

- În prima hotărâre pronunţată în acest dosar, Curtea Europeană a decis ca România a încălcat acest drept, considerând că sancţionarea disciplinară a judecătorului a fost disproporţionată şi că exprimările sale vizau chestiuni de interes public, precum funcţionarea justiţiei şi statul de drept.

- În dreptul român, magistraţii nu au o obligaţie generală de tăcere, dar au o obligaţie de reţinere şi prudenţă în exprimarea publică (obligaţia de rezervă). Aceasta derivă din statutul lor profesional şi are ca scop protejarea imparţialităţii justiţiei şi menţinerea încrederii publicului în sistemul judiciar.

- În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, interesul public se referă la subiecte care privesc societatea în ansamblu, precum funcţionarea justiţiei, statul de drept, corupţia, respectarea drepturilor fundamentale sau activitatea autorităţilor publice. Exprimările care contribuie la o dezbatere de interes general beneficiază de cel mai înalt nivel de protecţie în baza articolului 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

- În cazul justiţiei, Curtea a arătat în mod constant că aceasta are un rol esenţial într-o societate democratică şi că funcţionarea ei depinde de încrederea publicului. Deşi judecătorii au o obligaţie de reţinere în exprimarea publică, ei au şi dreptul – uneori chiar obligaţia – de a vorbi atunci când sunt puse în discuţie teme care privesc statul de drept, funcţionarea justiţiei sau independenţa acesteia. Prin hotărâri precum Baka v. Ungaria, Kovesi v. România, Zurek v. Polonia şi Tuleya v. Polonia, Curtea a stabilit un standard european care protejează exprimarea magistraţilor pe teme de interes general legate de justiţie.

- Marea Cameră este cea mai înaltă instanţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi analizează doar cauze cu miză majoră. Rejudecarea nu este un „recurs” obişnuit, ci o analiză completă, care poate confirma sau schimba soluţia iniţială.