Palestinienii din Ierusalimul de Est ocupat, forţaţi de Israel să-şi demoleze singuri casele

Basema Dabash varsă lacrimi zilnic pentru casa pe care ea şi soţul ei, Raed, au fost forţaţi să o demoleze în Sur Baher, în sudul Ierusalimului de Est ocupat.

Ani la rând, cei doi soţi au trăit sub spectrul pierderii casei lor, încă de când autorităţile israeliene au emis un ordin de demolare în 2014. În ianuarie anul acesta a venit notificarea de evacuare. Iar apoi, pe 12 februarie, familia a fost forţată să-şi demoleze locuinţa. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi fost obligată să plătească municipalitatea pentru a efectua demolarea.

„Am fost forţaţi să începem să demolăm casa singuri pentru a evita taxele de demolare ale municipalităţii, care pot ajunge la 100.000 de şekeli [32.000 de dolari]. Am început prin a sparge interiorul casei şi am trimis municipalităţii fotografii pentru a confirma că am început demolarea, dar ei au cerut să o demolăm din exterior cât mai curând posibil”, a spus Basema, în vârstă de 51 de ani, potrivit Al Jazeera.

Familia a finalizat curând demolarea celor două case în care locuiau opt persoane, inclusiv trei copii. Cu toate acestea, amenda de 45.000 de şekeli (14.600 de dolari) nu a fost anulată şi va continua să fie plătită în rate până în 2029.

„Auto-demolarea” bântuie palestinienii care trăiesc în Ierusalimul de Est, controlat de Israel din 1967 şi anexat ilegal cu Ierusalimul de Vest sub o singură administraţie israeliană.

Alegerea dintre auto-demolare şi plata unei taxe suplimentare către municipalitate este una simplă – marea majoritate a palestinienilor nu îşi pot permite suma exorbitantă şi recurg la demolarea propriilor case, în ciuda durerii imense şi a impactului psihologic profund pe care îl provoacă.

„Cum am ajuns aici?”

Problemele Basemei au început în 2014, când a primit o notificare de încălcare a regulilor de construcţie din partea municipalităţii israeliene din Ierusalim pentru clădirea pe care ea şi soţul ei o împărţeau cu fiul lor căsătorit, Mohammed, şi familia acestuia. La acel moment au făcut apel la o instanţă israeliană în încercarea de a îngheţa ordinul de demolare.

Mai bine de un deceniu, familia a fost obligată să plătească amenzi acumulate în încercarea de a-şi păstra casa. Apoi, pe 28 ianuarie, au primit o notificare de evacuare care le dădea termen să părăsească locuinţa şi să o demoleze.

Casa vizată pentru demolare avea 45 de metri pătraţi, o extindere pe care Basema o adăugase la locuinţa existentă de 45 de metri pătraţi. De asemenea, ea construise o locuinţă de dimensiuni similare pentru fiul ei căsătorit deasupra extinderii. Ordinul de demolare viza atât extinderea, cât şi locuinţa fiului.

Familia Dabash a încercat de mai multe ori să obţină un permis de construcţie pentru casă, dar cererile lor au fost respinse de Israel. În ciuda acestui fapt, municipalitatea amendează palestinienii şi le demolează casele sub pretextul lipsei permiselor.

„Am ales să demolăm singuri casa nu doar pentru a evita amenda, ci şi pentru că echipele municipalităţii nu arată milă faţă de nimic din jurul casei şi vandalizează deliberat întreaga zonă sub pretextul demolării, rup copaci şi provoacă pagube extinse pe care le-am fi putut evita”, a spus Basema.

Basema, împreună cu soţul ei şi unul dintre fii, Abdelaziz, locuieşte acum în ceea ce a rămas din casa lor. Mohammed s-a mutat şi el cu ei, în timp ce soţia şi copiii lui locuiesc în casa familiei ei. Demolarea a împrăştiat astfel familia fiului ei, care încă nu a reuşit să găsească o casă mică de închiriat din cauza costurilor ridicate ale locuinţelor.

Familia a suportat de asemenea cheltuieli semnificative pentru îndepărtarea molozului şi pentru reamenajarea părţii mai vechi a casei pentru a găzdui pe toată lumea, fără a mai menţiona impactul psihologic, care a fost devastator.

„Stau să spăl vasele şi îmi dau seama că lacrimile îmi curg singure. Cum am ajuns aici? De ce suntem supuşi acestei nedreptăţi? Casa a devenit înghesuită şi abia ne încape. Nepoţii mei ne vizitează şi apoi plâng amar când pleacă la casa bunicului lor pentru că noi nu avem spaţiu”, a spus Basema cu tristeţe.

Demolări în creştere

Pe măsură ce aşezările israeliene ilegale continuă să se extindă în Ierusalimul de Est şi în Cisiordania ocupată, unde permisele de construcţie sunt obţinute uşor, palestinienii spun că dublul standard este evident.

Human Rights Watch a constatat că autorităţile israeliene fac „practic imposibil pentru palestinieni să obţină permise de construcţie”, iar organizaţia israeliană pentru drepturile omului B’Tselem a declarat că politicile de planificare din Ierusalimul de Est fac „foarte dificil pentru rezidenţi să obţină permise de construcţie”.

Marouf al-Rifai, purtătorul de cuvânt al guvernoratului Ierusalim al Autorităţii Palestiniene, a declarat pentru Al Jazeera că 15 auto-demolări au avut loc în februarie, cinci în ianuarie şi 104 în decembrie.

Demolările, în general, au crescut la niveluri fără precedent după octombrie 2023, când a început războiul genocidar al Israelului în Gaza. Al-Rifai a spus că 400 de demolări au fost efectuate în 2025 în Ierusalimul de Est şi zonele învecinate, fie de echipele municipalităţii, fie de proprietarii caselor. Înainte de aceasta, numărul demolărilor ajungea la maximum 180 pe an.

Naţiunile Unite au raportat că demolările din 2025 au strămutat 1.500 de palestinieni.

„Chiar şi modul de efectuare a demolărilor s-a schimbat după războiul din Gaza. Anterior, demolările erau efectuate doar după epuizarea tuturor căilor legale şi după ce rezidenţilor li se oferea posibilitatea de a face apel la instanţe şi de a îngheţa demolările”, a spus al-Rifai.

Dar autorităţile israeliene au adoptat o poziţie mai punitivă după ce politica de demolare a intrat sub influenţa ministrului israelian al securităţii naţionale de extremă dreaptă Itamar Ben-Gvir, care a început să promoveze ideea ca buldozerele armatei israeliene să efectueze demolări fără a-i anunţa măcar pe proprietari, a spus al-Rifai.

În plus, oficialul Autorităţii Palestiniene a spus că notificările de demolare pentru locuinţele palestiniene din Ierusalim au crescut de la 25.000 înainte de război la 35.000. Doar localitatea Silwan a primit 7.000 de notificări de demolare din 1967.

Fakhri Abu Diab, membru al Comitetului pentru Apărarea Cartierului al-Bustan din Ierusalimul de Est, a declarat pentru Al Jazeera că auto-demolarea este o dublă pedeapsă şi durere pentru proprietar după efortul şi dificultatea construirii casei.

„Scopul Israelului este să distrugă moralul palestinienilor şi să îi condiţioneze psihologic să devină instrumente pentru implementarea planurilor sale de demolare a locuinţelor. Când ne demolăm singuri casele, este ca şi cum ne-am demola o parte din propriul corp”, a explicat el.

Israelul poate demola anual doar un număr limitat de case palestiniene din cauza constrângerilor logistice, financiare şi bugetare. Demolarea realizată de palestinieni multiplică numărul caselor demolate, transformând astfel victima într-un „contractor de demolări”, după cum a spus el.

„Am refuzat să îmi demolez singur casa din cauza consecinţelor negative cu care eu şi familia mea ar fi trebuit să trăim pentru tot restul vieţii, iar buldozerele israeliene au demolat-o. Dacă aş fi făcut-o eu însumi, ar fi rămas un coşmar care m-ar fi bântuit.”

Nicio alternativă

Costul unei demolări efectuate de echipele municipale israeliene variază între 80.000 şi 120.000 de şekeli (26.000–39.000 de dolari).

Saqr Qunbur nu a putut plăti această sumă şi a fost forţat, pe 26 decembrie, să îşi demoleze casa de 100 de metri pătraţi din Jabal al-Mukabber, sub pretextul lipsei unui permis. O construise în 2013 şi a primit imediat o notificare de încălcare a regulilor de construcţie.

Saqr a declarat pentru Al Jazeera că locuia în casă cu soţia şi copilul lor de patru ani. De la construirea casei, a primit în total 80.000 de şekeli (26.000 de dolari) în amenzi, pe care încă le plăteşte, deşi locuinţa a fost demolată.

Saqr nu avea unde să locuiască după ce a fost forţat să-şi demoleze casa, aşa că un vecin i-a oferit o cameră dărăpănată în care să locuiască până când va găsi un loc de închiriat.

„Copilul meu suferă psihologic de când am demolat casa. În fiecare zi mă întreabă de ce am demolat-o şi nu ştiu ce să îi spun. Îi spun că o fac pentru a-i construi o casă mai bună, dar în adâncul meu ştiu că nici măcar nu voi putea închiria un loc potrivit”, a explicat el cu durere.

Saqr a ales să-şi demoleze singur casa după ce spune că un ofiţer israelian l-a ameninţat, spunându-i: „Demoleaz-o, sau o voi demola peste capul tău”. De asemenea, a vrut să evite umilinţa care însoţeşte demolările efectuate de Israel, când poliţia trage uneori cu muniţie reală şi gaze lacrimogene asupra membrilor familiei şi comite agresiuni, aşa cum au documentat organizaţiile pentru drepturile omului.

„Am făcut diabet şi hipertensiune după ce casa mea a fost demolată. Doctorul a spus că este din cauza furiei şi a durerii. Aceasta este o ocupaţie care vrea să ne alunge de pe pământul nostru, iar noi vrem să rămânem”, a concluzionat el.