Cum putem evita aerul irespirabil de Crăciun: parfumurile de ambianţă şi marketingul olfactiv ne tulbură simţurile

Lumânări, detergenţi, parfumuri de interior, târguri de Crăciun... Pe măsură ce Sărbătorile se apropie, expunerea la substanţe parfumate creşte brusc. De ce nu raritatea, ci conştientizarea acumulării de stimuli poate face diferenţa, explică pentru Epoch Times medicul naturist René Gräber.

Există o perioadă a anului în care aerul din interior se transformă aproape imperceptibil. Aceasta începe la sfârşitul lunii noiembrie, când se aprind primele lumânări, marile magazine difuzează artificial un miros de brad, iar interiorul se umple de arome de vanilie, scorţişoară sau „vis de iarnă”.

Pentru mulţi, acest fond olfactiv face parte integrantă din atmosfera Sărbătorilor. Alţii, în schimb, suferă în această perioadă de dureri de cap, tuse iritativă, mâncărimi în zona ochilor sau oboseală difuză, fără să ştie că organismul lor reacţionează la ceva invizibil. Cu alte cuvinte, multe persoane prezintă simptome fără a face legătura cu concentraţia crescândă a parfumurilor sintetice.

Sursele ascunse ale mirosurilor

Ceea ce numim astăzi „parfumul Crăciunului” este de cele mai multe ori un amestec de compuşi organici volatili. Ştiinţa îi denumeşte „COV” (compuşi organici volatili), substanţe care se evaporă din lumânări, produse de uz casnic, parfumuri, detergenţi sau ambalaje. Luate separat, aceste surse rareori reprezintă o problemă. Acumularea lor solicită însă organismul în mod excesiv, mai ales în sezonul cu mai puţină lumină, când aerisim mai puţin şi petrecem mai mult timp în interior.

La aceasta se adaugă faptul că parfumurile nu se mai găsesc doar acolo unde ne aşteptăm. Le găsim în hârtia de cadouri parfumată cu „brad” sau „portocală”, în învelişurile lumânărilor care eliberează un aromă suplimentară şi în difuzoarele utilizate generos în magazine pentru a ne influenţa comportamentul şi a stimula cumpărăturile. Chiar şi pieţele de Crăciun nu mai sunt simple locuri pentru gurmanzi, inclusiv standurile cu dulciuri. Mirosul de migdale prăjite sau de vată de zahăr este adesea amplificat artificial: o adevărată „invitaţie olfactivă” de a rămâne mai mult timp şi de a consuma mai mult.

Totuşi, acest fenomen nu se limitează la perioada Sărbătorilor. Să luăm exemplul maşinilor. Nu mă refer la celebrele odorizante în formă de brad, ci la mirosul caracteristic al maşinilor noi. Acesta nu este un semn de calitate, ci rezultatul solvenţilor, plastifianţilor şi adezivilor care degajează intens în primele luni. Hotelurile şi centrele de wellness mizează tot mai mult pe „signature scents”, parfumuri concepute pentru a deveni marca lor olfactivă.

Frecvenţa reală de utilizare a acestor sisteme rămâne neclară. Nu am găsit date fiabile în acest sens. Se pare că nu există nicio obligaţie de etichetare: pur şi simplu se face.

De ce la unele persoane reacţia este mai puternică

Supraîncărcarea olfactivă ţine mai puţin de alergie şi mai mult de o solicitare excesivă. Sistemul nostru nervos vegetativ sortează în permanenţă stimulii. Mirosurile fac parte din semnalele imediate care ajung direct la sistemul limbic. Când, în câteva ore, zeci de molecule odorante diferite acţionează asupra acestui sistem, se instalează o stare de stimulare continuă. Unii vorbesc despre presiune în cap, alţii despre o oboseală inexplicabilă. Copiii reacţionează adesea prin agitaţie sau dureri abdominale, iar persoanele în vârstă mai degrabă prin tulburări respiratorii.

În plus, multe arome sintetice sunt concepute pentru a persista mult timp. Detergenţii şi balsamurile de rufe lasă amprenta lor olfactivă timp de zile întregi pe haine, prosoape sau lenjerie de pat. Rezultatul este o expunere aproape permanentă: un miros de fond pe care nu îl mai percepem în mod conştient, dar care continuă să solicite organismul.

Efectele nu se resimt doar prin miros. Multe substanţe pătrund în sânge prin plămâni, iar unele se depozitează în ţesutul adipos. La o persoană sănătoasă, acest lucru nu este, în general, periculos pe termen scurt. În schimb, persoanele astmatice, alergice sau deja fragile din punct de vedere nervos reacţionează adesea în mod foarte clar, fără să fie înţeleasă întotdeauna cauza.

Poluarea invizibilă din interiorul casei

Pentru mulţi, retragerea acasă începe cu lumina unei lumânări, mai ales în perioada Sărbătorilor. Cu toate acestea, lumânările constituie o sursă subestimată de particule fine şi COV: compuşi organici volatili eliberaţi de căldură sau de ardere, care pot irita mucoasele, căile respiratorii şi sistemul nervos vegetativ.

Parafina, derivată din petrol, eliberează aceste substanţe atunci când arde. Dar lumânările din stearină sau ceară de soia – aceasta din urmă fiind prezentată astăzi ca o alternativă „naturală” – nu sunt automat lipsite de poluanţi. Multe sunt acoperite cu straturi aromatizate sau îmbogăţite cu amestecuri parfumate. Chiar şi parfumurile numite „identice cu cele naturale” rămân compoziţii chimice.

Adesea uităm un aspect: cu cât o cameră este mai mică şi mai puţin ventilată, cu atât concentraţia de poluanţi creşte. Şi niciun spaţiu nu este atât de sensibil ca dormitorul. Acolo se regenerează sistemul nervos, metabolismul trece în modul de repaus – cel puţin în teorie. Lumânările parfumate, parfumurile de interior sau lenjeria de pat intens parfumată nu au ce căuta aici. În cazul unui somn prost, al tusei nocturne sau al trezirii cu capul „în ceaţă”, este esenţial să ne întrebăm şi despre sursele de miros din dormitor.

Naturopatia: mai puţini stimuli, mai multă claritate

Din punctul de vedere al medicinei naturiste, corpul nu are nevoie de mai multe parfumuri, ci de mai multă linişte. Descărcarea nu începe cu un produs miraculos, ci cu identificarea surselor.

Aerisirea rămâne cea mai simplă măsură, dar nu este întotdeauna suficientă. Lumânările din ceară de albine ard mai lent şi emit mult mai puţine substanţe nocive. Hainele ar trebui spălate, în mod ideal, fără detergenţi parfumaţi: abia atunci multe persoane realizează cât de invazive erau înainte mirosurile sintetice. Hârtia de cadou parfumată poate fi uşor evitată, la fel ca difuzoarele sau prizele parfumate care eliberează molecule în aer timp de săptămâni întregi.

În opinia mea, cel mai important pas este însă să păstraţi dormitorul ferit de orice substanţă parfumată. Ceea ce este tolerabil în exterior devine, în timpul somnului, o povară inutilă.

Concluzie

Nu este vorba de a duce un „război” împotriva lumânărilor sau de a renunţa la nostalgia mirosului de scorţişoară. Ideea mea este mai sobră: aerul a devenit de mult timp un produs, nu doar prin certificatele CO₂. În anumite spaţii, acesta este amestecat, intensificat şi conceput pentru a crea o atmosferă. Este suficient să căutaţi companii care oferă ceea ce se numeşte marketing olfactiv.

Majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de acest lucru şi nu îl percep. Ei simt doar consecinţele posibile - dureri de cap, tuse iritativă, somn superficial - şi caută cauza peste tot, cu excepţia locului în care respiră.

Soluţia este atât simplă, cât şi exigentă: să simplificăm radical. Să nu mai cumpărăm încă un parfum „de iarnă”, ci să renunţăm la el. Fără detergenţi parfumaţi, fără difuzoare, fără lumânări parfumate în dormitor. Aerisiţi, preferaţi ceara de albine în locul parafinei, alegeţi materiale pure în locul aromelor. Majoritatea oamenilor simt diferenţa doar după ce stimulii au dispărut.

Sursa: Epoch Times Franţa