Depresie vs tristeţe. Cum le deosebeşti şi cum poţi ajuta

„Ia-o uşor” li se spune adesea celor care se simt deprimaţi. Însă pentru persoanele care suferă de depresie, acest sfat poate părea destul de îndepărtat. Depresia este mult mai gravă decât melancolia obişnuită, dar cum putem face diferenţa?

În cadrul emisiunii „She Health” de la NTDTV, Dr. Liu Zongxian, director de psihiatrie la secţia Songde a Spitalului Taipei City, a dat informaţii esenţiale în ceea ce priveşte diagnosticarea depresiei, ajutarea celor dragi şi prevenirea recidivelor.

Depresia: Este mai mult decât un simplu sentiment de tristeţe

Toată lumea are momente când se simte tristă sau deprimată, iar aceste sentimente dispar de obicei cu timpul. Însă depresia este o afecţiune care nu dispare şi poate fi cauzată de factori genetici, biologici, de mediu şi psihologici. De exemplu, nivelurile scăzute de serotonină din creier pot provoca depresie. Liu a spus că simptomele depresiei pot fi identificate prin intermediul a patru aspecte cheie, cunoscute prin acronimul „ABCD”:

A: A fi afectat (emoţie) - Pacienţii cu depresie au, în general, o dispoziţie extrem de scăzută, simt o lipsă de energie şi prezintă o scădere a vitalităţii generale.

B: Comportament - Persoanele depresive pot deveni retrase, pot evita ieşirile în oraş şi îşi pot pierde interesul pentru activităţile care le plăceau odată.

C: Cunoaştere (gândire) - Depresia poate afecta concentrarea şi claritatea mentală - cei care înainte erau ageri pot părea neatenţi sau plictisiţi mental.

D: Acţiune (motivaţie fiziologică) - Depresia poate cauza probleme de somn, cum ar fi insomnia sau somnul excesiv, reducerea dorinţei sexuale, scăderea apetitului şi o lipsă generală de motivaţie.

Liu a menţionat că, chiar dacă apar simptomele de mai sus, contează durata lor. În cazul în care simptomele provin dintr-o dispoziţie proastă temporar, fără dezechilibru chimic, acestea se pot ameliora treptat după una sau două săptămâni. Însă dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, poate fi un semn de depresie clinică şi se recomandă consultarea unui psihiatru.

Modul potrivit de a sprijini o persoană cu depresie

Liu a menţionat că a întâlnit rude ale pacienţilor depresivi care îi certau, îi criticau sau le ţineau predici - acţiuni care nu făceau altceva decât să înrăutăţească situaţia şi să crească presiunea. El a subliniat că persoanele care îi îngrijesc ar trebui să se concentreze pe companie şi ascultare. De exemplu, dacă pacientului îi plac anumite activităţi, alăturaţi-vă lor. Dacă este dezinteresat, vorbiţi despre lucrurile care îi plăceau şi amintiţi-vă experienţele pozitive pentru a-l ajuta să-şi schimbe treptat starea de spirit.

În timp ce ascultaţi, îl puteţi întreba pe pacient ce vrea să spună, cu ce dificultăţi se confruntă şi cum se simte acum. Menţineţi întotdeauna o atitudine de tipul „suntem întotdeauna alături de tine” pentru a-i oferi un sentiment de siguranţă. Liu le-a reamintit persoanele care îi îngrijesc să nu domine conversaţiile sau să se retragă complet, ci să rămână flexibili. El a subliniat că empatia celor din jurul lor este extrem de importantă. De exemplu, spuneţi „pari trist”, apoi întrebaţi-l ce îl deranjează.

Această abordare poate ajuta persoana să simtă că este înţeleasă. Însă dacă pacientul nu este pregătit să vorbească, puteţi totuşi să aduceţi în discuţie evenimente din trecut sau amintiri fericite pentru a-l ajuta să realizeze că există încă aspecte pozitive ale vieţii cu care să se conecteze.

Persoanele care îi îngrijesc nu ar trebui să încerce să rezolve fiecare problemă emoţională, deoarece acest lucru este rareori posibil. În schimb, scopul este să încurajeze pacientul să fie deschis. Chiar dacă problemele nu sunt rezolvate, converesaţia poate aduce uşurare.

Atunci când un pacient povesteşte ceva, acesta o reexperimentează. Acestea pot fi momente în care s-au simţit cândva neajutoraţi, fără speranţă sau copleşiţi. Însă povestind din nou evenimentul unei persoane care îi oferă ajutor, înţelegere şi răbdare, pacientul poate începe să dezlege încet nodul din inima sa şi să se simtă uşurat. Liu a spus că aceasta este, de asemenea, o tehnică comună utilizată în psihoterapie.

Memento pentru persoanele care au grijă de persoane depresive: Aveţi grijă şi de voi

Liu a sfătuit persoanele să aibă grijă şi de propria bunăstare. Implicarea emoţională excesivă poate duce la vinovăţie sau epuizare, mai ales dacă starea pacientului se înrăutăţeşte. Dacă persoana începe să se simtă copleşită, este important să căutaţi ajutor la alte persoane - prieteni, familie sau profesionişti. Atunci când un caz devine prea dificil de gestionat, este un semn că este nevoie de ajutor profesional. Un medic poate evalua starea pacientului şi poate discuta opţiunile pentru viitor.

Ce se întâmplă dacă persoana refuză să consulte un medic?

Dacă cineva se opune tratamentului, Liu a sugerat că e de prefeerat să se aibă în vedere tratarea unor simptome specifice - cum ar fi insomnia sau pierderea poftei de mâncare - în locul depresiei în sine. Totodată, faptul că o persoană care s-a vindecat de depresie îi poate vorbi, ar putea fi încurajator şi ar vedea că ameliorarea este posibilă.

În cazul în care strategiile de mai sus se dovedesc ineficiente, unele spitale oferă vizite la domiciliu ale unui medic, ceea ce poate fi o ultimă soluţie utilă.

Cum să stimulaţi recuperarea şi să preveniţi depresia

În timp ce tratamentul profesional este esenţial, obiceiurile zilnice joacă, de asemenea, un rol major în recuperare şi prevenire.

1. Faceţi mişcare

Liu a observat că exerciţiile fizice ajută creierul să elibereze serotonină şi dopamină. Cu cât vă mişcaţi mai mult, cu atât scade riscul de a dezvolta depresie. Exerciţiile fizice şi expunerea regulată la lumina soarelui sunt, de asemenea, esenţiale pentru prevenirea căderilor.

O analiză publicată în American Journal of Psychiatry a arătat că persoanele active fizic au rate mai scăzute de depresie la toate vârstele şi în toate regiunile.

Însă persoanele cu depresie severă se pot simţi prea epuizate pentru a face mişcare. Liu a sfătuit să le încurajeze să aibă încredere în sine, mai degrabă decât să le forţeze să iasă. În multe cazuri, sprijinul consistent duce la o dorinţă treptată de a încerca.

2. Hrăniţi creierul

Triptofanul, un precursor al serotoninei, este vital pentru sănătatea mintală. Insuficienţa triptofanului limitează sinteza serotoninei, afectând funcţionarea normală a sistemului nervos.

Liu a recomandat consumul de alimente bogate în triptofan - cum ar fi ovăzul, nucile, somonul şi uleiul de peşte - pentru a susţine serotonina şi a îmbunătăţi starea de spirit. Cu toate acestea, în unele cazuri, creierul poate fi incapabil să sintetizeze corect serotonina, astfel încât chiar şi un aport ridicat de triptofan poate să nu rezolve depresia pe cont propriu.

3. Medicamente: Procedaţi cu prudenţă

Antidepresivele pot schimba viaţa multora, dar nu sunt lipsite de riscuri. Liu a subliniat faptul că toate medicamentele au potenţiale efecte secundare şi că orice simptom trebuie raportat imediat unui medic.

Studiile au constatat că utilizarea pe termen lung a antidepresivelor este asociată cu un risc crescut de boli coronariene, mortalitate cardiovasculară şi mortalitate din multe cauze.

Spre deosebire de somnifere, majoritatea antidepresivelor nu dau dependenţă. Liu a spus că persoanele cu depresie severă se pot simţi semnificativ mai bine după trei până la patru săptămâni de tratament - dar nu ar trebui să înceteze să ia medicamentul în acel moment. O întrerupere prea timpurie poate duce la recidivă, adesea mai severă decât episodul iniţial.

În general, persoanele cu depresie severă ar trebui să continue să ia antidepresive timp de cel puţin şase luni. Dacă acestea prezintă îmbunătăţiri semnificative, doza poate fi apoi redusă treptat, sau întreruptă sub supraveghere medicală.

Empatia este cel mai bun medicament împotriva depresiei

A ajuta pe cineva să treacă prin depresie necesită răbdare, empatie şi perseverenţă. Nu este vorba despre a oferi soluţii rapide - este vorba despre a fi prezent şi constant. Cu sprijinul potrivit şi cu ajutor profesional atunci când este necesar, vindecarea devine un obiectiv real şi realizabil.