ADHD: Medicamentele nu pot să îmbunătăţească concentrarea, sugerează un studiu

Medicamentele stimulante folosite pentru tratarea ADHD, precum Ritalin sau Adderall, sunt prescrise de zeci de ani copiilor şi adulţilor din întreaga lume. Timp de decenii, medicii au crezut că medicamentele pentru tulburarea de deficit de atenţie/hiperactivitate funcţionau prin intensificarea concentrării unei persoane. Este posibil să se fi înşelat.

Un studiu sugerează că aceste medicamente cresc satisfacţia - practic, păcălind creierul să se preocupe de teme, treburi casnice şi alte activităţi banale, punând sub semnul întrebării opiniile consacrate.

„În esenţă, am descoperit că stimulentele ne recompensează în prealabil creierul şi ne permit să continuăm să lucrăm la lucruri care în mod normal nu ne-ar menţine interesul - cum ar fi ora noastră cea mai puţin preferată de la şcoală”, a declarat într-un comunicat de presă Dr. Nico Dosenbach, autorul principal al studiului şi profesor de neurologie la David M. & Tracy S. Holtzman.

Suficient de motivat pentru a te concentra

Studiul, publicat în Cell şi condus de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universităţii Washington, a analizat scanările cerebrale a aproape 6.000 de copii cu vârste cuprinse între 8 şi 11 ani. Aceştia au comparat scanările a 337 de copii care au luat medicamente stimulante în ziua scanării cu scanările copiilor care nu au luat.

În loc să intensifice atenţia, se pare că stimulentele ajută persoanele cu ADHD să se simtă mai active, să se preocupe mai mult de o sarcină şi să o execute, afectând alte regiuni ale creierului.

Copiii care au luat stimulente au avut o conectivitate cerebrală crescută, legată de starea de veghe şi mulţumire. Însă nu a existat nicio modificare în ceea ce priveşte concentrarea creierului.

Pentru a-şi valida descoperirile, cercetătorii au administrat la cinci adulţi sănătoşi cu ADHD care nu iau medicamente 40 de miligrame de Ritalin - un tip de stimulent - şi le-au scanat creierul înainte şi după. Rezultatele sau fost similare: medicamentele au activat centrele de stimulare şi recompensă ale creierului, nu centrele de atenţie.

Reevaluarea hiperactivităţii

Concluziile sugerează că hiperactivitatea în ADHD ar putea fi mai puţin legată de „prea multă mişcare”, ci de căutarea a ceva mai satisfăcător de făcut. Cercetătorii emit ipoteza că stimulentele reduc nevoia de a lăsa o sarcină pentru alta, făcând ca sarcinile să pară mai valoroase.

„Orice lucruri asupra căruia copiii nu se pot concentra - acele sarcini care îi fac agitaţi - sunt sarcini pe care le consideră nesatisfăcătoare. Sub un stimulent, pot sta mai liniştiţi pentru că nu se ridică să găsească ceva mai bun de făcut”, a spus Dosenbach.

Concluziile se aliniază cu ce au înţeles farmacologii deja despre aceste medicamente, chiar dacă naraţiunea populară nu a ajuns la zi, a declarat pentru The Epoch Times Dr. Andrea Diaz Stransky, psihiatru pentru copii şi adolescenţi şi consilier pentru Emora Health, care nu a fost implicată în studiu.

Ea a spus că ideea că stimulentele îmbunătăţesc atenţia persistă în neuroradiologie şi în cercurile de profani, chiar dacă farmacologia nu o susţine pe deplin.

„Considerăm că stimulentele «măresc intensitatea» sistemului de recompensă, astfel încât persoanele care nu îşi pot controla atenţia pot folosi acel «sentiment suplimentar de mulţumire» pentru lucrurile asupra cărora le este greu să se concentreze”, a spus Stransky.

Stransky a remarcat că unele persoane fără ADHD pot acorda atenţie foarte bine, dar se luptă să se simtă motivate să înceapă sarcinile. „Folosim stimulentele ca «agenţi de stimulare» pentru antidepresive în aceste cazuri”, a adăugat ea.

Legătura cu somnul

Cercetătorii au descoperit că medicamentele stimulante pot compensa parţial consecinţele somnului pierdut.

La copiii cu ADHD şi la copiii fără ADHD care nu dormeau suficient, administrarea de stimulente s-a făcut cu o mai mare prudenţă şi performanţă cognitivă.

Însă pentru copiii fără ADHD care dormeau suficient, administrarea de stimulente nu a fost legată de îmbunătăţirea performanţelor şcolare sau cognitive.

Părinţii au raportat câte ore dorm de obicei copiii lor în majoritatea nopţilor, lucru pe care cercetătorii l-au folosit ca măsură indirectă a stării de veghe sau a cât de odihniţi erau copiii în momentul scanării.

În cadrul scanărilor cerebrale, copiii bine odihniţi au prezentat o activitate cerebrală similară cu cea a copiilor care luau stimulente, ambele conducând creierul către o stare mai alertă, mai trează.

Pierderea somnului poate imita simptomele ADHD, crescând riscul de diagnostic greşit. În acelaşi timp, tulburările de somn şi simptomele ADHD se pot consolida reciproc.

Drept urmare, unii copii care prezintă simptome ADHD şi răspund la stimulente pot să nu aibă ADHD, chiar dacă nu dorm suficient.
Suprapunerea dintre efectele somnului şi cele ale stimulentelor poate, de asemenea, explica de ce unii adolescenţi cu ADHD apelează la cofeină ca formă de automedicaţie, a remarcat Stransky, adăugând că cele două substanţe funcţionează diferit.

Consideraţii privind siguranţa

Deoarece stimulentele funcţionează acţionând asupra stării de mulţumire, acestea reprezintă potenţial un abuz. Stimulentele eliberate pe bază de reţetă sunt clasificate în prezent ca substanţe din Lista II.