Stanomir: Bolojan e simbolul unei speranţe, dar nu e un creator de miracole. E una să deparazitezi un judeţ, alta să deparazitezi o ţară
Politologul Ioan Stanomir a opinat, într-o emisiune Digi24, că numele lui Ilie Bolojan vehiculat pentru funcţia de premier a fost un atu important pentru victoria lui Nicuşor Dan la prezidenţiale şi simbolul unei speranţe, însă ezitările şi jocurile politice post-electorale ale social-democraţilor - care au băgat ţara în criză bugetară - riscă să compromită încrederea cetăţenilor.
Ioan Stanomir: Numele lui Ilie Bolojan a fost evocat în contextul campaniei electorale şi cred că prezenţa domnului Bolojan ca prim-ministru potenţial i-a convins pe mulţi votanţi să-i acorde încrederea domnului Nicuşor Dan. Pentru că nu este foarte greu pentru orice persoană cu un intelect mediu şi cu o responsabilitate pentru propria sa existenţă să înţeleagă că domnul Ilie Bolojan nu este Călin Georgescu. Şi acest lucru cred că a contat.
Acum, dacă se va vedea că, după ce compatrioţii noştri au acordat încrederea preşedintelui în considerarea unui potenţial tandem, partidele vor face tot ce le stă în putinţă să strice acest tandem, evident că recâştigarea încrederii va mai avea de aşteptat. Eu nu am nicio îndoială că, pentru domnul Sorin Grindeanu, mai importantă este păstrarea propriului său portofoliu la Transporturi, cel puţin. Nu cred că aspiră să fie prim-ministru, fiindcă prea sunt proaspete amintirile de când era domnia sa prim-ministru în alte circumstanţe.
Dar ministru la Transporturi cred că doreşte să fie şi, judecând după starea bună a companiei naţionale Tarom, de exemplu, cred că merită să stea în continuare la Transporturi. Cine călătoreşte cu CFR-ul poate să se bucure des de binefacerile ministeriatului domnului Grindeanu. Mi s-a spus că este cel mai performant ministru la Transporturi. Depinde după ce criterii. Dar întotdeauna social-democraţii au criteriile care le sunt necesare pentru a ajunge la concluziile necesare.
Aşa că, repet, Ilie Bolojan nu este un creator de miracole. La Oradea, domnia sa a reuşit pentru că Oradea era un microcosmos unde voinţa domniei sale se putea impune. Aici datele sunt diferite. Are de-a face cu mai multe partide politice, cu un sistem de guvernare extrem de complicat şi cu o rezistenţă la fiecare nivel. Este una să deparazitezi un judeţ şi alta e să deparazitezi o ţară. Să deparazitezi nu în sensul evocat de domnul Simion, să dai oamenii afară cum ţi se pare ţie, ci în sensul în care să faci distincţia între cei care îşi ocupă locul pe merit şi cei care îşi ocupă locul pe proptele. Dar problema cu proptelele este că sunt foarte numeroase.
Înainte de emisiune, se dădea ştirea că se pot plăti câteva mii de euro pentru participări. 4 mii de euro din bani publici. E o sumă. În companiile private care susţin economia acestei ţări, ca să ajungi la acest nivel de salarizare, ai nevoie de multe de trecut. Şi e o enormă responsabilitate. Toţi avem cunoştinţe în sistemul privat. Şi nu te poţi prezenta spunând: doresc 4 mii de euro. Dar pentru ce? Pentru două zile. Mă duc, semnez, doresc 4 mii de euro. Cred că te ia de nebun. Îţi spune: ştii ceva, ţara-i mare, caută pe cineva care să te plătească. Se pare că în România există posibilitatea, dacă pui întrebarea cui trebuie, poţi să primeşti 4 mii de euro pentru a nu face nimic. Sigur, dacă eşti omul nostru. Poate Ilie Bolojan să rupă acest serviciu? Oamenii acestei ţări cred în miracole? Nu.
Cred că oamenii acestei ţări doresc, în primul rând, să nu se transforme şedinţele de guvern în şedinţe de pugilistică, să nu se insulte miniştrii între ei şi prim-ministrul să aibă autoritate. Doresc ca acest cost al corecţiei bugetare să nu fie pus doar pe umerii celor mici şi pe umerii sectorului privat şi doresc ca oamenii care au dispreţuit să înveţe să se poarte şi ei. Atât. Nu cred că au aşteptări nerealiste. Nu cred că îşi închipuie că Ilie Bolojan poate să facă la guvern ceea ce a făcut în judeţul Bihor. Domnul Ilie Bolojan este simbolul unei speranţe, dar nu al unei speranţe iraţionale. Trebuie explicat acest lucru, pentru că altfel cădem din lac în puţ.
Unii şi-au investit speranţa în omul tunelelor dacice, cel care ne spunea că vom bea apă de izvor. Alţii cred, după părerea mea, la fel de nerealist, că este de ajuns să-l pui pe Ilie Bolojan şi domnia sa, în mod automat, în al doilea moment, va transmite un semnal electromagnetic şi toată administraţia, toţi se vor duce la ora 8 la serviciu, vor pleca la ora 17:00, nu vor cere nimic în plus, nu se vor atinge de un ban care nu e al lor, vor munci pe brânci şi vor fi şi fericiţi.
Dar care este ţara aceasta? Că în ea n-am trăit. Poate într-o realitate paralelă, în zona crepusculară, că în zona din care provin eu nu există aşa un entuziasm faţă de muncă, în sensul în care noi îl înţelegem. Există entuziasm faţă de parvenire. Pe domnul Grindeanu nu îl văd aşa măcinat de dorinţa de a sta de la 8 la 17:00 pe şantierul de la minister. Cred că e mai preocupat să stea la minister ca să poată face acele investiţii, că dacă vă uitaţi, una din liniile roşii este investiţiile în comunităţi.
Dar, atenţie, nu în comunităţi pentru cetăţeni, în comunităţi pentru şefi. Totuşi, haideţi să fim corecţi, după atâta şir de alegeri, poate ne-am deşteptat şi noi puţin, chiar şi noi, proştii acestei ţări, şi înţelegem diferenţa între investiţii în comunităţi şi investiţii pentru primari.
Jurnalist: Se îndepărtează varianta Ilie Bolojan prim-ministru?
Ion M. Ioniţă (jurnalist): Sigur că ar fi un plus pentru o guvernare. Dar dacă nu se poate, nu se cramponează. Şi asta arată ce înseamnă să fii om politic. Nu mă cramponez dacă nu ies jocurile aşa cum ar trebui. Pentru că avem această necunoscută, acest partid care a generat criza financiară şi acum vrea să se retragă, să nu aibă nicio responsabilitate şi are culmea tupeului să pună şi linii roşii. Te doare capul. Adică, atunci când ai 10% deficit bugetar, vii şi pui linii roşii.
Ioan Stanomir: Aş adăuga şi eu ceva. Există întotdeauna o logică politică, care nu e neapărat o logică morală.
Când vrei să faci un cabinet şi nu poţi să dizolvi parlamentul din motive pe care le cunoaştem, recurgi la tacticile pe care le cunoaştem, strângi diferiţi parlamentari pe care îi numeşti neafiliaţi şi imaginezi soluţii de tipul soluţiei morale. Cum vorbea preşedintele Băsescu. Preşedintele Băsescu cu siguranţă nu s-a prezentat niciodată pe domnia sa ca un campion al unei moralităţi absolute, transcendente. A fost un politician practic, pragmatic, care a reuşit, într-un moment dat, să ofere o soluţie de guvernare.
Cred că şi Nicuşor Dan va înţelege, pe măsură ce înaintează în această funcţie, că la un moment dat trebuie să te foloseşti de tot ce-ţi oferă parlamentul pentru a-ţi întări poziţia.
PSD-ul îl are pe Victor Ponta, care, din interior, le poate pune foarte mari probleme. Doamna Ana Maria Gavrilă aproape că a rămas fără partid. Domnul George Simion îi are şi pe Claudiu Târziu şi pe George Becali. Aşadar, fiecare are în umbră pe cineva care poate să cauzeze probleme importante. Domnul Grindeanu nu mai conduce un PSD care să aibă 30%, 35%. Are, dacă nu mă înşel, 22% din mandate. Ceea ce nu este extraordinar. Aşa că şi PSD-iştii trebuie să fie prudenţi, pentru că Victor Ponta este suficient de tenace pentru a aştepta ca o eventuală criză de profunzime a Partidului Social-Democrat să-i permită să-şi finalizeze planul de preluare a acestui partid.
