ANALIZĂ. "Atacul lui Grindeanu la adresa lui Bolojan în cazul Doiceşti. Strategie politică sau altceva?"
De ce al treilea om în stat face un atac atât de dur la adresa celui care mai are de stat câteva zile în Palatul Victoria? Strategie politică sau alte interese? Posibilele răspunsuri le găsiţi în analiza lui Cristian Hriţuc de mai jos, care cuprinde şi explicaţia de ce se va găsi o majoritate pentru guvernul PSD.
Analiza lui Cristian Hriţuc
Atacul pe care l-a făcut Sorin Grindeanu la Ilie Bolojan pe tema „proiectului Doiceşti” a produs multe reacţii în online. Faptul că liderul PSD spune despre premierul demis al României că „încearcă să arunce în aer parteneriatul strategic cu SUA” este de o gravitate extremă.
Contextul în care a făcut aceste declaraţii:
Declaraţiile lui Grindeanu au apărut după ce Bolojan a vorbit despre „probleme serioase” la proiect şi a spus că a informat Ambasada SUA despre situaţie. Grindeanu a susţinut că proiectul este parte a parteneriatului strategic cu SUA şi nu poate fi abandonat prin declaraţii politice.
Nu voi intra acum pe fondul problemei „proiectului Doiceşti”, dar voi face o mică radiografie a argumentelor pro şi contra. Deocamdată, nu există niciun reactor de acest tip funcţional în lume; sunt mai multe proiecte în stadii avansate, dar nefinalizate. În SUA, proiectul companiei NuScale SMR a fost abandonat din motive de costuri. Bolojan a spus că şi el consideră proiectul nefazabil din două motive: costurile prea mari de realizare, pe care România nu şi le permite acum, şi faptul că energia produsă este mult mai scumpă şi nu se justifică.
Cei care susţin proiectul nu au venit cu prea multe argumente tehnice, dar au invocat câteva motive: nevoia de independenţă energetică a ţării, siguranţa pe care ţi-o oferă energia nucleară din punctul de vedere al faptului că este constantă şi, poate cel mai susţinut argument, faptul că este o monedă de schimb pentru o relaţie bună cu SUA. În era tranzacţionalismului de tip Trump: plăteşti ca să fii băgat în seamă de preşedintele SUA.
Revenind la tema acestei analize, declaraţiile de o gravitate enormă ale celui de-al treilea om în stat, preşedintele Camerei Deputaţilor, Sorin Grindeanu.
A aduce o astfel de acuzaţie în spaţiul public, a pune acest subiect pe agendă, nu face altceva decât să îi semnalezi partenerului strategic că „poate exista o astfel de problemă”. Se ştie de orice om politic că aceste declaraţii sunt consemnate de ambasada statului vizat, iar în noul context, când sentimentul antiamerican a crescut peste tot în lume, administraţia americană este foarte sensibilă la orice tip de declaraţie de acest fel.
Niciodată în România nu s-a produs o declaraţie de acest fel, de la acest nivel. Au mai fost plecări ale unor firme mari americane din ţara noastră.
ExxonMobil a intrat în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră alături de OMV Petrom şi a făcut una dintre cele mai mari descoperiri de gaze din Europa. Din cauza legilor care vizau redevenţele, a plecat. Dragnea, fost preşedinte PSD, a avut un rol important în adoptarea legislaţiei.
Chevron a venit în România pentru explorarea gazelor de şist, în special în Moldova şi Dobrogea.
Compania s-a retras complet după protestele de la Pungeşti şi opoziţia faţă de fracturarea hidraulică.
Hunt Oil – proiect închis după pierderi masive
Hunt Oil a investit în explorări petroliere în România, inclusiv în parteneriat cu OMV Petrom.
Bell Helicopter – investiţie strategică abandonată
Bell Textron anunţase un proiect împreună cu Romaero pentru producţia de elicoptere militare în România.
Proiectul nu s-a concretizat niciodată. Cauzele discutate public: lipsa comenzilor ferme şi întârzierile în programele de înzestrare.
După cum vedem, au mai fost proiecte comerciale americane eşuate din diverse motive: economice, politice, dar nu am avut declaraţii de la acest nivel (omul trei în stat) care să sune în acest fel: „încearcă să arunce în aer parteneriatul strategic cu SUA”.
Care este miza? Care a fost scopul?
Este foarte ciudat momentul în care s-a făcut această declaraţie.
De ce spun asta?
În perioada în care se derula războiul politic PSD-AUR împotriva Guvernului Bolojan, iniţierea moţiunii şi votarea ei, nu au venit acuzaţii pe această temă din partea acestor actori politici.
Culmea este că mai mulţi observatori politici au spus că una dintre cauzele căderii Guvernului Bolojan este dorinţa PSD de a servi câteva interese ale unor oameni din MAGA.
Scriam pe 9 mai:
„Acum câteva săptămâni, puteai bănui că sunt şi nişte interese MAGA la mijloc în debarcarea lui Bolojan. Că nu sunt numai probleme de ordin intern. Acum, după ancheta G4Media, se cam închide cercul. Şi că aşa se justifică şi de ce Simion şi-a schimbat decizia şi a devenit «idiotul util al PSD», după ce chiar el spusese că nu va «fi idiotul util al PSD şi nu va vota moţiunea».”
În acea perioadă, PSD nu mai ştia cum să închidă în presa TV dezvăluirile apărute la G4Media sau la HotNews. Nu rostea niciun cuvânt despre „antiamericanismul lui Bolojan”, despre „aruncarea în aer a parteneriatului strategic cu SUA”.
O face acum, când premierul demis are zilele numărate la Palatul Victoria, când este doar o chestiune de timp până se va instala noul Guvern.
Atacurile împotriva Guvernului Bolojan în perioada moţiunii s-au dus cel mai mult pe linia: „Ilie Sărăcie” şi „premierul obtuz”.
Acum a fost introdusă, din ce în ce mai apăsat, o nouă linie: Bolojan, omul Bruxellesului, versus apărătorii parteneriatului strategic cu SUA – Grindeanu.
O linie de mesaj care nu face altceva decât să adâncească faliile din societate şi să dea muniţie propagandei ruse.
Ştim cu toţii că România trebuie să rămână ferm ancorată în relaţia cu SUA, dar în acelaşi timp trebuie să fie corectă în raport cu UE, pentru că este parte a UE, este parte a unei familii, cu tot ce decurge din această relaţie.
Strategie politică sau interesul de a prelungi „proiectul Doiceşti”
Din punctul meu de vedere, atacul dat de Grindeanu nu se justifică politic. Este o inepţie. Inoportun ca moment, inoportun ca mesaj pe această temă inclusiv pentru electoratul PSD şi cel suveranist, mai ales că există în memoria colectivă „cazul Bechtel”. Nu poţi să iei din electoratul aşa-zis suveranist procente dacă tu ai ca justificare: „trebuie să dăm tainul la Trump” pentru a avea siguranţă.
Nu cred că este nici măcar dorinţa de a da bine în faţa SUA. E prea puţin.
Cred că motivul principal este faptul că Grindeanu a realizat că declaraţiile publice ale lui Bolojan vor deveni un mare obstacol în continuarea proiectului Doiceşti de către Guvernul PSD care va urma.
Bolojan a ridicat un obstacol aproape de netrecut. Când le spui românilor că „s-au aruncat câteva sute de milioane pe nişte hârtii şi cam atât”, că proiectul este nefezabil, va fi extraordinar de greu pentru orice guvern PSD să îl reia. Asta dacă nu e un guvern kamikaze.
Nu este exclusă ipoteza în care Grindeanu să fi promis ferm unor oameni din administraţia SUA sau unor oameni de afaceri români că România va cumpăra şi gaze GNL americane prin intermediul grecilor (vezi dezvăluirile), că va continua cu orice risc „proiectul Doiceşti”, doar că, de acum, misiunea devine aproape imposibilă.
Cert este că atacul lui Grindeanu poate fi mai degrabă justificat din prisma economică decât politică sau, mai concret, că cineva îl forţează să iasă dur pentru apărarea unor interese. E de ajuns să te uiţi şi la Antena 3 şi să îţi dai seama că este o campanie virulentă, coordonată şi că sunt mize mari în joc.
Ce este cert după tot acest scandal: vom avea o majoritate pentru instalarea unui guvern PSD.
