Expert de la Oxford, după declaraţiile lui Lazurca despre penetrarea statului român: "Caricaturizează problema. Iar caricatura are un scop clar"
Corneliu Bjola, profesor la Universitatea Oxford şi expert în război hibrid, critică declaraţiile lui Marius Lazurca, consilier al preşedintelui Nicuşor Dan pentru securitate naţională. Mai exact, întrebat de Lucian Mîndruţă într-un interviu "unde suntem noi, România, faţă de ruşi, mă refer la establishment, statul adânc profund, există ceva acolo care e de partea lor, simpatizează cu ideile lor?", Lazurcă a răspuns:
"Dacă aşez în balanţă toată experienţa mea profesională, mi-e greu să găsesc argumente care să sprijine această ipoteză şi anume că, în adâncimile, în măruntaiele obscure, oculte ale statului român, există o instalaţie care produce loialitate faţă de Federaţia Rusă, o maşinărie infernală care asociază ocult şi deopotrivă strâns România la Federaţia Rusă”
Potrivit profesorului Bjola, acest tip de declaraţie nu doar că nu ajută deloc ci, prin limbajul prin limbajul ales, discreditează implicit întrebarea înainte ca aceasta să poată fi discutată serios
"Când un înalt oficial recurge la formule precum „măruntaiele obscure”, „instalaţii” sau „maşinării infernale”, nu oferă o analiză, ci o caricatură a problemei. Iar caricatura are un scop clar: mută discuţia de la conţinutul întrebării la presupusa ei exagerare. Aceasta nu este o clarificare, ci o eschivă. Nu este un răspuns responsabil, ci o modalitate de a evita unul." susţine Bjola într-o opinie pentru Epoch Times.
Expertul reamineşte că zona de apărare cu corvete din Marea Neagră a fost anulată în condiţii care au avantajat un singur actor, Rusia. La fel, exploatarea din Neptun Deep a fost blocată ani la rând, în condiţiile în care independenţa energetică era prioritate declarată a statului român. Beneficiar? Tot Rusia.
El atrage atenţia că în "tabloul european arată că penetrarea serviciilor şi structurilor militare de către Rusia nu este o ipoteză, cu atât mai puţin o teorie conspiraţionistă despre „maşinării infernale”, ci un fenomen documentat prin dosare penale şi condamnări definitive în cel puţin opt state NATO." În România însă nu vedem nimic de acest gen, punctează Bjola, ci doar "tiparul cunoscut, eşec după eşec şi lipsă de asumare."
Redăm integral opinia profesorului pentru Epoch Times:
"Mă tem că acest tip de declaraţie nu ajută deloc. Nu clarifică nimic şi nu răspunde la fondul problemei. Este genul de formulare care nu neagă şi nu confirmă, dar care, prin limbajul ales, discreditează implicit întrebarea înainte ca aceasta să poată fi discutată serios. Când un înalt oficial recurge la formule precum „măruntaiele obscure”, „instalaţii” sau „maşinării infernale”, nu oferă o analiză, ci o caricatură a problemei. Iar caricatura are un scop clar: mută discuţia de la conţinutul întrebării la presupusa ei exagerare. Aceasta nu este o clarificare, ci o eschivă. Nu este un răspuns responsabil, ci o modalitate de a evita unul.
Problemă e că întrebarea despre vulnerabilitatea instituţiilor româneşti în faţa operaţiunilor ruseşti nu vine din neant şi nu aparţine registrului conspiraţionist. Vine dintr-un şir de eşecuri concrete, repetate, documentate, pentru care nimeni nu a răspuns public şi nimeni nu a fost tras la răspundere instituţional.
România a trecut prin pandemia COVID cu unul dintre cele mai expuse spaţii informaţionale din Europa, dezinformarea a circulat nestingherită, a costat vieţi, a afectat rata de vaccinare, iar la final niciun raport public serios nu a explicat cum s-a întâmplat, cine a permis şi ce s-a schimbat structural după. România a fost singura ţară din Uniunea Europeană care a anulat alegeri prezidenţiale ca urmare a unei agresiuni hibride ruse, un precedent fără echivalent în istoria postbelică a democraţiilor occidentale. Şi după acest eveniment extraordinar, acelaşi lucru: nici o anchetă publică de amploare, nici o comisie parlamentară cu mandat real, nici o concluzie asumată despre cum a fost posibil şi ce se schimbă. Zona de apărare cu corvete din Marea Neagră a fost anulată în condiţii care au avantajat un singur actor, Rusia. Exploatarea din Neptun Deep a fost blocată ani la rând, în condiţiile în care independenţa energetică era prioritate declarată a statului român. Acelaşi beneficiar (Rusia), aceleaşi rezultate, aceeaşi verigă lipsă: asumarea răspunderii. Nimeni nu plăteşte nimic oricât ar fi eşecul de mare.
Dacă declaraţia despre care vorbim ar veni la capătul unui proces serios de evaluare instituţională, genul de anchetă pe care Congresul american a realizat-o după 11 Septembrie – cu audieri publice, martori sub jurământ, un raport final asumat şi recomandări de reformă – atunci, da, ar putea avea greutate, chiar dacă limbajul ar rămâne discutabil. Ai putea evalua pe ce se bazează, ce s-a investigat, ce a fost exclus şi de ce. Dar declaraţia nu vine la capătul unui astfel de proces. Vine în absenţa lui completă. Iar în această absenţă, ironia şi limbajul zeflemitor nu mai sunt o concluzie, ci o mască jenantă pentru absenţa uneia.
Iar asta ridică o întrebare mai gravă decât orice ipoteză despre penetrare rusă: de ce absenţa răspunderii e atât de consistentă? Eşecurile din perioada pandemiei, anularea alegerilor, anomaliile din zona energetică şi de apărare nu sunt evenimente izolate, sunt un pattern în care, sistematic, nu se produce nici o consecinţă instituţională pentru nimeni. Nici un director de serviciu nu a fost demis. Nici o comisie nu a produs un raport cu concluzii asumate. Nici o restructurare semnificativă nu a urmat nici unuia dintre aceste episoade.
Tabloul european arată că penetrarea serviciilor şi structurilor militare de către Rusia nu este o ipoteză, cu atât mai puţin o teorie conspiraşionistă despre „maşinării infernale”, ci un fenomen documentat prin dosare penale şi condamnări definitive în cel puţin opt state NATO. Iar aici nu vorbim despre cetăţeni recrutaţi ocazional prin Telegram pentru câteva sute de euro, ci despre profesionişti din interiorul sistemului, cu acces la informaţii sensibile.
Ofiţerul naval italian Walter Biot, arestat în 2021 în timp ce transmitea informaţii personalului Ambasadei Rusiei într-o parcare din Roma, a vândut 19 documente NATO marcate „Top Secret” pentru 5.000 de euro, invocând dificultăţi financiare. Herman Simm, şeful securităţii Ministerului Apărării din Estonia şi responsabil cu protecţia tuturor comunicaţiilor clasificate dintre Estonia şi aliaţii săi, a lucrat pentru serviciile ruseşti 13 ani, transmiţând circa 3.000 de documente secrete şi cauzând, conform unui raport intern al NATO, cele mai grave prejudicii din istoria alianţei. Un angajat al serviciului german de informaţii externe BND a transmis Moscovei în 2022 informaţii clasificate despre poziţiile sistemelor ucrainene de apărare aeriană, inclusiv coordonate GPS solicitate explicit pentru sistemele HIMARS şi IRIS-T (cu alte cuvinte, Rusia ştia unde să lovească pentru ca un ofiţer din serviciile unui stat NATO îi furnizase coordonatele). Fostul ministru de interne al Letoniei, Janis Adamsons, a transmis informaţii clasificate FSB timp de aproape un deceniu, plăţile depunându-se în contul fiicei sale rezidente în Rusia. Egisto Ott, ofiţer al serviciului austriac de contrainformaţii BVT, a accesat ilegal baze de date ale poliţiei între 2015 şi 2021, furnizând Rusiei date personale şi informaţii clasificate prin intermediul lui Jan Marsalek (fugarul din scandalul Wirecard, identificat ulterior ca agent FSB) un om despre care procurorii austrieci au stabilit că folosea ofiţeri de informaţii compromişi din Viena pentru a spiona cetăţeni europeni şi a planifica operaţiuni ale forţelor speciale ruseşti pe teritoriul UE.
Mai aproape de noi, Igor Gorgan, fost şef al Statului Major al Armatei Naţionale a Republicii Moldova între 2019 şi 2021, a transmis informaţii GRU timp de circa 20 de ani, inclusiv date despre poziţiile de carburant destinate Ucrainei şi tentative de achiziţie de aeronave militare. Alexandru Bălan, fost adjunct al şefului SIS şi ofiţer de carieră, a fost arestat în septembrie 2025 pe aeroportul din Timişoara, fiind acuzat de trădare, respectiv de divulgarea de secrete de stat către ofiţeri ai serviciilor de informaţii din Bielorusia, potrivit informaţiilor făcute publice de anchetatori. Acestea sunt doar câteva exemple. Tabloul real este mult mai amplu şi mai complex. În toate aceste cazuri, mecanismul nu a fost ideologia, a fost vulnerabilitatea: financiară, relaţională, sau produsă de un mediu instituţional în care corupţia crease deja fisuri exploatabile.
România nu are nici un motiv structural să fie imună. Dosarul "Case pentru generali" în 2013 a vizat 11 cadre de conducere din MApN pentru achiziţii ilegale de locuinţe de serviciu, rezultând condamnări definitive, inclusiv pentru fostul ministru al Apărării. Dosarul fraudării concursurilor din armată din 2011 a trimis în închisoare doi generali şi 95 de ofiţeri şi subofiţeri. Generalul Iulian Cristian Gherghe, fost adjunct al şefului Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (!!!), a delapidat 179.470 de dolari în 2018 din fondurile de criză ale serviciului pentru o achiziţie imobiliară personală, apropo - bani ridicaţi din bancă cu şoferul de serviciu. Dosarul recent al rezerviştilor SRI şi SIE din 2025 a arătat că foşti generali ai serviciilor intermediau între oameni de afaceri şi vârful guvernului, unul dintre acuzaţi oferind 1,5 milioane de euro pentru o întâlnire cu premierul în funcţie. Pe scurt, acelaşi mediu instituţional care a produs corupţie sistematică în armată şi în servicii este acelaşi mediu în care s-au produs toate celelalte eşecuri. Şi în care, după fiecare dintre ele, nu s-a întâmplat nimic care să sugereze că cineva a înţeles ce s-a petrecut şi şi-a asumat responsabilitatea schimbării.
Într-un astfel de context, o declaraţie care ironizează întrebarea despre vulnerabilităţi nu are cum să inspire încredere. Ea poate fi citită, mai degrabă, ca o tentativă de a închide o discuţie care, de fapt, ar trebui deschisă. Tocmai de aceea ar trebui să îngrijoreze, nu ca dovadă a unui fapt anume, ci ca simptom al unui reflex instituţional care, în toate statele europene unde problema a fost tratată serios, a fost printre primele lucruri corectate. Personal, o astfel de declaraţie mă îngrijorează mai mult decât lipsa ei. Nu pentru ceea ce spune, ci pentru ceea ce sugerează: că în loc de clarificare vom avea din nou negare, în loc de evaluare vom avea din nou ironie şi trimiteri conspiraţioniste, iar în loc de asumare vom avea tăcere. Şi că tiparul cunoscut, eşec după eşec şi lipsă de asumare, va continua absolut neperturbat, în acelaşi ritm, cu siguranţă cu aceleaşi rezultate." opinează profesorul Bjola.
