ANALIZĂ: "Dictaturile viitorului nu vor arăta ca cele din trecut, ci exact ca lumea în care deja începem să trăim"

Analistul Mihai Răzvan Moraru avertizează că dezvoltarea accelerată a inteligenţei artificiale, a roboticii şi a automatizării – deja vizibilă în transport, industrie, armată, agricultură şi producţia de conţinut media – riscă să ducă la pierderea masivă a locurilor de muncă şi la o concentrare fără precedent a puterii economice şi tehnologice în mâinile câtorva mari corporaţii şi state, proces deja în desfăşurare.

Acest lucru ar putea, în viziunea analistului, slăbi rolul guvernelor şi al mecanismelor democratice şi ar favoriza apariţia unor forme de autoritarism "soft", acceptate de societate în schimbul confortului, siguranţei şi predictibilităţii.

Redăm mai jos analiza lui Moraru:

Haideţi să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie, pornind de la evenimentele din ultimul an şi de la tehnologiile noi care se dezvoltă accelerat în această perioadă.

Lumea ar putea arăta cam aşa. Nu ştim exact când aceste tehnologii vor deveni majoritare, dar ştim cu siguranţă că unele dintre ele există deja şi se extind rapid, iar altele sunt în plină dezvoltare.

1. Transportul devine autonom

Maşinile sunt deja autonome. Şi nu doar ele: camioane, autobuze, trenuri, avioane şi vapoare. Aceste tehnologii există deja. În China şi în SUA circulă maşini autonome, iar în China numărul lor a crescut enorm în ultimul an.

2. Armatele devin autonome

Avioane de transport şi de atac fără pilot, drone, roboţi de luptă, nave fără echipaj. Dronele au evoluat spectaculos în ultimii trei ani, corvete fără pilot există deja, iar în 2–3 ani vor apărea primele modele produse în serie.

3. Roboţii încep să „cureţe” lumea

Ei vor executa mii de activităţi, de la curăţarea străzilor până la intervenţii chirurgicale complexe. Avem deja roboţi care livrează pe distanţe mari, care fac curăţenie şi care sunt prezenţi în spitale.

4. Fabricile devin complet automatizate – „dark factories”

Dacă nu ştiţi ce înseamnă, puteţi căuta pe Google. Ele există deja: fabrici uriaşe, complet independente, unde producţia este automatizată integral şi atinge cote inimaginabile. Le găsim în UE şi în SUA, dar cele mai multe şi mai mari sunt în China. Xiaomi, dacă nu greşesc, a inaugurat recent o astfel de fabrică, care produce un telefon în fiecare secundă. Se numesc „dark factories” pentru că luminile sunt stinse: nu mai există oameni, doar roboţi.

5. AI-ul înlocuieşte treptat producţia audio-video şi tot ceea ce numim azi presă

Îţi poţi produce singur un film – cu personaje, scenariu şi montaj – în doar câteva minute. Sau poţi urmări filme realizate de alţii, amatori sau profesionişti. La fel şi în muzică. Avem deja şi în România melodii produse cu ajutorul AI-ului care au succes, iar clipurile (deocamdată scurte) sunt tot mai greu de deosebit de cele reale.

6. Agricultura devine aproape complet automatizată şi urbanizată

Nu toată, dar o bună parte din producţia de legume şi fructe se va concentra în jurul marilor oraşe. În mediul rural vor rămâne cerealele şi zootehnia, însă şi acestea vor fi realizate cu utilaje controlate de AI.

7. Centrele de inovare cu AI superavansat vor controla educaţia şi inovaţia

Oamenii vor putea învăţa orice, în timp real, de acasă. Universităţile se vor transforma în centre de socializare, practică şi certificare, rămânând relevante doar pentru un număr limitat de profesii.

Şi mă opresc aici.

Acum apare întrebarea: ce vor face oamenii? Care oameni? Cei care îşi vor pierde locurile de muncă – din ce în ce mai mulţi, cu fiecare an care trece.

Vor primi un venit minim garantat de stat? Poate. Dar probabil doar la început. Sunt convins că, pe termen lung, acest mecanism nu va mai exista. De ce? Explic mai jos.

Globalizarea va deveni o amintire plăcută. În această lume, resursele industriale, tehnologice şi financiare vor fi concentrate în mâinile câtorva mari corporaţii, aflate în câteva state foarte puternice. Restul vor rămâne la periferie, fără şansa de a trăi în ţări super-dezvoltate, acolo unde aceste tehnologii sunt create şi controlate. Sau, poate, vor fi „norocoşi” că nu vor trăi acolo, pastrandu-şi măcar o economie de supravieţuire. Dar vor fi expuşi, fără capacitatea de a-şi asigura securitatea.

Acum să presupunem că tu ai fi unul dintre cei care deţin o astfel de corporaţie. Tu şi încă 10–20 de lideri controlaţi 80% din puterea economică şi militară a lumii. Te-ar mai interesa democraţia? Valorile liberale? Capitalismul clasic? Ai mai accepta să fii tras la răspundere de un Consiliu al Concurenţei, de Protecţia Consumatorilor, de ANAF, de un ministru sau de orice instituţie, când tu le asiguri finanţarea? Când tu controlezi roboţii, AI-ul din toate dispozitivele şi poţi bloca o ţară întreagă, la nevoie?

Cel mai probabil, nu.

Ştiu, veţi spune că „voi aţi face-o diferit”. Reţeaua Epstein sau transformările pe care le vedem prea des la oamenii care „reuşesc” (nu neapărat prin merit, uneori prin furt sau oportunism) ne arată că acest lucru se întâmplă rar. Dimpotrivă, oamenii tind să se creadă zei atunci când acumulează prea multă putere.

Ai mai fi dispus să plăteşti sume uriaşe pentru un venit minim garantat? De ce ai face-o, când singurii oameni de care ai nevoie sunt cei extrem de bine pregătiţi, care oricum vor câştiga enorm, ei neavând prea multe opţiuni?

Mai ai nevoie de guverne, de alegeri, de partide? Când tu şi încă 2–3 decideţi cum funcţionează economia, comerţul, circuitele financiare, informarea şi educaţia? Fie veţi negocia să deveniţi voi noii lideri, fie veţi instala lideri de faţadă, care vor executa tot ceea ce doriţi.

Noi am intrat deja în acest proces. Suntem probabil în faza a doua: se construiesc masiv capacităţi de producţie pentru roboţi, producţia industrială este deja complet automatizată în multe domenii, iar AI-ul a devenit prezent în viaţa de zi cu zi. Unii spun că acest proces are cinci etape şi se va desfăşura pe parcursul a 15–25 de ani.

Dacă aşa stau lucrurile, în doar 5 ani am fi aproape de jumătatea drumului. Şi se simte.

De ce să mai gestionezi mulţimi furioase şi nemulţumite, când poţi construi din timp o dictatură „frumoasă”?

Mai există însă un element, poate cel mai important, despre care vorbim prea puţin: acceptarea.

Acest tip de transformare nu se impune la început prin forţă, ci prin confort. Oamenii nu vor fi obligaţi să renunţe la libertăţi, ci vor fi încurajaţi să le cedeze „temporar”, în schimbul siguranţei, a comodităţii şi predictibilităţii. Asta în primele etape. Nu se vede deja prin SUA? Nu cumva ChatGPT deja primeşte planurile noastre, ideile, emoţiile şi experienţele noastre, cu fiecare cerere?

Algoritmii vor şti ce vrem înainte să întrebăm. Ne vor oferi divertisment personalizat, educaţie „optimizată”, informaţie filtrată, emoţii dozate. În curând, tot mai mulţi oameni nu vor mai simţi nevoia să caute adevărul dincolo de ce li se oferă.

De aceea întrebarea nu este când se va întâmpla acest lucru, ci dacă mai există timp şi voinţă socială pentru a construi alternative puternice. Nu tehnologice, ci sociale, culturale şi morale.

Pentru că dictaturile viitorului nu vor arăta că cele din trecut.

Vor arăta exact ca lumea în care deja începem să trăim!