Fenomenul copiilor dispăruţi, tot mai grav în România. Peste 10.500 de sesizări doar în ultimul an

Fenomenul copiilor dispăruţi rămâne profund îngrijorător în România. Peste 10.500 de sesizări pentru copii dispăruţi în ultimul an în România, iar numărul creşte pentru al treilea an consecutiv, a tras un semnal de alarmă organizaţia Salvaţi Copiii România, care atrage atenţia asupra rolului crucial al părinţilor în prevenirea plecărilor de acasă.

Cifre alarmante în România

În perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026, Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) a înregistrat 10.566 de sesizări privind minori dispăruţi, cu peste 600 mai multe decât în anul anterior şi aproape 2.000 mai mult faţă de acum doi ani, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizaţia Salvaţi Copiii România.

Aproximativ 60% dintre aceste cazuri reprezintă plecări voluntare din locuinţele sociale, căminele şcolare sau centrele D.G.A.S.P.C., iar în jur de 97% dintre toate dispariţiile se încheie, în fiecare an, prin găsirea sau întoarcerea copiilor în termen scurt, fără implicaţii majore de risc infracţional sau cu privire la siguranţa personală.

Specialiştii Salvaţi Copiii subliniază însă că aceste plecări, deşi cel mai adesea soluţionate rapid, sunt simptomul unor experienţe negative profunde şi trebuie tratate cu maximă seriozitate.

Prin comparaţie, între 30 aprilie 2022 şi 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări, iar între aprilie 2023 şi aprilie 2024 – 9.902 sesizări. Tendinţa de creştere se menţine astfel pentru al treilea an consecutiv.

Din totalul sesizărilor privind dispariţiile de minori în perioada 20 mai 2025 – 20 mai 2026:

• 82 de sesizări se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;

• 158 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani;

• 2.186 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 14 ani;

• 8.140 de sesizări – copii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.

Cele mai multe dispariţii au fost înregistrate la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti (sectoarele 1-6), I.P.J. Bihor, I.P.J. Constanţa, I.P.J. Giurgiu şi I.P.J. Iaşi.

În fiecare an, în Europa sunt raportaţi în jur de 250.000 de copii dispăruţi. Missing Children Europe, federaţia europeană dedicată copiilor dispăruţi şi exploataţi sexual, atrage atenţia că majoritatea acestor copii fie au fugit, fie au fost alungaţi de acasă sau din instituţiile de îngrijire. Membrii reţelei semnalează, totodată, o îngrijorare crescândă cu privire la fenomenul grooming-ului, online sau offline, ca factor semnificativ care determină copiii să fugă, expunându-i riscului de a fi exploataţi sexual şi traficaţi."

Campania "Când un copil dispare, căutarea nu se opreşte"

"Cu ocazia Zilei Internaţionale a Copiilor Dispăruţi, marcată anual pe 25 mai, Salvaţi Copiii România lansează, în cadrul global al campaniei derulate de Missing Children Europe, campania 'Când un copil dispare, căutarea nu se opreşte', un apel public la vigilenţă şi responsabilitate faţă de copiii care pleacă de acasă, din centre de ocrotire sau din alte medii în care nu s-au mai simţit în siguranţă ori ascultaţi.

Salvaţi Copiii România invită publicul să se alăture campaniei #BlueForHope, prin postarea, pe Instagram, TikTok sau Facebook, a unei imagini albastre, pe 25 mai. Albastrul, asociat florii de nu-mă-uita, devine simbolul unei promisiuni colective că niciun copil dispărut nu trebuie uitat, iar căutarea, protecţia şi ascultarea lui trebuie să continue până când este în siguranţă. Pe 25 mai, faţada Liceului „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti va fi iluminată în albastru, ca semn de solidaritate cu toţi copiii dispăruţi şi cu familiile lor, dar şi ca mesaj public că fenomenul dispariţiei copiilor este unul extrem de important.

Mai multe recomandări pentru părinţi sunt disponibile pe: www.salvaticopiii.ro/copii-dispăruţi.

Campania reaminteşte şi numerele esenţiale de sprijin: 112, pentru situaţii de pericol imediat; 116000, linia europeană pentru copii dispăruţi, disponibilă 24/7; şi 119, numărul unic naţional pentru copii aflaţi în situaţii de abuz, neglijare, exploatare sau violenţă.De ce fug copiii?

O problemă centrală în prevenirea plecărilor de acasă este percepţia greşită a fenomenului şi, în special, asocierea automată cu termenul 'voluntar'. Pentru un copil, a pleca nu înseamnă libertate sau alegere matură, ci, cel mai adesea, un strigăt de ajutor. Iar primii care îl pot auzi suntem chiar noi, părinţii."

Motivele pentru care copiii fug de acasă, identificate de specialiştii Salvaţi Copiii:

1. Probleme la domiciliu. În fruntea listei se află diferitele forme de violenţă, conflictul, abuzul şi neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar şi consumul de alcool şi droguri al unui părinte reprezintă, de asemenea, probleme identificate acasă.

2. Două traiectorii principale. Copiii pleacă fie „din cauza a ceva” (pentru a se distanţa de o situaţie dificilă), fie „spre ceva” (o persoană sau un mediu care par mai dezirabile decât cele actuale). Înţelegerea acestei distincţii este esenţială pentru o intervenţie eficientă.

3. Sănătatea mintală. Este un motiv frecvent, în special în rândul tinerilor cu episoade depresive şi ideaţie suicidară.

4. Copiii din centrele de plasament. Reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscului. Motivele ţin frecvent de dorinţa de reunificare cu familia de origine sau de probleme legate de mediul de îngrijire.

5. Probleme la şcoală. Cea mai frecventă este bullyingul, urmată de tulburările de învăţare, frecvenţa redusă la ore şi presiunea socială din partea colegilor.

Semnalele de alarmă pe care părinţii le pot observa:

Înainte de o plecare, mulţi copii dau, fără să îşi dea seama, semnale. Sunt mici schimbări pe care, dacă le observăm la timp, ne pot oferi ocazia să intervenim cu blândeţe şi înţelegere:

• retragere bruscă, izolare în cameră, refuzul activităţilor care îi plăceau;

• schimbări marcate de dispoziţie – tristeţe, iritabilitate, anxietate;

• scădere a performanţei şcolare, absenţe repetate, conflicte la şcoală;

• modificări ale tiparelor de somn sau de alimentaţie;

• prieteni noi pe care nu îi cunoaştem, întâlniri pe care le ascunde;

• timp tot mai mult petrecut în spaţiul online, conversaţii închise rapid la apropierea adultului;

• afirmaţii aparent banale – 'nu mă înţelege nimeni', 'mi-aş dori să dispar', 'aş vrea să fiu altundeva'.

"Niciunul dintre aceste semnale, izolat, nu înseamnă neapărat că un copil pregăteşte o plecare. Împreună sau persistent, însă, ele ne spun că ceva îl doare. Iar acel ceva merită întreaga noastră atenţie. Copiii nu fug doar de acasă, ei fug spre ceva ce nu reuşesc să găsească acasă. Datoria noastră, ca părinţi, este să facem din casă acel loc. Un copil care simte că, acasă, există măcar un adult care îl ascultă fără să-l judece are şanse mult mai mici să caute această ascultare în afara casei, uneori în locuri periculoase. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenţie sporită din partea familiilor şi a profesioniştilor. Tinerii înşişi ne spun că modul în care sunt primiţi după o plecare le influenţează decisiv decizia de a fugi din nou sau de a rămâne", declară Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii.

Dacă un copil a dispărut, părinţii trebuie să acţioneze imediat

Dacă un copil a dispărut, primele ore sunt esenţiale. Deşi mulţi copii sunt găsiţi în primele 24-48 de ore, şansele scad odată cu trecerea timpului, iar sesizarea trebuie făcută rapid.

Salvaţi Copiii România recomandă părinţilor să pregătească imediat: o fotografie recentă a copilului, hainele cu care era îmbrăcat, locul şi ora la care a fost văzut ultima dată, modelul şi numărul telefonului folosit (inclusiv aplicaţiile de mesagerie active), prietenii sau persoanele cu care ar putea fi, mesajele recente schimbate, posibilele destinaţii şi eventualele probleme medicale sau tratamente necesare.

Numere de telefon utile pentru părinţi şi pentru orice persoană care află despre dispariţia unui copil:

• 112 – pentru orice situaţie de pericol imediat;

• 116 000 – linia europeană pentru copii dispăruţi, operată în România de Asociaţia Telefonul Copilului. Oferă sprijin gratuit emoţional, psihologic, social, legal şi administrativ, 24/7;

• 119 – numărul unic naţional pentru copii, gratuit în reţelele publice din România, pentru situaţii de abuz, neglijare, exploatare sau orice formă de violenţă asupra copilului;

• 0745 131 766 – Centrul de Educaţie Emoţională şi Comportamentală pentru Copii, Salvaţi Copiii.
Serviciile de consiliere ale Organizaţiei Salvaţi Copiii

Salvaţi Copiii România oferă sprijin părinţilor prin servicii de consiliere psihologică şi educaţie parentală, în situaţii în care relaţia cu copilul devine fragilă, conflictuală sau marcată de retragere emoţională. În practica specialiştilor organizaţiei, o parte dintre solicitările venite din partea părinţilor privesc copii care au exprimat intenţia de a pleca de acasă sau care transmit, prin comportamente de izolare, opoziţie, anxietate ori refuz al comunicării, că nu se mai simt ascultaţi sau în siguranţă.