Annalena Baerbock, aleasă preşedintă a Adunării Generale a ONU în ciuda obstrucţiilor Rusiei
Fosta şefă a diplomaţiei germane Annalena Baerbock a fost aleasă luni, la New York, preşedintă a Adunării Generale a ONU, cu o majoritate covârşitoare.
În cadrul unui scrutin secret organizat de cel mai mare organism al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Baerbock, în vârstă de 44 de ani, a obţinut 167 de voturi "pentru", 14 state membre s-au abţinut, iar şapte au votat în favoarea candidatei iniţiale a Germaniei, Helga Schmid.
Alegerile din sesiunea plenară în faţa celor 193 de ţări membre ale ONU au fost considerate o formalitate, dar s-a organizat un vot secret, la cererea Rusiei, potrivit unor surse.
În discursul său de acceptare, Baerbock a declarat că doreşte să conducă organismul „ca un mediator onest şi un factor de unificare”.
„Uşa mea va fi întotdeauna deschisă pentru toată lumea”, a spus ea. Referindu-se la numeroasele crize din întreaga lume, ea a adăugat: „Astăzi trăim vremuri dificile. Mergem pe o sârmă a incertitudinii. Dar... am mai trăit vremuri dificile şi înainte. Şi depinde de noi să facem faţă acestor provocări”.
După alegerea sa, în sala Adunării Generale situată pe East River, în Manhattan, s-au auzit aplauze puternice.
Baerbock urmează să fie oficial învestită în această funcţie pe 9 septembrie, cu puţin înainte de sesiunea anuală a Adunării Generale a Naţiunilor Unite.
Funcţia, cu durata de un an, este în mare parte ceremonială şi nu trebuie confundată cu rolul secretarului general al ONU, Antonio Guterres.
Şeful ONU şi-a exprimat sprijinul deplin pentru Baerbock, subliniind experienţa sa politică în calitate de ministru de externe al Germaniei.
El a mai menţionat: „Să nu uităm semnificaţia istorică a faptului că este doar a cincea femeie aleasă preşedintă a Adunării Generale”.
O funcţie înaltă, cu puteri limitate
În calitate de preşedintă, Baerbock va prezida şedinţele Adunării Generale, va supraveghea aspectele procedurale şi va stabili punctele de pe ordinea de zi.
Deşi funcţia are puteri formale limitate, ea poate oferi influenţă în culise, în special în ceea ce priveşte discuţiile privind numirile cheie, cum ar fi alegerea viitorului secretar general al ONU, anul viitor.
Legăturile directe ale lui Baerbock cu miniştrii de Externe din întreaga lume, care supraveghează ambasadorii staţionaţi la New York, ar putea constitui un atu politic în acest context.
Deşi Adunarea Generală reflectă opinia globală, rezoluţiile sale nu sunt obligatorii. În schimb, Consiliul de Securitate al ONU, format din 15 membri şi dominat de cinci puteri cu drept de veto, este mult mai influent, având autoritatea de a emite decizii obligatorii în temeiul dreptului internaţional.
Rusia a obstrucţionat alegerea
Numirea lui Baerbock a fost umbrită de tensiuni diplomatice. Potrivit unor surse din cadrul ONU, Rusia a impus un vot secret, rupând tradiţia consensului, conform căruia candidaţii necontestaţi sunt de obicei aprobaţi prin aclamare, transmite DPA.
În schimb, statele membre au primit buletine de vot pe care figura doar numele lui Baerbock, cu opţiunea de a se abţine sau de a scrie candidaţi alternativi.
Şapte au votat pentru candidata iniţială a Germaniei, diplomata Helga Schmid. Rusia s-a opus în mod deschis candidaturii lui Baerbock, acuzând-o de „părtinire flagrantă”.
În calitate de ministră de Externe, ea a adoptat o poziţie dură faţă de Moscova după invazia pe scară largă împotriva Ucrainei şi a fost frecvent ţinta criticilor din partea Rusiei.
Iniţial, Berlinul o propusese pe Schmid, o diplomată experimentată care, potrivit unor surse, era acceptabilă pentru Moscova. Intrarea târzie a lui Baerbock în cursă – după înfrângerea Partidului Verde în recentele alegeri din Germania – a stârnit critici pentru lipsa de planificare diplomatică şi transparenţă.
Preluarea funcţiei în vremuri de criză
Baerbock preia funcţia la ONU într-un moment de turbulenţe globale. Ea s-a angajat să promoveze reforma instituţională şi să utilizeze mai eficient resursele Adunării Generale.
Ea a identificat priorităţile cheie pentru mandatul său de un an, printre care promovarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU, combaterea crizei climatice şi promovarea egalităţii de gen.
