Care a fost evoluţia lui Elon Musk la Casa Albă. Traiectoria, declinul şi prăbuşirea şefului SpaceX [Anchetă]

Calkins a spus că susţine pe deplin obiectivele declarate de Musk: eficienţă guvernamentală şi modernizare, folosirea tehnologiei pentru a îmbunătăţi viaţa cetăţenilor. Dar, a explicat el, Washingtonul nu va funcţiona niciodată ca Silicon Valley. Capacitatea sa de a fi disruptiv este mai redusă; chiar dacă oamenilor le place să comande Uber sau mâncare de pe telefon, nu se bazează pe aceste inovaţii în acelaşi mod în care se bazează pe, să zicem, educaţia publică sau Medicaid.

„Guvernul este o fundaţie, spre deosebire de o companie de tehnologie, care oferă de obicei un bonus – ceva ce consumăm cu plăcere, dar pe care nu ne bazăm”, a spus Calkins.

Echipa lui Musk susţine că a identificat economii de 170 de miliarde de dolari prin tăieri de granturi, contracte, chirii şi alte cheltuieli, deşi cifrele au fost adesea revizuite în jos din cauza erorilor şi a repunerii în funcţiune a unor programe. Forţa de muncă federală – aproximativ 4,5 milioane de angajaţi, inclusiv personal militar – urma să fie redusă cu zeci de mii, deşi multe dintre aceste reduceri sunt acum în incertitudine din cauza unor ordine judecătoreşti recente.

Asistenţii de la Casa Albă admit în privat că o acuzaţie de fraudă intens mediatizată de Musk – că unii oameni din bazele de date ale Social Security apar cu vârste nerealiste – este de fapt o problemă de date, nu dovada unei fraude reale: guvernul blocase deja plăţile către acele persoane înainte ca Musk să le semnaleze.

Cu toate acestea, Trump a repetat acuzaţia în primul său discurs oficial în faţa Congresului, în martie, iar Musk a provocat o mini-criză politică atunci când a declarat în podcastul lui Joe Rogan că Social Security – un program pe care Trump a promis că nu îl va atinge – este „cea mai mare schemă Ponzi din toate timpurile.”

Cel mai important, Trump a fost clar: Musk nu avea libertatea de a remodela guvernul aşa cum ar face cu una dintre companiile sale.

La câteva săptămâni după ce Musk a apărut pe scenă cu o drujbă pentru a ilustra planurile sale pentru guvernul federal, Trump a respins această abordare pe reţelele sociale: „Noi spunem ‘bisturiu’, nu ‘secure’,” a scris Trump.

Adversarii legali ai lui Musk au sărbătorit plecarea sa ca o înfrângere a ambiţiilor sale mai largi. Ei indică sondajele de opinie publică ce arată că popularitatea sa a scăzut semnificativ de la începutul anului, precum şi reacţia negativă pe care a primit-o când a mers în Wisconsin să facă campanie pentru un candidat republican la Curtea Supremă de stat, care a pierdut la o diferenţă considerabilă.

„L-am dat afară din oraş. Dacă ar fi rămas în umbră şi şi-ar fi făcut treaba acolo, cine ştie cât de rău ar fi fost? Dar nimeni nu-l place pe omul ăsta”, a spus Rushab Sanghvi, consilierul general al Federaţiei Americane a Angajaţilor Guvernamentali.

La o şedinţă a Cabinetului la sfârşitul lui aprilie – posibil ultima pentru Musk – liderul Tesla şi SpaceX s-a redus la o glumă, purtând două şepci: una roşie, Gulf of America, aşezată peste celebra şapcă neagră DOGE. A făcut haz de numeroasele slujbe pe care le jonglează. „Cum se spune, port multe pălării. Şi după cum vedeţi, chiar aşa e. Până şi pălăria mea are o pălărie”, a spus el, stârnind râsete sincere.

Revolta împotriva lui Musk – în retrospectivă, începutul abrupt al sfârşitului lent – începuse în aceeaşi cameră cu o lună înainte, la o întâlnire improvizată. Secretarii de Cabinet, care încă nu fuseseră confirmaţi în funcţie când Musk şi-a început activitatea, îşi exprimau frustrarea faţă de Trump şi şefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, printre alţii, legat de amestecul lui Musk. Musk, între timp, se plângea de ritmul lent al angajărilor.

De fapt, administraţia Trump angajase remarcabil de rapid, după standardele federale, pentru o administraţie nouă. Dar, aşa cum a spus un consilier de la Casa Albă: „Dacă eşti Elon, în domeniul concedierii oamenilor, e uşor să priveşti angajările dintr-o altă perspectivă.”

Sătul să audă plângeri concurente, Trump a declarat: Aduceţi-i pe toţi aici şi rezolvăm. A doua zi, secretarii de Cabinet exact asta au făcut.

Detaliile întâlnirii – inclusiv confruntările lui Musk cu secretarul de stat Marco Rubio, cu Doug Collins, secretarul pentru afaceri ale veteranilor, şi cu Sean Duffy, secretarul transporturilor – au ajuns aproape imediat în presă. Musk l-a certat pe Rubio în timpul întâlnirii pentru că nu şi-a redus suficient personalul, iar Rubio – deja supărat că Musk dizolvase practic USAID, una dintre agenţiile din subordinea lui – a ripostat energic.

„Asta a fost una dintre răscrucile dintre Trump şi Marco, unde Trump a realizat că Marco are ceva coloană vertebrală”, a spus un aliat al lui Trump.

Mai mulţi oameni au spus că, deşi Musk ştia că intră într-o ambuscadă, nu era conştient de amploarea confruntării care-l aştepta.

După „vaietele despre DOGE” şi faptul că Musk „a încasat-o”, cum a spus cineva familiar cu întâlnirea, Musk şi-a apărat eforturile. La un moment dat, a declarat că adevărata problemă nu era concedierea sau reducerea aparatului guvernamental, ci dificultatea de a angaja rapid oameni noi şi mai buni. La început, Musk fusese iritat că nu putea angaja instantaneu ingineri DOGE, care erau supuşi aceloraşi teste de loialitate MAGA ca toţi ceilalţi, şi nu a putut introduce pe statul guvernamental un capitalist de risc de origine turcă cu green card, deoarece legea americană interzice în general angajarea persoanelor fără cetăţenie în guvern.

Sergio Gor, director al Oficiului Prezidenţial pentru Personal al Casei Albe, a apărat ritmul angajărilor, pe care îl supraveghează. Relaţia dintre Musk şi Gor era deja tensionată, un consilier spunând că cei doi „se înţepau constant”. La un moment dat după întâlnirea Cabinetului, Musk a mers la preşedinte şi, referindu-se la Gor, a spus: „Te rog, spune-mi că nu va mai trebui vreodată să-i cer ceva”, a relatat consilierul.

Cu echipa DOGE a lui Musk în mare parte completă, el şi Gor au avut mai puţine motive de interacţiune în ultimele săptămâni. Alţii au spus că cei doi şi-au îngropat divergenţele şi se înţeleg acum bine. Dar ciocnirea a fost încă un exemplu al faptului că Musk nu se împacă bine cu rigorile proceselor guvernamentale, ceva ce biroul lui Gor este menit să apere.

„Elon nu are prea mult respect pentru sistem. Nu e un sistem perfect, dar e totuşi sistemul nostru”, a spus un consilier al lui Trump.

Influenţa lui Musk asupra primelor luni ale administraţiei Trump este, desigur, de netăgăduit. A amplificat regulat mesajele administraţiei – şi uneori le-a contrazis – pe X, platforma de social media pe care o deţine. A atras atenţia asupra unei teme pe care mulţi alegători o consideră importantă: eliminarea risipei, fraudei şi abuzurilor în Washington şi modernizarea guvernului. De asemenea, a redus semnificativ forţa de muncă federală, deşi într-un mod atât de „întâmplător”, după cum a spus un consilier, încât rezultatele reale sunt mixte.

Unii birocraţi talentaţi şi cu experienţă – exact genul de oficiali pe care Trump şi Musk susţineau că vor să-i păstreze – au plecat în sectorul privat sau s-au pensionat anticipat, iar haosul general a dus la reangajarea unor persoane concediate. La Administraţia Federală a Aviaţiei, intervenţiile şi tăierile lui Musk au provocat haos, mai ales în rândul controlorilor de trafic aerian deja suprasolicitaţi.

Musk a devenit şi imaginea publică a deciziei administraţiei Trump de a închide USAID, o decizie pe care Bill Gates a descris-o ca fiind „cel mai bogat om din lume omorând cei mai săraci copii ai lumii.”

Musk, care iniţial a primit titulatura tensionată de „co-preşedinte” şi părea destinat unei confruntări explozive cu preşedintele în exerciţiu, a rezistat totuşi mai mult în guvern decât ar fi prezis mulţi – şi iese într-un mod care, după standardele lui Trump, pare aproape elegant.

Ayushi Roy, fostă specialistă în tehnologie la Administraţia Serviciilor Generale, iar în prezent predă guvernare digitală la Harvard Kennedy School, a afirmat că Musk a atins cel puţin unele dintre obiectivele sale: a redus forţa de muncă federală şi a traumatizat angajaţii care au rămas. Dar, a spus ea, a eşuat în mare parte să construiască ceva care să facă guvernul mai eficient.

„Aştept ca ei să livreze efectiv ceva. Până acum, doar au şters lucruri. Nu au adăugat nicio valoare. Dacă doar măcelărim lucruri în loc să le îmbunătăţim sau măcar să le înlocuim, obiectivul, pentru mine, nu este cu adevărat eficienţa”, a spus ea.

Calkins, CEO-ul din software, a avertizat să nu subestimăm tot ce a făcut Musk. Având în vedere „structura rezistentă” a birocraţiei guvernamentale, a spus el, este impresionant că Musk a reuşit să „facă măcar câteva crestături mari.”

În opinia lui Calkins, Musk ar fi putut avea mai mult succes dacă i s-ar fi oferit mai mult timp – poate un an şi jumătate, a estimat el. Ne-a spus că sunt necesare mai multe tăieri în guvern, dar că abordarea lui Musk nu a fost suficient de chibzuită.

„Privind înapoi, nu a fost nici pe departe cât aveam nevoie şi probabil că nici nu aveam nevoie de un fierăstrău. Aveam nevoie de o daltă”, a concluzionat Calkins.